3,265 matches
-
Pajiștea e plină de brîndușe mov de toamnă. Mergem pînă la gard și dincolo de el e o pantă destul de abruptă, Îmbrăcată În iarbă; jos, pe fundul văii, se vede un drum forestier Însoțit de un pîrÎu ca un fir de ață. Ulcerosul Portofel se uită În jur cu mirare, sîntem amîndoi la fel de amețiți de peisaj: — Pfiii, să fiu al dracului dacă mai vreau să plec din armată... — Aha, le scrii acasă că te-ai retras la tratament În Elveția. RÎde. CÎinii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ni se dau cele mai jerpelite uniforme militare pe care le au În magazie, uzate și descusute. Nu cred că sînt singurul care are o senzație de descotorosire. Ni se spune să ni le reparăm cum putem. Cu acul și ața, țipă caporalii, un soldat trebuie să Învețe să coase. În ultima zi reușesc cumva să-mi iau rămas-bun de la Vlad și de la ceilalți băieți. Mă duc În fostul meu dormitor. Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca și cum asta ne-am dori, ca un catîr amnezic... În 1940, România e amputată de provinciile de frontieră, după ce un an de zile mizase pe cartea neutralității beligerante, Încercînd să danseze diplomatic pe ceva mai puțin decît un fir de ață - căci cam cu asta era legat destinul suveranității și integrității ei teritoriale. CÎt de rău arăta harta Europei? Germania Înghițise jumătatea vestică a Poloniei (incluzînd Varșovia), Belgia și Olanda, Norvegia și Danemarca - Franța Își aștepta rîndul, urmînd să capituleze, zdruncinînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nori în multe privințe, eram totuși de-ajuns de lucid ca să-mi dau seama că situația nu ne permitea să ne punem ciorapi noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar mama nu lăsa prima găurică să ia proporții: alegând ață de culoare potrivită, o înlătura prompt, restrângând-o la o abia perceptibilă dunguliță în țesătura ciorapului. După mai multe asemenea cârpeli însă, gaura începea să fie prea mare și nu se mai lăsa strânsă pur și simplu. Și aici se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu era vorba doar de străbunicul meu, ci și de alte personaje simandicoase, alături de care pozase la marginea terenului de călărie sau poate a hipodromului. Fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
L-a făcut mare și prost!” - gândea sergentul. Drept urmare, cu pași mărunți, imperceptibili, s-a depărtat de el. Pe măsură însă ce sergentul se depărta, ochii lui Toaibă se făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună: „Așa, pocitanie, depărtează-te, că altfel râd și curcile de tine. Ești un neisprăvit! Te-o fătat mă-ta înainte de vreme. Orice ai face, tot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se stabili sarcinile de lucru. Sufla un vânt rece și umed de toamnă târzie. Toaibă, fiind cel mai înalt, a fost așezat în fruntea echipei. Lângă el tremura ca frunza plopului un deținut înalt și subțire ca un fir de ață. Tușea și mereu își ștergea nasul. Ochii duși în fundul capului îi lăcrimau... Toaibă a privit spre el cu milă. „Săracul! Uite la el cât îi de bolnav și aiștia nici nu-l iau în seamă. Bietul de el, nici nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
venea să-l dea peste cap. L-a dus la gură și și-a înmuiat doar buzele, rămânând cu țoiul în mână. Prispă privea la el curios... Mă tem că astăzi nu ți-s boii acasă. Nu prea te trage ața la băut. S-a întâmplat ceva, Toadere? Nu s-a întâmplat nimic deosebit, bade. Nu am poftă de băut doar. Da’ tu nu știi că pofta vine mâncând? Ba știu, dar astăzi nu mă cheamă băutura și pace. Dacă astăzi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
urmele așteaptă / și roza sechestrată va să-și vândă / înariparea/ vergură osândă / cu lujere de ceară. Poetul mărturisește că maestrul începuturilor sale e Tudor Arghezi (N-am vopseluri pânză cuie / rădăcină spic cățuie / lumânare frânghii chei / cârji compas gherghef schintei / ața ac și cucuvaie), însă poemele lui dezvăluie, totodată, prețuirea și pentru alți mari poeți, dintre care-i putem aminti pe George Bacovia (Agonizează crinii în cetate...), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Trei Sfetiteli,... care este închinată la toate lavrile ce sintu la Sfântul Munte”! Și “părinții ce lăcuiesc într-însâli... așteaptă agiutor!” E greu de imaginat câți stăpâni avea biata mănăstire și cum cei din acele mănăstiri nu ridicau un capăt de ață pentru Trei Sfetite, ci doar ședeau cu mâna întinsă!... ― Drept urmare, pe lângă scutirile anterioare, Grigorie Ioan Calimah voievod mai adaugă dreptul de a lua “în toată vremea și a domnii mele... din ocna domnească... câte una sută lei pentru o sută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
filaturile morții!, cînd luam de unde era prea mult ― iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un pat, odată, pe o una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, rupîndu-mi ața limbii tot Încercînd să-i gust carnea lemnoasă, arzîndu-i cu feștile smulse din incunabule juridice locul Însolzit de fiară de sub rugăciune; de atîta așteptare mi-a coclit și umbra pe pămînt... „...ai fi fost tu unul din aceia care au
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne grăbim, repetăm fără scrîșnet scenariul lumii-n carnaval
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lider de piață, martelând fără greș orice amenința să se închege ca mișcare de anvergură. Așa, deci - adică mai bătrân cu o lacrimă după tinerețea buiacă -, avea să mă găsească boem răsucita resemnare a evocărilor înșirate ca mătăniile memoriei pe ața sufletului de Augustin Frățilă în serialul din Ziarul de duminică, solicitat cândva de Stelian Țurlea și încorporat acum la Editura Muzeului Literaturii în volumul În curtea cu pavajul gri. O tristețe sobră, laconică și bărbătească, excitată de elanuri, dar subminată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care fusese ajutat de prezența evangheliei, eu nu aveam nimic care să-mi fie de bună menire. Ba da. Aveam uimirea cunoașterii lumii.Și am zburat. Din Brandemburgul ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mă măliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. Și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului, aproape fiecare uliță se bucura de izbucul unor izvoare cu apa bună de băut. Era suficient să te apleci și să săruți palma de răcoare pe care ți-o întindea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. Și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mă roagă s-o primesc și pe soția sa la aceste ore. De ce nu? Dar să-și aducă un scaun de acasă poimâini. În ziua respectivă, alături de soția agentului sanitar alte câteva tinere femei, fiecare cu un scaun în mână, ață, pânză, degetar, au intrat și au ocupat loc în clasă. Începea să se alcătuiască expoziția de cusături naționale pe care o visam. În sat, pe lângă fosta mea învățătoare, am întâlnit două colege de la școala normală care din cauza lipsurilor abandonaseră. Hai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Ghem de ață Cât de mult să fi greșit Când am privit în ochii tăi de ambră? Căci gândurile mi le-ai împietrit Și ca de ceară m-am topit În undele calde din chihlimbară. Așa m-am îndrăgostit de tine Leoaică tânără
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
linii verticale...în piept. Dar nu-ți pasă că mă doare Fiecare rupere de coarde. N-ai avut milă de mine, Leoaică tânără, iubire? Ea tot toarce liniștită Și pentru plăcerea sa Jonglează puțin cu inima mea, Doar ghem de ață, jucărie Între ghearele ei feline.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
lăcrimos, studia pe călători, apoi salută doi țărani care ședeau cu aer expectativ pe bancă. Unul din ei silabisea ziarul. - Ce mai nou la gazetă ? se interesă vagabondul. - Mde ! răspunse complicat țăranul și privi cu îndoială la îmbrăcămintea trențărosului : sârme, ațe, cârpe, pingele putrede trecuseră de prea multe ori prin atelierul propriu. Pentru că omul nu mai schiță alt gest, noul venit se recomandă : - Căpitan Meițanu. Cu chipul torturat de plâns, începu a-și destăinui soarta. Buimăciți, oamenii nu-l contraziceau dar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de-acasă, cu vacile, cam la răsăritul soarelui. Mama îmi pregătea traista. Operație sumară, căci duceam în traistă, totdeauna, cam aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
țică și-mbră cată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă. Părinții ei nici măcar n-avu seseră bani să-i cumpere o matri colă imprimată cu vopsea galbenă, cum aveam toți: mama ei îi cususe numă rul cu ață galbenă pe-o bucată de diftină. În sin gura poză cu toată clasa pe care ne-au făcut-o într-a patra și care-a costat zece lei fiindcă era colorată, cu toate că nu ieșise bine, și ne-au silit s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Blackie-doi? Ființa primitivă lătră extaziată. Îi vor pielea lui Mark Schluter: măcar atâta lucru e evident. Numai o legumă nu s-ar prinde de chestia asta. L-au băgat într-un fel de experiment, care e atât de cusut cu ață albă pe alocuri, încât ar stârni râsul până și unui copil care crede încă în Moș Crăciun. Dar pe de altă parte e atât de complex, că nu știe nici măcar de unde să-l apuce. Bine: ceva s-a întâmplat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așteaptă. Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o vedetă Pe bolta violetă se joacă o zestre cu pietre scumpe și aurării; aromele toamnei din livezi și vii intră-n cameră pe trei ferestre deschise larg așa ca brațele atâtor miri spre mirese, dragostea țese cu de platină ațele plasei dorințelor cu ochiuri dese. Metafora nopții autumnale este atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]