3,981 matches
-
putut să vadă, să audă și să trăiască în acea zi. Cum își epuizase vinul și țuica la Crăciun și Anul Nou, s-a hotărât să se reaprovizioneze de la socrii lui cu o damigeană de vin, cu vreo butelcă de țuică de prune, fiindcă aceștia au vie și o duzină de pruni în grădină, de unde au materie primă pentru această delicioasă băutură. Știa că la sărbătoarea onomasticei sale, ca de fiecare dată, vor fi prezente unele rude apropiate care locuiesc la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
față cu el câte o brazdă, după care el s-a dus să ne aducă de mâncare. S-a întors cam după o oră și ceva cu o mămăligă cu brânză de oaie și cu o jumătate de litru de țuică. Am mâncat pe săturate și am băut toată țuica. El a plecat, spunând că va reveni peste vreo trei ore să vadă cum am arat. Lotul acela de teren avea cam vreo 500 de metri lungime și așa cum ți-am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-a dus să ne aducă de mâncare. S-a întors cam după o oră și ceva cu o mămăligă cu brânză de oaie și cu o jumătate de litru de țuică. Am mâncat pe săturate și am băut toată țuica. El a plecat, spunând că va reveni peste vreo trei ore să vadă cum am arat. Lotul acela de teren avea cam vreo 500 de metri lungime și așa cum ți-am spus era cuprins între șosea și fâșia grănicerilor. Colegul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea tractorul la capătul brazdei, în față, eu eram cu tractorul abia intrat pe brazdă spre fâșie. Colegul trebuia să vireze la stânga pentru a se înscrie cu brazda spre șosea. Eu, cum ți-am spus, eram la început de brazdă. Țuica pe care o băusem și-a făcut efectul imediat, îmbătându-mă. Colegul a ajuns la tractorul lui și beat fiind și el, a oprit tractorul în șanțul șoselei. Eu m-am urcat pe tractor și în loc să țin brazda drept înainte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cei prezenți. Ce puteam să-i spun? Eram vinovat. Da sau nu. Da, pentru că luasem tractorul cu de la mine putere, ca și colegul meu, care din fericire a ajuns beat la vagon, nu, fiindcă președintele întovărășirii agricole ne-a adus țuică la doi copii care aveau doar 16 ani. Eu am răcit bine de tot și în Bivolari era un spital micuț. M-am internat acolo, stând vreo șapte zile. I-am spus doctorului că nu-mi place meseria de tractorist
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de uzină electrică. Făceam parte dintr-o echipă de 7-8 mecanici mai în vârstă și cu experiență. Eu trebuia să învăț meseria din mers. Când ești tânăr, noile cunoștințe se lipesc repede de cap. Și, pentru că se făcea vin și țuică din boasca strugurilor, am început și eu să beau ca și tovarășii mei din echipă, care erau mai în vârstă. Eu abia împlinisem 17 ani. Prin februarie 1957, mi-am dat seama că mă afund în prăpastie, că pot deveni
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
final, neapărat, creștinescul iaurt Danone, care face bine în interior de se vede în exterior. Dacă e să fie porc, cum spune tradiția, atunci să fie unul light ! și toată lumea este fericită. Stimulîndu-mi digestia păcătoasă cu încă un pahar de țuică, nu pot să nu meditez la acest creștinism light, care a luat în cazul nostru forma ortodoxiei și care s-a răspîndit, difuz și alert ca întreaga noastră tranziție, mai ales în rîndurile tineretului nostru urban. Departe de mine vreo
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ispitit de speranța lor absurdă: că binecuvântarea lui Ivan, care trăgea să moară, ne va purta noroc... Doamna Machedon veni dinspre bucătărie cu o farfurie mare fumegândă, urmată de Adela, purtând o tavă cu multe păhăruțe și o sticlă de țuică. - Luați-le repede, cât sunt fierbinți, șopti doamna Machedon oprindu-se în mijlocul grupului. - Eu mă tot gândesc, începu judecătorul, cine-o fi fost Ivan? Ce fel de om? Și, mai ales, mă tot întreb: o fi înțeles ce voiați de la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate câte și le-a pus, umblă de colo până colo prin sală, mută din loc troacele și mai ia câte ceva : un borcănel de gogoșari, niște ceapă, că are destulă în iarna asta, câteva căpățâni de usturoi, un rest de țuică, pe care-l toarnă într-o sticlă mai mică, de sirop de tuse. Le-ndeasă în țoașcă, peste pungile goale de plastic. Nu-i place să se ducă cu mâna-n gură și orice lucru prinde bine la casa omului. — ...eeee-tee
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n alunece sau să se împiedice în vreuna dintre sârmele pe care afurisiții le-au lăsat vraiște din toamnă. Merge gheboșată, cu țoașca de piele într-o mână, n-avea la ce să mai stea, gogoșarii i-a lăsat, nițică țuică a lăsat, ceapa, usturoiul... Las’ că orice prinde bine la casa omului... — Ei, ce te-ai mai deranjat, Vico ? Ce trebuia ? face cumnată sa. Eee, știi că eu nu pun țuică-n gură ! Știi că eu nu pun la mâncare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce să mai stea, gogoșarii i-a lăsat, nițică țuică a lăsat, ceapa, usturoiul... Las’ că orice prinde bine la casa omului... — Ei, ce te-ai mai deranjat, Vico ? Ce trebuia ? face cumnată sa. Eee, știi că eu nu pun țuică-n gură ! Știi că eu nu pun la mâncare ceapă... De zis așa zice, da le ia repede-repede pe toate și le vâră-n dulap, așa-i felu ei, strâmbă din nas și-ți mănâncă din traistă. Ce-a adus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parc-a fost ieri... A mai îmbătrânit ei acu, da tot așa le place : să prăjească o tigaie de carne și de cârnați și să-ntingă cu pâinea-n sos... Și c-un castron mare de murături, și cu-o țuică... Omul care nu mănâncă e lingav și e nervos, de el se lipește bolile și toate relele pământului... Și ce zice Ivona, astea e numa vorbe... Vorbe de femeie care nu-i place gospodăria, o ține-ntruna cu fructele și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pace am zis bodaproste... Vorbea ele-ntre ele ca femeile, ce mai râdea, ce mai vorbea prostii... Venea madam Ioaniu pâș pâș, cu ibricu de cafea fumegând și cu cafelile, venea și cu sticla, să se mai țuicuiască. Era bună țuica și lu madam Ioaniu i-a plăcut să bea și să mănânce. Și-așa a scăpat o gura și de bărba-su. N-am avut plăcere cu el în pat, Vica, îi zisese de bărba-su dintâi. Era și diferență mare de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Păi nu era mai zurliu să fi venit să-și rupă proteza-n chiflele astea ? Da măcar o cratiță de mâncare, da măcar un borcan de zacuscă... E-hei, niște pâine cu zacuscă de-ar fi, și-un păhărel de țuică... Scârțâie ușa, da mai bine nu-ntorc capu ; nu l întorc, că molfăi un colț de brânză. O brânză cât o nucă, numa atâta am luat, cât să-mi mint foamea. Și p-ormă întorc capu, că și aud chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-i mai tace gura, că s-a prăpădit și cutare, că ălălantu zace, că p-ăla îl îngroapă azi, că p-ăla mâine, că aia din colț care are un neamț la ea face rost de permis de vândut țuică, face rost și de lemne, dacă dai ceva, poa’ să-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură se schimbă În mod curent pe un kil de țuică la ciobanii care Își pasc animalele În jurul unității. Și, pentru că În magazia de echipament a unității nu se mai găsește altă pereche mărimea mea, fac armata În papuci. De fapt, nu pot să fac armata În papuci. Lipsa bocancilor e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de jos - faci o oră la pas În condiții de vreme bună. Trupa din micul dormitor de la punctul de observare vizuală se plictisește, se gîndește că nu strică un pic de distracție și fac o chetă pentru o sticlă de țuică. Nu Îi animă perspectiva de a se Îmbăta, deși toți pretind că spirtul e prietenul lor cel mai bun, au chiar și niște povești cu care Își susțin cauza foarte puțin plauzibilă, ci faptul că pun la cale o aventură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de pretutindeni, cei doi se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă. Ajung În vale, găsesc o stînă și cumpără un bidon de țuică de la un cioban. Ciobanul e fericit de cîștigul neașteptat și de oaspeții agitați care-l scot, la rîndul lui, din plictiseală. Bea cu ei cîteva pahare - probabil că se amuză În sinea lui cînd vede cum li se Încing fețele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vede cum li se Încing fețele tinere. Vlad se ține tare, dar celălalt răcan se Înmoaie și, cînd pornesc Înapoi spre unitate, mai ia cîteva gîturi din bidon. Obosește și, ca să ia putere, mai dă pe gît o gură de țuică proastă, dar gustul Înfiorător aproape că-i provoacă vomă. Vlad Începe să tragă de el, dar răcanul e obosit. Ești beat, nu ești obosit, hai că nu mai e mult. Ninge, s-a Întunecat de aproape o oră, răcanul cade
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mirele, vecinul din patul de la etaj, pe poartă; trage de două sacoșe cît el de mari, În timp ce tot neamul lui de țărani rumeni În obraz și peste măsură de veseli Îi urează armată ușoară de undeva din spate. Trăznește a țuică de zici că au vrut să-l omoare. Îi văd și mireasa, o minoră cu un aer nefericit, amplificat de un strabism ușor. Nu poți să spui cu certitudine de unde i se trage: de la tristețea faptului că bărbatul ei e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi fac socoteala că aș putea chiar profita de moment să le schimb Între ele, ca o compensație, ca o răzbunare. Reușesc să salvez de lăcomia lui Box măcar jumătate din cartușul de BT. Răcanii au adus În dormitor vin, țuică și alte băuturi și multă mîncare și, după un raid nocturn prelungit pe la valize, Box ajunge și la mine. Nu se mai obosește să mă trezească și să-mi zică să i-o deschid. Se servește singur, Îmi trage valiza
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cred că erau vreo patru sau cinci... S- au dat jos și bătrînu’ a ieșit la ei și i-a Întrebat ce vor, În rusește, că el vorbea rusește. Căutau băutură, s-a Înțeles cu Gărdăreanu să le dea niște țuică, ei ar fi dat să intre În curte, că doar așa făceau, peste tot pe unde au ajuns, se serveau singuri, dar boierul stătea În prispă, rezemat În pușca de vînătoare. Cum erau rătăciți printre dealurile alea numai ei, probabil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
beat și inconștient de eveniment. Deschizând, în prezența martorilor, ușa de la grajd, mânzul respectiv a țipat scurt de două ori, ceea ce a și indicat locul precis unde se afla... Pus în situație, domnul țăran a făcut cinste cu una sticlă țuică care s-a și servit la fața locului dinăuntru grajdului și care s-a consumat cu tot cu brânza respectivă. Respectiv două ore și precis ceva mai puțin. Bine. Dar murgul? Murgul nu a consumat decât organic de la mama lui. Și? Și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de Interpool, cum scrie cu mândrie pe prima pagină a ziarelor ! Apropos de Interpool: n-ai un pol de trei’jdămii să iau un wiscky mic? G. Unul mic ajunge ? T. Biensur că nu. Da’l schimb cu juma’ de țuică și-l beau ca bere. De rest îmi cumpăr doi litri de vin și un sfert de măsline cu un sfert de sfert de pâine, c a fost producția mică la grâu. G. Și toate astea cu doar treizeci de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
țoi, dorobanț, cinzeacă și alte unități metrice de măsurare a volumului. Vă întrebați, firesc, de unde bani pentru creșterea neabătută a leului?!? Simplu. Madam Pârțak a concurat la Festivalul Sufleurilor unde a cîștigat un binemeritat loc întâi, primind șase butoaie cu țuică din partea organizatorilor. Sufleul cu tot cu ecou a trecut dincolo de hotare odată cu liberalizarea vizelor, scoțienii onorându l cu alte șase butoaie, dar de wisky, iar grecii cu trei grătare de uzo, o băutură inofensivă bine conservată în alcool. În încheierea acestei povești
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]