3,543 matches
-
-l mai întâlnisem niciodată înainte, iar când unul dintre oamenii milițiilor populare a venit să mă cheme de urgență în apartamentele pontificale, nu aveam nici cea mai mică idee despre ceea ce avea să mi se ceară. Cei doi bărbați stăteau așezați în bibliotecă, pe niște fotolii apropiate. Papa Clement nu se mai bărbierise de două săptămâni, în semn de doliu și de protest împotriva soartei care îi era menită. Îmi ceru să mă așez și mi-l prezentă pe vizitatorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Velunda? întrebă Julius. — Da, am auzit ultimele ei cuvinte. Mi-a cerut să păstrez taina. — Vei trăi, se auzi glasul hotărât și neînduplecat al bătrânului preot. Vei trăi ca s-o răzbuni. Se ridicară cu toții. Doar Julius Civilis rămase așezat, alături de Valerius. Preoții și războinicii ieșiră în tăcere. Julius Civilis și Valerius rămaseră singuri în colibă. — Cine a fost? — Tu ai dezvălui o taină? — Eu îți știu taina - ochiul drept al lui Julius scăpăra mânios. Știu că a fost Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în arenă nu ucizi, pentru că vrei să fii diferit de ceilalți. În loc să mă aplaude pe mine, oamenii mor de dragul tău... — Are dreptate! se auziră mai multe glasuri, iar Skorpius privi în jur, ridicând pumnii. Se apropie de Valerius, care rămăsese așezat, privind cerul. — Când intrăm în arenă, strigă numele tău și aici, la Roma... O să vezi cum o să strige numele meu când o să te fac bucăți! Eu sunt cel mai bun! Îmi vine să râd când te văd cu sica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a spus că e prea bătrân ca să fugă și a rămas. Domitianus se teme de o capcană și a rămas la rându-i la Roma. Antonius schimbă o scurtă privire cu Arrius. Se ridică. Îi domina pe cei trei bărbați așezați, mai ales pe cei doi ambasadori, care se uitau la el neliniștiți. Spionii noștri rămân în viață după ce ne aduc vești - Antonius își sprijini mâinile pe masă. Vitellius, în schimb, îi ucide pe ai săi, pentru ca poporul să nu afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
smulge pene“. Adjectivul este folosit de Juvenal în descrierea unui gladiator și a tehnicii sale de evitare. Plaustrus: un fel de cărucior mare, transportat cu mâna. Pollex versus: literal, „degetul mare spre“ adversar. Gestul simulează împlântarea lamei, reprezentată de degetul așezat orizontal, în corpul adversarului. Pompa magna: cortegiu mare. Cuvântul pompa provine din greacă și înseamnă „suită“, iar magnus înseamnă „mare“, „suprem“. Pontifex Maximus: adunarea pontifilor, care dirija viața religioasă, era formată din 16 membri și condusă de împărat, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-o totală opoziție. — Oh, Sampath, exclamară două glasuri la intrarea lui, evident ușurate că era el și nu directorul oficiului poștal, apoi continuară o conversație aflată deja în plină desfășurare. În scurt timp, Sampath reuși să-și distingă colegii așezați în penumbră, discutând, cu picioarele așezate unele pe scaunele celuilalt, tocmai despre maimuța de care se plânsese de dimineață Pinky. — A fost foarte jenant, spuse Domnișoara Jyotsna. Înainte să-mi dau seama, maimuța mi-a rupt salwar-ul și a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
exclamară două glasuri la intrarea lui, evident ușurate că era el și nu directorul oficiului poștal, apoi continuară o conversație aflată deja în plină desfășurare. În scurt timp, Sampath reuși să-și distingă colegii așezați în penumbră, discutând, cu picioarele așezate unele pe scaunele celuilalt, tocmai despre maimuța de care se plânsese de dimineață Pinky. — A fost foarte jenant, spuse Domnișoara Jyotsna. Înainte să-mi dau seama, maimuța mi-a rupt salwar-ul și a fugit cu cornetul meu de alune. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
verzi și țesătura striată încă îi dădeau un aer vesel. Astfel, familia îl înzestră treptat pe Sampath cu diferite comodități și cu cât erau mai complicate aranjamentele făcute pentru existența sa, cu atât era mai fericit. Oferea o imagine idilică, așezat acolo, în mijlocul verdeții, întins în patul său și puțin aplecat înspre lume, sprijinit de numeroase perne, înfofolit în serile răcoroase într-o cuvertură strălucitoare din satin cu pete de leopard, aleasă de Ammaji din bazar. Pe cap purta o căciulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Privi copacul ce reprezenta un cămin atât de bun. Crengile sale netede și spațioase, de un argintiu întunecat, care se întindeau până departe în noduri și curbe răsucite și mănunchiuri delicate de frunze. Cât de important devenise pentru el. Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca un invalid și încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a șaptea mutare, și acum jocul întâmplării e înghesuit și lent, un coșmar de constrângeri și interese divergente cu fiecare nouă mutare, toate piesele fiind fixate, înțepenite sau așezate așa încât să piardă... Dar ici și colo se ivesc și indivizi care par să fi prins linia cea bună a vieții, și ei sunt niște exemple teribile. De regulă, sunt cei bogați. Soțul ei, Ossie, e englez, bogat din naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și adăpost. O să fiu ținut în lesă toată ziua. Dar cui îi pasă? După ce-am înjurat ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scuturat și și-a ridicat privirea, întinzându-și gâtul cu o mișcare indignată, în timp ce eu mă fâțâiam în ritm vioi prin apartament, cu ochi reci de expert și cu simțurile încordate, la pândă. Vezi tu, chiar și în cele mai așezate gospodării, un adevărat profesionist tot găsește ceva de făcut... Nu m-am ales cu nimic din teancul de reviste din camera de zi și din baie. Doar material pentru experți și oameni de afaceri, pentru artă și bani. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clipă universul a dispărut pentru un moment, împietrind locuitorii orașului într-o serie de poziții caracteristice, ca într-un tablou înțepenit în aspicul unei sincope a timpului. Cel mai ciudat duo din Elbaroom stătea la o masă scundă și rotundă, așezată cam pe la jumătatea sălii lungi și înguste. Unul din cei doi era enorm, un urs de om, impresie pe care o amplifica purtând practic tot timpul o haină din piele de urs, cu toate că rareori era frig în K. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se uite la cartea de sub pernă. în cele din urmă va veni vremea să frângă gâtul unui pui și să mănânce. în cele din urmă mișcările vor trebui cercetare. Dar nu chiar acum. Pentru moment era de-ajuns să stea așezată aici, în întuneric,. Liv stătea foarte mult astfel, nemișcată, împietrită, statuie. Pe stâncă era frig, frig și umed. Ziua devenise după-amiază târzie. Vultur-în-Zbor stătea lângă măgarul lui Liv, mângâindu-l agale, și îl urmărea pe Virgil, care se purta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sau în jos la instalațiile electrice din mijlocul podelei. Era la fel de gâtuită precum un pian dezacordat. S-a așezat sau mai degrabă s-a cocoțat pe marginea canapelei, în așa fel încât să nu i se ridice fusta, cu picioarele așezate unul lângă altul, cu degetele strânse în poală. Eu m-am instalat pe fotoliul și am așteptat. Ea trebuia să vorbească. Pot să pun pariu că exersase un discurs în taxi. Am venit la tine deoarece... a început, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Zgomotul pașilor mei pe pavaj mă trădă și Bea Își ridică privirea, zîmbind surprinsă, ca și cînd prezența mea acolo ar fi fost Întîmplătoare. Am crezut că n-ai să vii, zise Bea. — Așa credeam și eu, am replicat. Rămase așezată, foarte țanțoșă, cu genunchii strînși și mîinile Împreunate În poală. M-am Întrebat cum de era cu putință să simți pe cineva atît de departe și totuși să-i poți citi fiecare cută a buzelor. — Am venit fiindcă vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înaintea noastră. Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Apoi, În penumbra roșiatică a lumînărilor, În timp ce o dezbrăcam cu degete tremurătoare, ea surîdea, căutîndu-mi privirea și dovedindu-mi că, atunci și Întotdeauna, orice mi s-ar fi putut Întîmpla mie, ei i se Întîmplase deja dinainte. Mi-o amintesc așezată, cu spatele rezemat de ușa Închisă a Încăperii, cu brațele căzute pe lîngă trup, cu palmele deschise spre mine. Îmi amintesc cum Își ținea capul sus, sfidător, În timp ce Îi mîngîiam gîtul cu vîrfurile degetelor. Îmi amintesc cum mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fiu transferat la Comandament În Barcelona, după Încartiruire. Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să iasă aproape În fiecare noapte. În Întuneric, acoperit cu o pălărie și un fular, cu mănuși și gabardină, era o umbră printre atîtea altele. Nu-mi spunea niciodată unde se ducea. Mai Întotdeauna aducea bani sau bijuterii. Dormea dimineața, așezat drept În fotoliu, cu ochii deschiși. Odată i-am găsit un pumnal În buzunar. Era o armă cu două tăișuri, cu resort automat. Lama era plină de pete Întunecate. Pe atunci am Început să aud pe străzi povești pe seama unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înscrisă Într-un peisaj de câmpie mohorâtă cu mai mulți copaci tineri, desfrunziți, răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de tribunal cu bănci de lemn În care stau așezate mai multe persoane. În față un bărbat tânăr Îmbrăcat În negru, În togă, de fapt. O femeie mai În vârstă Își ține mâinile Împreunate și privește cu necruțare Într-un punct din stânga imaginii, În off. Are o față rotundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Vrei să mai coși? Da. Fetița stătu toată ziua în preajma mamei, învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag lucrurile cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
acestea au încetat dansul . Ele l-au condus, peste pajiste, la o masă care era așternută cu o țesătură de aur și pânzeturi subțiri, sub un boschet de trandafiri de damasc, situat lângă o fântână. Patru doamne care se aflau așezate aici s-au ridicat și l-au pus pe Rinaldo în fruntea mesei, într-un jilț încrustat cu mărgritare. A început un ospăț minunat; cu fripturi gustoase și vinuri pe cât de parfumate, pe atât de dulci, servite în cupe bătute
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]