8,762 matches
-
și se gândise mult la această discuție, însă acum nu reușea să găsească o formă în care să o prezinte inspectorului. Să nu-mi spui că au început să dispară din nou oameni în Baia de Sus! nu se putu abține inspectorul, cu o urmă de malițio zitate în glas. De unde știi? Cristian preferă să tacă. Își privea socrul, așteptând ca acesta să continue. Nu sunt decât două cazuri acum, spuse într-un târziu Pop, dar mi-e teamă că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fi trecut pe acolo de multă vreme. Cu excepția unei cabane putrezite din lemn, nu se vedea nici o urmă de om. Acesta era un semn bun, aurul nu fusese extras de nimeni. Desigur, dacă exista aur acolo, nu se putuse abține Boris să mormăie în surdină. În orice caz, trebuia să recunoască că aspectul zonei îl încurajase chiar și pe el să spere că poate vor descoperi ceva care să schimbe situația. Noroc că versantul respectiv făcea și el parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deasupra solului. Și de acolo avea o perspectivă foarte bună asupra obiectivului. Se așeză comod, rezemându-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu-se de o așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea nopții nu era tulburată decât de țârâitul greierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumina, așa încât, pe dibuite, începu să caute un scaun. Cu greu, găsi un taburet vechi, pe care îl înșfăcă, grăbindu-se să iasă afară. În prag se împiedecă de ceva. Înjură scurt, vrând să împingă cu piciorul obiectul, dar se abținu imediat. Era toiagul bătrânului pe care acesta îl scăpase din mână în momentul atacului. Îl ridică de jos, luându-l cu el. Așa era mai bine, Moș Calistrat era nedespărțit de ciomagul acela, cel puțin el nu-l văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el, trebuia să explice cumva prezența lui acolo. Mare îi fu însă mirarea când, dintre copacii din spate apăru Simion Pop. Îmbrăcat cu o haină de vânătoare, acesta se apropia cu pași ușori. Ce cauți aici? nu se putu el abține să-l ia la rost, imediat ce bătrânul ajunse lângă el. Aș putea să te întreb același lucru, răspunse Pop, zâmbind. Trebuia să fii la Deva. N-a mai fost nevoie să merg acolo. Te rugasem să fii discret. No, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe propria mea piele. Dar, dacă nu intră acolo, înseamnă că nici nu poate ieși. Din aceste locuri închise, vreau să spun. Și, cam cum te-ai gândit că vom face noi rost de lampa lui Aladin? nu se putu abține Vlad să-l tachineze din nou. Nu-i nevoie, construim noi una. Mă rog, nu va arăta ca o lampă, dar va funcționa la fel. Practic, ne trebuie o capcană în care să prindem bestia, o capcană etanșă, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu atît mai prețioase cu cît veneau de la un om care, după propria-i apreciere, era lipsit de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satîr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au două tipuri de inamici, externi și interni. Ce fel de arme folosesc ele În războiul Împotriva inamicului extern? Oare generalii a două state beligerante Își vor comunica unii altora planurile militare pentru a-și Înlesni autoapărarea? Oare se vor abține de la atacuri de noapte, de la ambuscade, de la Încercuiri, de la o luptă inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le-ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de-a valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într-o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth-Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului-simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sînt Polimnia, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unul pe care-l chema Frumușelu, mică și negricios. sta învăța la fără frecvență, era prin clasa a VI-a, și avea obiceiul dă pun întrebări copiilor de la școală. De asemenea, ca soldat devotat al partidului, nu s-a putut abține să nu încerce vigilența unor băieți mai mari care erau cu vitele la câmp: că, adică, ce-ar face ei, dacă ar da un ochi de spion, un dușman de clasă, al poporului? Băieții, învățați pe la școală și la ședințele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fără să mai zăbovesc, m-am Îndepărtat, călăuzindu-mă după crestăturile pe care le lăsasem pe drum. În timp ce străbăteam tuneluri de cărți prin semiîntuneric, fără voia mea am fost cuprins de o senzație de tristețe și descurajare. Nu mă puteam abține să mă gîndesc că, dacă eu, din pură Întîmplare, descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și nu Îndrăznea să-i Întîlnească privirea. Cu ochii plecați, aproape tremurînd, m-a Întrebat dacă nu vreau să ne Împrietenim. I-am zis că da. Mi-a Întins mîna și i-am strîns-o. Strîngerea lui durea, Însă m-am abținut. În aceeași seară, Tomás m-a invitat să iau masa la el acasă și mi-a arătat colecția de mecanisme ciudate făcute din piese și din fiare vechi pe care o ținea În camera lui. — Eu le-am făcut, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cîte știu, dumneata ești o femeie de treabă (deși cam Îngustă la minte și mai ignorantă ca o bîtăă, iar În aceste clipe se prezintă În cartier o urgență socială pentru care anumite eforturi trebuie să aibă Întîietate, o să mă abțin, că de nu, Îți lămuream eu dumitale vreo două. — Fermín! strigă tata. Fermín Închise pliscul și ieși În goană pe ușă. Merceditas Îl privea reprobator. — Omul ăsta are să vă vîre Într-o Încurcătură pe nepusă masă, ascultați-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ne aflăm aici, a înfruntat cu curaj intemperiile ca să vină unde îl chema datoria, totuși, această recunoaștere sinceră nu mă împiedică să-l rog pe domnul secretar să fie atent la îndeplinirea riguroasă a misiunii care i-a fost încredințată, abținându-se de la orice comentariu care ar putea șoca sensibilitatea personală și politică a persoanelor prezente. Delegatul p.d.d. făcu un gest sec pe care președintele preferă să-l interpreteze ca pe o consimțire și conflictul nu merse mai departe, la aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vor salva țara, din cea mai gravă criză pe care a avut-o de înfruntat de-a lungul unei istorii de secole, aceasta este provocarea noastră, prin urmare, cred că, în fața unei provocări atât de teribile, ar trebui să se abțină, nefiind demne de responsabilitățile noastre, de la neghiobiile verbale și discuțiile de interpretare fără importanță. Făcu o pauză, pe care nimeni nu a îndrăznit s-o întrerupă, apoi continuă, Între timp, vreau să-i fie foarte clar domnului ministru al apărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
face unii altora, Pot să vă pun o întrebare, Sigur că da, cu condiția să am răspuns la ea, Dacă nu vreți, nu răspundeți, Aștept întrebarea, Cu cine ați votat, Cu nimeni, domnule primar, Vreți să spuneți că v-ați abținut, Vreau să spun că am votat în alb, În alb, Da, domnule primar, în alb, Și mi-o spuneți așa, de-a dreptul, Și dumneavoastră m-ați întrebat de-a dreptul, Și asta pare să vă fi inspirat suficientă încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu minciuna, la fel cum dosul, în mod cât se poate de firesc, este cealaltă parte a feței. Se întrebă pe sine însuși dacă investigația începuse deja, se abținu să facă speculații în legătură cu agenții care aveau să participe la acțiunea polițienească, dacă erau din aceia care rămăseseră, în mod neproductiv, în capitală, cu misiunea de a capta informații și de a trimite rapoarte, sau dacă ministerul de interne preferase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu aveau să-l lase în pace până nu le spunea ce voiau. Tuși ca să-și dreagă glasul, își încrucișă și descrucișă picioarele, Sunt un om cu principii, începu el, Suntem siguri de asta, sări agentul fără să se poată abține, vreau să spun, sunt sigur de asta, am avut privilegiul de a lua la cunoștință scrisoarea dumneavoastră. Comisarul și inspectorul zâmbiră, lovitura era meritată. Bărbatul se uită la agent cu nedumerire, ca și cum nu se aștepta la un atac venit din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chiar acum i-au dat una comisarului și e fotocopia articolului din ziarul confiscat, cel care are titlul Ce Mai Avem De Aflat, cel care, printre rânduri, povestește istoria adevărată a celor cinci zile, atunci comisarul nu reușește să se abțină și chiar acolo, ca un copil, izbucnește într-un plâns convulsiv, o femeie de vârsta lui vine să-l întrebe dacă se simte rău, dacă are nevoie de ajutor, iar el poate doar să facă semn din cap că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin aglomerație. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva, dar se abținu să Îl mai urmeze atunci când se auzi strigat pe nume, În gura mare. Se răsuci, Încercând să vadă dincolo de Îmbulzeală, și tresări. Omul care Îl strigase, și care Îl fixa cu ochii săi Întunecați, se detașa cu mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire adusă lui Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului tău va fi mai mică. Dă-i drumul! - Alah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi replică poetul, agasat. Se Întreba de ce cămătarul devenise atât de obraznic. Se Întâmplase, oare, ceva prin care poziția sa slăbise În ochii acelui pungaș? Între timp, Domenico se apropiase, Întinzând degetul arătător spre pieptul lui. Părea pe, dar se abținu. - Sunt o mie optzeci de florini. De aur. Dante se Înfioră. La atât Îi ajunseseră datoriile? Cunoștea bine cifra aceea, repetată de mii de ori, ca o proclamație rușinoasă, În toate actele pe care fusese nevoit să le semneze. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante, cu senzația că În acea Întâlnire exista ceva straniu. - Cu siguranță, Însă, nici unul dintre noi nu se află aici ca să interpreteze un rol atât de malefic, messer Alighieri, interveni Monerre cu blândețe. Poetul se pregătea să replice, dar se abținu. Omul privea din nou spre capătul celălalt al parapetului. Din poziția lui, putea observa acum ce anume le atrăsese atenția cu câteva momente Înainte: un fragment de statuie romană Încastrat În zidărie. Un cap bărbos, cu trăsături monstruoase, ca acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fuseseră șase inundații teribile în țară, iar căldurile, după puhoaiele venite peste case și oameni, crescuseră totul în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]