2,758 matches
-
la infirmeria poliției, unde se află și acum. Străinul acesta este nemaipomenit. Parcă nu i s-ar fi întâmplat nimic. A mâncat tot ce i-am dat și când m-am dus la el, acum câteva clipe, era cuibărit în așternut și dormea dus. Takamori nu s-a putut abține din râs. Așa era Gaston și pace. Dar ce căutase, de fapt, la șantier? Când și cum scăpase de Endō? — Deci Gaston nu era cu Endō? întrebă Tomoe. Polițistul, văzând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
venit să-și petreacă vacanța de vară. I-au pregătit baia și i-au dat ceva de mâncare, au întins cearceafuri curate și cuverturi căptușite moi în camera de la etaj. Se pare că nu mai dormise de mult într-un așternut cald. De când a plecat de la Takamori, l-a găzduit o noapte Higurashitei, iar apoi a dormit la hanul din Sanya, în camera aceea mică de trei rogojini, fără să se dezbrace măcar. Privindu-l cum se străduia să zâmbească în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dezbrace măcar. Privindu-l cum se străduia să zâmbească în timp ce Shizu și Mă-chan îl ajutau, Takamori și Tomoe și-au dat seama că încearcă să-și ascundă tristețea provocată de pierderea lui Napoleon. În seara aceea Takamori și-a întins așternutul lângă al lui Gaston. Când s-a trezit peste noapte, l-a văzut pe Gaston la fereastră, în yukata, privind cerul. — Gas-san. — Da. S-a sculat și Takamori și și-a aprins o țigară. Vârful se vedea, roșiatic, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō a deschis ușa fără să-i mai răspundă și l-a împins pe Gaston pe coridor. Jos în hol era încă întuneric, dar cineva a aprins o lumină când le-a auzit pașii. Era soția proprietarului. Tocmai ieșise din așternut și arăta ca sculată din somn. — Cred că nu ne mai întoarcem aici, explică Endō, încălțându-se. Așa că plătesc acum. A scos vreo patru-cinci bancnote din buzunar și i le-a întins femeii, ale cărei buze groase s-au deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei. Pe munte urca anevoie Gaston. Se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în Japonia, Gas-san?“ Takamori avea senzația că sacul acela de molton ascunde multe enigme și secrete. Tomoe a urcat scările ca o pisicuță. Așa proceda de fiecare dată când voia să dea buzna peste Takamori și să-l surprindă în așternut. Takamori tresărea și întindea mâna repede după cămașă, dar astăzi nu s-a sinchisit de sora lui, deși a auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ritualul solitar al ceaiului și croasantului luate În pat, dimpreună cu un număr din Telegraph. Burnița de martie care cădea afară m-a ajutat să mai scap de sentimental de vină, pentru că nimic nu se compară cu a rămîne În așternut Într-o dimineață În care afară e urît și plouă. În plus, habar n-aveam cine ar putea fi la ușă. Mi-am tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe masa pe care-l schimb, Îmbrăcîndu-l la loc rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea deloc de cea tulbure din râu. Ariald a vrut să vadă așternuturile în care urma să ne culcăm și, într-un acces de injurii și șuturi, le-a azvârlit în stradă pe fereastră. Eu însumi, trăind o lungă perioadă de viață la Cividale și câteva luni la moșie, am observat murdăria incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de altul sub ploaia de-acum pătrunzătoare. Am aprins opaițul atârnat de grinda pe care se sprijinea acoperișul de paie al casei, după care am făcut focul într-o groapă săpată în podeaua de pământ. Nu erau nici mobilă, nici așternuturi, dar podeaua era uscată, și acoperișul nu avea găuri; ceea ce ni s-a părut extraordinar. Fereastra era închisă cu un oblon care se manevra dinăuntru. Ne-am dezbrăcat și ne-am pus la uscat hainele leoarcă, agățându-le în cârligele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc pe Fortunato. - Părinte, este un om în vârstă, și, pe deasupra, și sfânt. Nu săvârși fapte de care te-ai putea apoi căi! Tocmai voia să mă împingă într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oricare alt oraș, și n-am să-l fac să uite. — Nu, puiule, Îi zâmbi ea, liniștitoare, nu-i nimeni. Kevin o prinse În brațe strângându-i picioarele și Își șterse nasul de marginea cămășuței ei. Hai să-ți schimb așternutul, Îl Întrerupse ea. — Hai. Îl luă de mână și Îl duse cu ea În bucătărie. Printre zăbrelele desfăcute ale oblonului se vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de marginea cămășuței ei. Hai să-ți schimb așternutul, Îl Întrerupse ea. — Hai. Îl luă de mână și Îl duse cu ea În bucătărie. Printre zăbrelele desfăcute ale oblonului se vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei nopți. Învălătuci așternuturile umede, le puse pe jos și urcă băiatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei nopți. Învălătuci așternuturile umede, le puse pe jos și urcă băiatul pe saltea. Kevin se lăsă convins, doar cu condiția ca ea să se Întindă alături. Emma Își cufundă buzele În părul lui. Kevin mirosea a zbenguială și a biscuiți. „Hakuna matatta/ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel care câștigase la Sanremo. Spune-mi dacă faci ceva,/ dacă m-auzi,/ dacă vei avea grijă de tot ce ți-am dat. Visul nu se Întoarse. Din păcate, nu mai era nimic de făcut. De-acum era treaz. Trase așternutul și se ridică În șezut. Își puse papucii de pâslă. Imaginea patului Îl Întristă o clipă, căci era un pat impecabil, cu așternuturile aranjate, cu pernele umflate. Parcă nu dormise nimeni În el. Se forță totuși să gândească pozitiv. Pesimismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Visul nu se Întoarse. Din păcate, nu mai era nimic de făcut. De-acum era treaz. Trase așternutul și se ridică În șezut. Își puse papucii de pâslă. Imaginea patului Îl Întristă o clipă, căci era un pat impecabil, cu așternuturile aranjate, cu pernele umflate. Parcă nu dormise nimeni În el. Se forță totuși să gândească pozitiv. Pesimismul său Îi influența negativ Întâmplările vieții. Într-o zi, acesta va fi patul nostru, și nu-mi va mai părea atât de pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu atât mai ridicol cu cât visul Îi fusese mai măreț. Și poate că nu va mai veni o altă ocazie. Totul se sfârșise. Închise telefonul. Stinse lumina și trase pătura Într-o parte, așezând-o ușor pe Camilla În așternut. Se gândi să se ridice, dar nu o făcu, căci urechea ei era Încă lipită de pieptul lui, și ar fi trezit-o. Și deși ar fi vrut s-o facă, și-o interzise. Pentru ea. Pentru că o iubea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tocmai disponibil, ar fi putut să-ajungă într-o oră, deși acum, fără Zogru, nu mai avea nici un chef s-o caute pe Giulia, îi părea rău că o sunase dimineață și că fusese chiar insistent. Telefonul ei îl scotea din așternut. Conferința a început cu expunerea lui Andrei, care vorbea cu voce subțirică, dându-și mereu părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
depozitarea celor nefolositoare: pâine uscată, ziare și reviste. Dormitorul este și el nemulțumit. Aici domnește dezordinea totală. În dulap este harababura. Hainele sunt aruncate încât nu știi care sunt curate și care sunt murdare. Patul se plângea: Pe mine sta așternutul murdar și plin de firimituri. Nu cred că există vreun pat așa de neîngrijit. Pe birou era o dezordine totală. Erau cărți, reviste, cești murdare, farfurioare cu resturi de mâncare, coji de semințe. În holul de la intrare este depozit de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce creșteau pe malul râului din apropiere. Dar luna nouă a venit și a trecut și Rahela a rămas tot copil. După ce și următoarea lună a trecut, Rahela a strivit coacăze și le-a chemat pe surorile ei să vadă așternuturile pătate. Dar petele erau violete, iar Lea și Zilpa au râs de s-au prăpădit. Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai încercat să-l întâlnească pe Iacob. Până la urmă, în a noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atins pământul cu pași de uriaș, iar sângele ei lunar ar fi făcut să crească copaci pe oriunde s-ar fi plimbat. - Cel mai mult îmi plăcea să dorm atunci când purtam copilulk, spunea Zilpa. Am călătorit atât de departe în așternuturile mele în acele luni. Dar când a venit timpul, copilul a întârziat să vină și Zilpa s-a chinuit. Șoldurile ei erau prea înguste, iar travaliul a ținut de la apus la apus, timp de trei zile. Zilpa plângea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nașterea unei viitoare mame cerea o izolare mai lungă de lumea bărbaților. - Această a doua lună a fost o adevărată plăcere, povestea mama. Surorile mele ne-au tratat pe amândouă ca pe niște prințese. Nu stăteai o clipă singură în așternut. Erau întotdeauna brațe care să te țină, care să te alinte, care să te legene. Te ungeam cu ulei dimineața și seara. Îți cântam cântece, dar când vorbeam cu tine nu ne prosteam. Ți-am vorbit de la început ca unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu tremuram în pături, deși era o noapte caldă. Până la urmă am căzut într-un somn adânc, fără vise. M-am trezit într-un zgomot infernal. Rahela și Bilha erau deja sculate, iar eu avea lângă mine două grămezi de așternuturi frumos împăturite. Îi luase cu ea, mi-am închipuit. Rahela ascunsese idolii fără mine. După ce o urmărisem cu atâta atenție, scăpasem momentul. M-am repezit afară și i-am văzut pe frații mei înfășurând pieile de capră din care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un fel de mormăit de aprobare, dar unul mai degrabă răutăcios. - Prea bine, Lea, mamă a atâția fii, prea bine. Cu un gest al mâinii, mamei i s-a arătat că era timpul să plece. S-a dus repede la așternutul ei și a adormit imediat, epuizată. În următoarele două zile, mătușile mele au fost chemate una câte una la Bunica, în camera ei interioară. Rahela a fost gratulată cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele și chiar fără frații mei. M-am simțit ca un copil lăsat afară să moară, dar n-am plâns. M-am întors înspre Debore, care se uitau la mine cu îngrijorare, dar n-am plâns. Doar noaptea, singură în așternut, mă întorceam cu fața la pământ și plângeam până mă înecam. În fiecare dimineață mă trezeam, amețită și neștiind unde sunt, până îmi aminteam că sunt singură în cortul bunicii. Îmi amintesc cu greu ceva din acele luni petrecute la Mamre. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]