3,072 matches
-
nu fi tâmpit. — Dă-te de lângă mine. Dă-te dracu’ de lângă mine. Se smulse de lângă Hernandez. Hernandez ridică din umeri. Manuel fugi spre taur. Uite-l, stătea acolo, cu picioarele bine Înfipte-n pământ. Bine, scârba dracu’! Manuel scoase sabia, ținti dintr-o mișcare și se aruncă asupra taurului. Simți cu spada intră cu totul. Până-n plăsele. Patru degete Îi intraseră și ele În rană. Sângele Îi curgea fierbinte pe Încheieturile degetelor și se trezi deasupra taurului. Taurul se clătină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altora mai vechi? Și, Între timp, În Îndepărtatele jungle umede ale Yucatanului, se auzeau topoarele celor care tăiau arborii de cauciuc. Avem nevoie de bărbați mari - sau mai degrabă culți? Joyce, de pildă. Sau președintele Coolidge. Spre ce trebuie să țintească studenții noștri? Pe de o parte, există Jack Britton. Dar pe de alta, Îl avem pe doctor Henry van Dyke. Se poate găsi o cale de mijloc? Să ne gândim la cazul lui Young Stribling. Și cum rămâne cu fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse. Eddie era fratele lor vitreg mai mare. Avea șapteșpe ani. Dacă Eddie Gilby vine vreodată noaptea și vrea măcar să vorbească cu Dorothy, știți ce-i fac? Uite-așa-l Împușc. Nick Își ridică arma și trase aproape fără să țintească, făcându-i o gaură cât palma În cap sau În burtă corciturii nenorocite de Eddie Gilby. — Așa. Așa-l omor. Păi, atunci mai bine n-ar veni, spuse Trudy, băgându-și mâna În buzunarul lui Nick. — Mai bine-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adânc, n-au mai mișcat, pur și simplu. Când mi-am revenit, am văzut că gemenii și pluta dispăruseră. Mi-am dat la o parte bietele surori bătrâne să văd dacă Loot și Bootie nu erau dedesubt. Soldații Încă ne ținteau cu puștile. În jurul meu, sătenii băteau apa, dar nu mai Încercau să fugă. Se grăbeau spre țărm. Poate soțul meu le spusese așa. Toată lumea ascultă de căpetenie și nu pune vorbele sale la Îndoială. Poate le-a spus: o să lucrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
frică sau disconfort sau la inutilitatea de a se mai Întreba: „de ce eu?“. „Je tombe de la montagne“, recita ea. „Je tombais de la montagne. Je tomberai de la montagne.“ Și apoi ajungea la Întrebările neplăcute. Cândva fusese atât de sigură spre ce țintea ajutându-i pe ceilalți. Wendy ar fi vrut ca Tibetul să fie din nou al tibetanilor. Iar Vera contraargumentase că ar trebui să se renunțe la idealism și tibetanii se Învețe să fie autonomi. Trebuiau create locuri de muncă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui Cuvinte. 10. Căci țara este plină de preacurvii, și țara se jelește din pricina jurămintelor, cîmpiile pustiei sunt uscate." Toată alergătura lor țintește numai la rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire! 11. Proorocii și preoții sunt stricați; "le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea, zice Domnul." 12. "De aceea, calea lor va fi lunecoasă și întunecoasă, vor fi împinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
bine spus, viața mea o lua în altă direcție. Dacă aș fi studiat design-ul arhitectural și aș fi găsit o slujbă bună, lucrurile s-ar fi terminat aici. - Deci, pe atunci, deja vă pierduserăți interesul față de viața normală și ținteați spre o viață spirituală, nu-i așa? Așa e. - Oamenii care se confruntă cu probleme fundamentale trec prin aceleași stereotipii: lecturarea unor cărți în tinerețe, descoperirea altor filozofii și alegerea din ele a unui sistem de idei. Dumneavoastră nu ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbându-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin toți porii - N-am dorit premii și glorii, Nici o clipă n-am țintit, Deși visul m-a ghiontit. 4 septembrie 2004 REFLECȚII (CLXI) Bun venit astăzi pe lume, Înger cu trăiri umane, Va rămâne în renume Când ispita-i în sumane? Plâng în inimă când văd Câte curg către prăpăd; La noi nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbânduse la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
luptă. Sebastianus îl văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La gestul acela, arcașii se ridicară în picioare și, fără să țintească, trimiseră o rafală de săgeți înspre masa compactă a hunilor ce urlau și treceau pe dinaintea lor în galop întins, ca să-i întâlnească pe burgunzii ce le veneau împotrivă. întrucât în situația aceea foarte puțini dintre cai erau cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Chilperic. Ieri am fost la un pas de a-l captura știi? Și apoi, romanul acela, da, Alpinianus. Erau toți acolo, așa-i? Sebastianus fu bucuros să afle că Chilperic supraviețuise bătăliei, dar nu putu să nu se întrebe unde țintea hunul. — Bineînțeles, răspunse. Toți; chiar și acel Reinwalt care mai târziu v-a dat pe mână Augusta. Din nou Balamber încuviință, însă cu aerul că avea cu totul altceva în minte. — Reinwalt, da. Romanul riscă o întrebare: Fiindcă veni vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și-au îndeplinit deja într-un mod minunat sarcina. Când te-am trimis la Genava, încă nu era posibil să cunoaștem intențiile lui Atila: adică dacă avea intenția să traverseze Sapaudia și să coboare în Italia sau dacă prefera să țintească în inima Galiilor, care, la urma urmei, constituie adevăratul lui obiectiv. însă când, la Mediolanum, mi-a parvenit ultimul tău mesaj, situația se schimbase: din depeșele sosite în zilele acelea din toate regiunile invadate se înțelegea acum limpede că frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a armate hune - probabil cea constituită din gepizi - a traversat Rinul mult mai spre sud, adică pe la Kaiseraugst, invadând Sapaudia și învingându-i pe burgunzi, cu scopul de a proteja flancul stâng al armatei principale, care, aflată mai spre miazănoapte, țintea spre inima Galiilor. Desigur, martirologiul creștin numără printre cetățile jefuite de războinicii lui Atila multe cetăți-reședință din Franța centrală și de răsărit, chiar dacă în multe dintre cazuri nu e limpede dacă acestea au fost prădate în faza inițială a invaziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care sunt suportul iubirii. Atracția corpului va determina simpatii sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor tensionează semnificația, violentată de incompatibilitatea logică aparentă. "În amor, omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic" (p. 31). Și: "Adesea, același amor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Din felul în care stătea pe marginea trotuarului, din poziția mâinilor lui, din câtimea x în sine, am știut atunci, așa cum știu și acum, că și el era pătruns de magia acelui ceas de înserare. — Nu te poți opri din țintit? m-a întrebat continuând să stea nemișcat. Dacă ai să-i lovești bila, o să fie doar un simplu noroc. Vorbea, comunica, și totuși nu rupea vraja. Atunci am rupt-o eu. Deliberat. — Cum poate fi un simplunorocdacă nimeresc ținta? i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce-i vorba: când mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț la a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați aminte, avea doar zece ani - cred că urmărea, instinctiv, ceva apropiat de spiritul instrucțiunilor pe care le dă un arcaș japonez când îi interzice unui nou discipol, plin de zel, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ani - cred că urmărea, instinctiv, ceva apropiat de spiritul instrucțiunilor pe care le dă un arcaș japonez când îi interzice unui nou discipol, plin de zel, să-și îndrepte săgețile spre țintă; adică, atunci când maestrul arcaș îngăduie Țintirea fără a ținti. Aș prefera, totuși, să-i las pe arcașii Zen și înseși crezurile Zen în afara acestei disertații miniaturale - în parte pentru că Zen devine rapid un cuvânt indecent, sectarist, pentru o ureche discriminatorie, ceea ce e în bună măsură, deși superficial - justificat. (Spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră prin cuvântul «consoartă»?“, replică el, ridicându-și semnificativ degetul arător la rădăcina sprâncenelor. Se adresa nu numai unui singur interlocutor, ci avea În vedere pe toți cei aflați În Încăpere. „Vasăzică nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin Îi spusese odată unchiului Sammler că era un instrument de primă clasă cât timp era țintită În direcția care trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar bunătatea aceea energică putea fi pusă În fapt teribil de greșit. Sammler văzu și singur. Nu era În stare să spele nici o roșie fără să se ude pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spui toate astea? Ce intenții ai? Urmărești dumneata ceva. — Da, presupun că da. — Mă critici. Nu, Îl laud pe tatăl tău. Ochii Angelei erau dilatați, strălucitori, tulburi, furioși. Fără certuri, pentru numele lui Dumnezeu, cu o femeie disperată. Și totuși țintea către ceva. Își ținea Încordat trupul slab; sprâncenele roșcate, Înspicate atârnau peste lucirea mată a ochelarilor de soare. — Nu-mi place părerea pe care cred că o ai despre mine, spuse ea. — De ce ar conta asta Într-o asemenea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
academic. Nu m-am bălegit, i-a răspuns Jina. Dar încă nu știu ce vreau să-i spun. Cine-a zis că trebuie să-i spui ceva ? O împușcăm chiar acolo, în fața poterei de editori aroganți. Crede-mă, acum știu cum să țintesc. O să-i trimit un glonț chiar între ochi. Of, Irene, a suspinat Jina. Iar ai început. Danny să cățărat călare pe spătarul canapelei. Mike măcar a încercat să-și îndepărteze privirile de la sânii lui Irene, pe care Naji îi crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ținea o pușcă. Anu’ ăsta sunt elani din belșug, a anunțat Ellis coborând de pe verandă. Seceta i-a împins înspre nord. Zach și-a luat pușca din gabară. În Kimberly împușcase iepurii care împânzeau câmpurile de găuri. Pe unii îi țintise de la douăzeci de metri. Zach știa cum să țintească în sus, cu boltă; în mod normal, de la distanța aia, gloanțele se pierd. L-a urmat pe Ellis pe cărarea care ducea la Lucky Creek. În lungul pârâului, vegetația era deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a anunțat Ellis coborând de pe verandă. Seceta i-a împins înspre nord. Zach și-a luat pușca din gabară. În Kimberly împușcase iepurii care împânzeau câmpurile de găuri. Pe unii îi țintise de la douăzeci de metri. Zach știa cum să țintească în sus, cu boltă; în mod normal, de la distanța aia, gloanțele se pierd. L-a urmat pe Ellis pe cărarea care ducea la Lucky Creek. În lungul pârâului, vegetația era deasă: o masă periculoasă de rugi de mure, zmeură sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Andy, cu mobilă grea, din butuci de lemn, așa cum visase soba din colț, grădina din față, grămada de lemne de foc ridicată până la acoperiș și o femeie cunoscută pentru faptul că nu-i plăceau străinii și că știa să țintească. Dar un vis bun. Cu siguranță, mult mai bun decât jinn-ul, așa că Danny a mers înainte. Și-a rupt puțin hainele prin tufișuri și-a cules zmeură până când coșulețul băiatului s-a umplut. Când amândoi s-au ridicat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]