4,216 matches
-
de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma în coșmarul ei, încercam să nu fac nici-un zgomot, pentru a o lăsa să se odihnească și să uite prin ce trecuse, o mișcare a trupului o facut-o, să scoată un țipăt de durere, s-a trezit și a privit cu groază în jur, când a dat cu ochii de mine, fața i s-a luminat, apoi mi-a prins mâna într-o strângere ușoară de recunoștință. Am vegheat-o până dimineață
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
care n-a trăit niciodată. În reînceput orice drum de întoarcere e un drum care duce mai departe doar dorul de tine, de mine de vara nescrisă în podul palmei, nici în cafea, nici măcar împrejurului nostru atît de singur ca țipătul păsărilor. Citește mai mult Îmi recunosc îngerul după foșnetchiar dacă uneori am sufletul învins depropria-mi căutareși destule motive să înțeleg derutaunui timp în care ploile se-ntorc mereu în Septembriesub privirile îngăduitoare ale santinelelorde culoare albastru-închis.Lumea și lucrurile dau
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
evident fals, nemuritor e doar acela caren-a trăit niciodată.În reînceput orice drum de întoarceree un drum care duce mai departedoar dorul de tine, de minede vara nescrisă în podul palmei, nici în cafea,nici măcar împrejurului nostru atît de singurca țipătul păsărilor.... XV. ÎN VREMEA PLOILOR, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014. S-ar putea spune multe despre sentimentul propriilor limite chiar și orașul își schimbă pielea cîteodată și cerul, și plaja suficient pentru
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
mult, cu atât pierzi mai mult. În clipa dinainte ai totul. În clipa următoare, nu mai ai nimic.” (p. 232) Și adaugă, în cele din urmă, acestor reflecții, cuvintele din limba lui Crevantes, care ne sună straniu în auz, asemenea țipătului unei păsări rănite: „Ay, ay, ay, cómo me duele!...” Finalul („Autodialog XII”) aduce cu sine o superioară împăcare a eroinei cu lumea și cu ea însăși. Mărturisirea dramei sale într-un text literar este o formă de eliberare catharctică. Convertirea
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
să se oglindească. Iar pentru jocul de cuvinte, întîmplarea e o provocare și o reușită din moment ce izbutește să inverseze și ordinea evenimentelor, și localizarea lor. Oglinda nu mai este sticlă rece și nepăsătoare ci matrice din care se zămislește, cu țipăt, astrul nopții. cerul înnorat - centrul universului vechiul felinar Valeriei Tamaș Într-adevăr, dacă ne întoarcem înainte de vremurile uzurpatoare ale lămpii lui Ilici, vechiul felinar avea poezia lui obiectivă, irecuperabilă acum. Sîmburele lui de lumină organiza, în lipsa stelelor, o lume minusculă
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai simțea pe trup forța loviturilor și
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
și la locul ei de când nu i-ai mai adresat niciun cuvânt cerul cade , lin, pe pământ stingher, se aprinde un felinar ultimii pași se sting în noapte pescărușii și-au luat vacanță căutând un alt țărm, o altă patrie țipetele lor sparg timpanele mării inima își caută bătăile răvășite prin univers bătăi albastre- ca cerul galbene - ca luna strălucitoare ca stelele din gândurile mele. Referință Bibliografică: CERUL / Magda Harabor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie
CERUL de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370696_a_372025]
-
acasă. Pentru sufletele însetate de lumină și bucurie, creația lui este o revelație, emanând tandrețe, gingășie, căldură și dragoste. Născut în sudul României în anul 1960, Mircea Trifu avea să devină peste ani mândria orașului Medgidia. Poate că valurile mării, țipătul pescărușilor sau, de ce nu, nisipul fierbinte, au fost primele impulsuri care l-au îndemnat să scrie. Poate că dragostea însăși a fost cea care l-a smuls pe fostul adolescent din visare, determinându-l să-și aștearnă versurile cu măiestrie
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
poezie de Eminescu, dar așa fericită ocazie să am în față tot volumul de poezii, nu avusesem. De aceea ne-am strâns ciotcă pe posesorul cărții și l-am rugat să ne citească. Însă, în clasă era multă gălăgie, zbânțuială, țipete, așa că, Țuțu, prietenul meu, ne-a propus să mergem undeva, într-un colț liniștit. Ne-am dus în curtea școlii, pe un maidan din spatele w.c.-ului, cu bălării înalte de cucută. Țuțu a-nceput să citească:...”Epigonii”...”Veneră” și „Madonă
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
ca o mare în furtună. Vreo trei-patru sute de oameni în picioare, înfofoliți în cojoace, cu broboade și căciuli pe cap, se sufocau de căldură și înghesuială. Era un vacarm de nedescris, cu îmbrânceli în valuri, însoțite de chiote și țipete. Ca să acopăr vuietul talazurilor dezlănțuite, urlam și eu cât mă țineau bojocii. Când am țipat: -Tu ești, Mircea? unul din sală a țipat și el: Care Mircea, bă? Domnul Genescu m-a tras înapoi, după cortină, întrerupându-mi ”măreața” recitare
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
așa doresc eu, sunt liber să îmi schimb planurile chiar și pentru un amărât de sclav că ține. Trebuia să explice! Cercetașul forță barieră, plonjând brusc în amintirile copilăriei. Imaginile secvențiale ale soarelui violaceu care scalda câmpiile bogate răsunând de țipetele unor copii veseli, fură înlocuite de cele cu adulți purtând haine colorate, secerați de focul deschis de grupurile de soldați purtând uniformă albă a cuibului, iar apoi de imaginile asistenților care preluau copiii în cuib. Un nou val de informații
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
Îmbrăcat în foc și suferință. El arde, punct pribeag, cu prima lui sclipire, Se-mpiedică în umbre, cade, se ridică Și-ncearcă să-nflorească, să se coacă, să crească Și ca o adiere zâmbește și-apoi piere. E TOTUL UN ȚIPĂT E totul un țipăt; Păsările s-au speriat de vânt și-au început să-și strige vara, Culorile au luat foc și-un galben-viu a colorat frunzele teiului, un arămiu a cucerit a nucului frunze și-un roșu-sângeriu a căzut
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
suferință. El arde, punct pribeag, cu prima lui sclipire, Se-mpiedică în umbre, cade, se ridică Și-ncearcă să-nflorească, să se coacă, să crească Și ca o adiere zâmbește și-apoi piere. E TOTUL UN ȚIPĂT E totul un țipăt; Păsările s-au speriat de vânt și-au început să-și strige vara, Culorile au luat foc și-un galben-viu a colorat frunzele teiului, un arămiu a cucerit a nucului frunze și-un roșu-sângeriu a căzut peste copacii plânși. Unde
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
primăvara și-a deschis brațele. Frunzele s-au gătit de plecare, sunt grăbite să-și pregătească cuiburile asemenea păsărilor migratoare; Copacii însă se simt abandonați ca niște bătrâni ce-și roagă copiii să nu-i lase singuri. E totul un țipăt, un țipăt al disperării, o teamă de a trece într-un alt timp, într-un alt paradis, cu totul și cu totul necunoscut. E un țipăt din teama de neființă, din teama de necunoscut, E totul un țipăt. CRENGI Printre
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
a deschis brațele. Frunzele s-au gătit de plecare, sunt grăbite să-și pregătească cuiburile asemenea păsărilor migratoare; Copacii însă se simt abandonați ca niște bătrâni ce-și roagă copiii să nu-i lase singuri. E totul un țipăt, un țipăt al disperării, o teamă de a trece într-un alt timp, într-un alt paradis, cu totul și cu totul necunoscut. E un țipăt din teama de neființă, din teama de necunoscut, E totul un țipăt. CRENGI Printre crengi străbate
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
niște bătrâni ce-și roagă copiii să nu-i lase singuri. E totul un țipăt, un țipăt al disperării, o teamă de a trece într-un alt timp, într-un alt paradis, cu totul și cu totul necunoscut. E un țipăt din teama de neființă, din teama de necunoscut, E totul un țipăt. CRENGI Printre crengi străbate o furnică, făptură mică ... și mult prea multe crengi; crengi drepte, încâlcite, arcuite, din ce în ce mai dese, mai răzvrătite, mai nemulțumite, că ea, o furnică, o
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
totul un țipăt, un țipăt al disperării, o teamă de a trece într-un alt timp, într-un alt paradis, cu totul și cu totul necunoscut. E un țipăt din teama de neființă, din teama de necunoscut, E totul un țipăt. CRENGI Printre crengi străbate o furnică, făptură mică ... și mult prea multe crengi; crengi drepte, încâlcite, arcuite, din ce în ce mai dese, mai răzvrătite, mai nemulțumite, că ea, o furnică, o ființă-atât de mică a îndrăznit să-ncerce să caute calea de-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
ajutor și acoperind cerul cu o mantie neagră. Pământul urlă în continuare, iar venele începură să-i crape, căscând din loc în loc adevărate prăpăstii înguste și adânci, înghițind oameni, mașini și case. Timp de câteva minute nu se auzi decât țipătul său tânguit, strigătul de revoltă și zguduiala feroce. Apoi, o liniște macabră învălui orașul. Oamenii au început să țipe, la rândul lor, și să plângă, să fugă care încotro, într-o agitație vecină cu nebunia. Sakura, înspăimântată, întindea mânuțele după
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
actualul 21 Decembrie. Pentru a diminua fobia micuților, scaunele de frizerie fuseseră înlocuite cu altele, întruchipand diverse animăluțe - căluți, elefanți, măgăruși sau girafe - pe care încaleca cel „condamnat” la tuns, în timpul „supliciului”. După numeroasele vizite facute la zburlici, soldate cu țipete și plânsete de fiecare dată, ai mei au izbutit să „negocieze” cu mine un ritual, menit a le aduce liniștea atât lor, cât și bieților frizeri. Un întreg ceremonial preceda tunsul: mai întâi vizionarea unui film, la cinematograful Progresul, aflat
LA ZBURLICI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368155_a_369484]
-
ar bate vântul printre crengi uscate, Șoaptele pierdute n-ar mai fi pe buze, Ziua s-ar prelinge ca o stea în noapte. Fără noi în ploaie ar fi doar tăcere, Îngerii din ceruri toți ar lăcrima În biserici goale țipătul de clopot, Pentru Înviere, sfinții s-ar ruga. Și atunci făptura, trezită la viață, Dă o noua formă și un nou destin Răsărit pe geană într-o dimineață, Albul din fecioara florilor de crin. foto Mircea Bezergheanu Camelia Cristea Referință
FĂRĂ NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368194_a_369523]
-
metri a vieții sale, pe doctorul evreu căruia îi răpise odinioară tot ce avusese mai scump pe lume. În loc să-i ceară smerit iertare pentru răul pe care i-l pricinuise, ca o răzbunare în pragul morții, amenințarea nazistului diabolic și țipetele lui de ajutor, atraseră atenția întregului palier, asistente, doctori și pacienți, asupra incidentului din salonul de la etajul 22 al Rush University Medical Center din Chicago. Uneori te întrebi până unde poate merge ticăloșia omenească? Adevărul e că, de cele mai multe ori
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
roților cauciucate. - Ba poți, ba poți!, nu se lăsă băiatul, călcând peste pata întunecată acoperită de mușchiul ars de soare ce acoperea marginea betonată. Trupul se dezechilibră. Întinse mâinile brusc spre cerul potopit de lumină. - Costel, nuuuu!, slobozi ea un țipăt prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră niște țipete de fată, disperate. - Am ajuns, exclamă băiatul victorios, arătând intrarea îngustă a unei peșteri. Erau catacombele din munte, rămase din timpul războiului, în care se ascundeau oamenii, pentru a se proteja de bombardamente. Medicul intră cu trusa și prima parte
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
în foc din întâmplareți-ar fi spălat stigmatul pus, acel... de vrăjitoare.... VII. TOPEȘTE-ȚI DRAGOSTEA ÎN MINE, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017. Topește-ți nebunia dragoste-i în mine Să curgă val de țipăt și suspine Prin glasul meu înăbușit de pasiune Și gura ce-ți sărută trupul, fără rațiune. Topește-ți dragostea în nebunia mea Și lasă-mă să-ți fiu așa cum tu m-oi vrea, Izvor de mângâieri pe-ntregul trup Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]