1,397 matches
-
aprecieze injust, fiindcă noi servim numai adevărul, cetățeanul și societatea noastră profund democrată în curs de democratizare. Posibil să fi fost schimbată iapa. Dar mânzul? Mânzul era identic iepei și nici el nu era schimbat c-am făcut proba de țâță și iapa i-a dat. Apoi... Nota Redacției EXPRESUL NAȚIONAL Din nefericire, stimați cititori, textul stenogramei ultrasecrete s-a terminat aici din lipsă de fonduri. Sperăm să revenim cu primele concluzii ale Comisiei Parlamentare create în acest scop, exact peste
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
agiutoriul lui Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana, zice „mă mir că nu-ți sugi și degetul mare de la piciorul drept”, ce trebuință ar avea? Poate pentru că alții „sînt Înzestrați cu ventuză să sugă de să rupă marea țîță”. Marea țâță pare-a fi Țara și multă minunăție mai e și știința slovei, ca dentr-un izvor curgând den mințile Mitroaiei ce foamea de istov am auzit că-și stinge pântre niamuri negre a căror limbi dovâdește că le știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana, zice „mă mir că nu-ți sugi și degetul mare de la piciorul drept”, ce trebuință ar avea? Poate pentru că alții „sînt Înzestrați cu ventuză să sugă de să rupă marea țîță”. Marea țâță pare-a fi Țara și multă minunăție mai e și știința slovei, ca dentr-un izvor curgând den mințile Mitroaiei ce foamea de istov am auzit că-și stinge pântre niamuri negre a căror limbi dovâdește că le știe, dară noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de 24 de ani, dar cu părul negru. Acum, dacă sînteți tipul vizual, imaginați-vă farmecul cu plasmă al Împreunării dintre un bărbat cu genunchii atîrnînd și tocmai de aceea cu proteză dentară și o tînără cu „cele mai formidabile țîțe din lume”, așadar dornică de Învățătură. Cartea abundă În remarcabile acte sexuale, apar și dispar studente, prietene din copilărie, oftalmoloage care nu se dau În lături de la nimic, frenetic. Sigur că Roth scrie bine, allegro, fluid, schimbă la perfecție vitezele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
catolicului pentru ajutor și confirmîndu-i că da, retrospectiv, ar fi trebuit să-mi dau seama că avem de-a face cu un defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curînd stau la birou studiind țîțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima-mi stă În loc și apoi simt În piept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
alt tip, — i-aș tragio șiio! Du-te-n măta puțoi pervers, rîde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sînteți nați avut tupeu săi dați ontîlnire. Nu contiazun picior prost. De mutră, țîțe și pizdă tresă vă pese. Micuța Rhona, iubițel... Meldrum Încă se holbează la tine: Cii cu mutra ta Robertson? Tia respins? Respirația lui cu aburi de vin e pe fața ta. Nu ca parfumul Rhonei. Auzi cum ploaia lovește acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
se dezbrace Stăncuța, și-a aruncat privirea spre oglinda din perete... „Mamăăă! Da’ ce trup are arăpoaica! De ce nu sunt eu bărbat? Doamne! O sprâncenată de asta mi-aș lua! Uite la ea! Ce mijloc! Ce șolduri. Pe urmă, ce țâțe! Da’ ce picioare! Parcă-i scrisă, nu alta!” ― Acum, bagă-te În cadă - i-a spus infirmiera, Întorcându se spre ea. Stanca a tresărit ca o jivină când dă cu ochii de om. A dus mâinile la sâni, și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul necunoscut un sinucigaș ignorant, da'n femeia asta care se jertfește fără murmur? O înghesui în perete cu țesuturi și cu iubire cu tot, cu creieri și cu țîțe! Crezi că tînăra generație mai servește povești de jertfă și de slavă?" Și dacă eroul ăla l-ar salva pe el, pe Antofiță, tot sinucigaș ignorant s-ar chema? Moartea eroică nu-i sinucidere, Boy! Un individ care gîndește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca să fie pus înaintea Domnului și să rămînă acolo pentru totdeauna." 23. Elcana, bărbatul ei, i-a zis: "Fă ce vei crede, așteaptă pînă-l vei înțerca. Numai împlinească-Și Domnul cuvîntul Lui!" Și femeia a rămas acasă, și a dat țîță fiului ei, pînă l-a înțercat. 24. Cînd l-a înțercat, l-a suit cu ea, și a luat trei tauri, o efă de făină, și un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cum și-au împietrit inima Egiptenii și Faraon? Nu i-a pedepsit El și n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece? 7. Acum, faceți un car nou de tot, și luați două vaci tinere care dau țîță și care n-au tras la jug; înjugați vacile la car, și mînați înapoi acasă vițeii lor care se țin după ele. 8. Să luați chivotul Domnului, și să-l puneți în car; să puneți alături de el într-o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
pentru a-ți tăia grumazul ( Detectivul făcu ochii mari, la rândul său... Am ajuns într-un cartier de artiști, numai mie mi se putea întâmpla. Moșule, ziceai că nu bei? Ha, ha, ce-ai mai vrea niște uischeane sorbite de pe țâțele unor fătuci, deghizat în călău, spre a simți cum vine excitarea întârziată...), pentru a te scoate din viață cu picioarele înainte... - Ce-ați mai văzut? - Nimic, domnule detectiv, pe cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de mâncărime...“ „Ești trivial!“ „Sunt, dar tu ești o curvă...“ Îmi Întoarce fundul rotund; toc-toc, toc-toc. Merg În spatele ei, are curul jos; e curajoasă, cum se spune În jargonul golănesc. N-are nici una nici alta, nici corp nici inteligență; nici țâțe, nici picioare, nici mijloc, nici umeri, n-are decât toace, toc-toc, toc-toc, mă toacă mărunt În timpan. „Vrei să-ți arăt cum merge una din alea...?“ „Ia să vedem“, mă prefac că mă interesează. Începe să baleteze pe toace, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deodată un glas mînios: ― Fire-ar al dracului! Baba Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doar nu ne-am ridicat noi numai ca să puteți jugăni pe feciorul grecului! ― Cum, băiete, noi să vă învățăm ce să faceți dacă ați scăpat de ciocoi? se înfurie Dragoș. Voi n-aveți cap și minte? Ori sunteți copii de țîță?... Hai, nea Chirilă! Haideți, măi oameni, care sunteți din Amara, că noi om ști ce să facem și nu i-om întreba pe dînșii! ― Așa-i, așa-i! făcură câteva glasuri. Umblați sănătoși, că nici noi n-om sta de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Își mai amintește încă de flirturile acelea, de zbaterile acelea amoroase în cursul cărora sinistrul se întâlnea cu ridicolul. Într-o seară reușise, în urma unor asalturi eroice și cu inima bubuindu-i năvalnic, să "atingă câteva secunde ceea ce se numea "țâță goală"". Însă altă dată, "adulmecând triumful" și simțindu-se "gata să leșine de efort", n-a descoperit sub sutienul cu armătură pe care abia reușise să-l smulgă decât o "pereche de sâni falși, pe un piept ca de băiat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Învechit nu-i ușor de lecuit”.) „Chiar În plăceri se ivesc cauze de durere.” (Seneca) Explicația o dă Pliniu cel Bătrân: „Dacă abuzezi de ea, nu există plăcere care să nu ducă la dezgust”. Copilul până nu plânge nu capătă țâță. (Fără cerință nu este făgăduință: „Cere și ți se va da”; „Bate și ți se va deschide”.) Cine are fată Îmbătrânește repede. Nu poți lăsa zestrea fetei pe mâna norocului.) Omului sărac nici boii la jug nu-i trag, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fie, nu cum îi arătăm noi că sînt... Gh. P. doi: Ascultă, Gh. Popescu numărul zero zero zero, după atîția ani am aflat și eu că teatrul nu e un cabinet de operații estetice... fă-mi nasul mai mic..., sau țîța mai mare..., ci o clinică de mare chirurgie... și se operează pe suflet... și doare... Cine rezistă, bine..., cine nu, nu... Foarte bine!" Să-și cumpere o oglinjoară, să se uite în ea... și să trăiască fericit pînă a adînci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ierbii; sentimentul verii este tot al focului: Când soarele coboară prin vii cu struguri plini,/ lăsându-și leneș lapții de foc peste ciorchini". Sentimentul toamnei este legat de flacăra belșugului, pregătind semințele ce vor purta în nări "văpaia stinsă și-ncremenită-n țâțe". Ceea ce dă originalitate pastelului, deși muzica versurilor pleacă de la modele, este tocmai arderea ca soroc al creșterii în care respiră satul cu toată viața lui desfășurată calendaristic. La Ion Horea, focul nu este o jubilație, o stare frenetică de trezire
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în folclor, deși problematica rămâne aceeași: moartea, nostalgia depărtării, soarta, iubirea. Formula estetică este expresionistă. George Alboiu nu este un poet expresionist propriu-zis, dar imaginile lui creează relații cu cosmicul. "Iată-ne întinși, unul de altul/ Nu ne putem ascunde: țâțele tale două gemene turnuri, genunchiul meu ridicat/ Stâlpul de lacrimi de care se reazimă/ învingătorul, acela care-și termină sufletul/ luminând înălțimea unei singure morți". Să ne naștem în univers, dar să murim pe pământ, aceasta este marea taină și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi dau beții și posibilitatea evadării: și deodată somnul pe frunte, ca o "pată" îl va trece dincolo, în lumea lui. Ca și Ilarie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre vin pe mesele comune,/ copți grași cu usturoi, s-au dovedit duhnind,/ Pleoștiți la gust și fără nici o sevă/ ca și cum molfăi țâța unui mort." Ni se înfățișează o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care pleacă să-nfrunte destinul vor fi înfrânți " Când apare în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
galbenă pe fața lunii/ dincolo de sat/ și-n fiecare sat/ în frunziș de lună îmbrăcând salcâmii". Iubita aduce "gânguritul spicelor, cântarea norocoasă a ploilor, mângâie fruntea". Universul este cărnos, senzual, încărcat de materie, pământul este gras, valurile unsuroase, spicele cu țâțele pline de colastră. Uneori, asistăm la plecarea pământului spre alte lumini; atunci, se desprind din țarină dragostele oprite, sufletele fraților ce s-au ucis, pietrele de răzoare. Participăm la o moarte organică a lumii satului, a țărânei și la o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Riga Crypto și Lapona Enigel" ale lui I. Barbu. Poetul rămâne însă bolnav de cunoaștere, de salt în cunoaștere: "Sunt bolnav nu de cântece,/ ci de ferestre sparte,/ de numărul unu sunt bolnav,/ că nu se mai împarte/ la două țâțe, la două sprâncene..." ("Elegia a zecea"). Problematica elegiilor o vom descoperi de-a lungul celorlalte volume, repetată obsesiv; putem afirma chiar că, la Nichita Stănescu, căutările rămân aceleași; poetul însă le nuanțează sau împrospătează limbajul, căutând alte formule de expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mult mă-ncaier". Într-un poem arghezian din volumul "Astfel", poetul se simte "scris" cu har dumnezeiesc: Mi-a scris cu mâna-i Dumnezeu/ Ai grijă și de el a zis/ Uite pe lista ta l-am scris,/ Arată-i țâța ta-n oglindă/ și miere picură-i pe limbă". Poetul este în căutarea "sunetului mai pur", deși nu mai suntem Ulise, deși marea s-a uscat între timp, deși ne lipsește curajul și nu ne mai fascinează mirajul depărtărilor. Expus
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
variată de trăiri și atitudini: și dorința nerușinată, "pohta" de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de femeie și împlinire; și plăcerea vânătorii ("Ochi și gene și gurițe,/ Obraji rotunzi, albi și rumeni, piepturi, sânuri cu mici țâțe/ Sunt a sale vânătoare, și întru a sa trufie/ Mai are încă un lucru -care-l tac, că lumea-l știe", recunoștea, în Cine-i Amorul?, prea puțin pudibond după canoanele epocii, același Costachi Conachi), și religia unei iubiri care îl
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]