1,434 matches
-
a fi Etienne de Fay, care a reușit să devină professor, desenator și arhitect la Amiens (Franța, 1710). El era surd din naștere, cunoscut sub numele ,,bătrânul surd din Amiens”. Se cunoaște că a predat limbajul gestual elevilor săi în cadrul abației Saint Jean. (apud Barbu, F. Istoria comunității surzilor ,2007) footnote> Congresele, seminariile, cărțile și revistele consacrate limbajului gestual sunt destul de frecvente. Se manifestă, de asemenea, un interes sporit față de formele de manifestare artistică și culturală ale comunității de surzi. Valențele
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
vorbise de check-up, ci de „reculegere“: erau preferate cuvintele care veneau din latină și care defineau viața spirituală. Aidoma unor șefi de antrepriză care-și organizează seminariile la țară, În hoteluri de lux cu piscină, călugării ne duceau Într-o abație pe care am cunoscut-o datorită unor fotografii care au circulat la ultima oră de religie Înainte de plecare: avea o fațadă neogotică din secolul XIII și radiatoare În refectoriu. Fiecăruia urma să i se atribuie o chilie personală: lux, minus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatăl meu relua În epoca noastră mesajul lui Claudel! Niște călugări trapiști ne așteptau la gară și ne-au Îmbarcat În două camionete de care se serveau de obicei pentru a livra bere. Vedeam această reculegere ca pe o croazieră. Abația ne va fi pachebotul, iar noi vom avea chilii pe post de cabine. Ne-am Întîlnit În majoritatea timpului pe punte, adică În capela În care un cucernic călugăr s-a grăbit să ne facă să ne simțim În ambianța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
găseau Înșirate numele noastre și ora la care ne invita să venim să-l vedem. Eram ultimul pe listă: vizita era prevăzută la ora 21, În ultima seară. CÎnd am deschis ușa, am recunoscut chilia luxoasă care figura În prospectul abației, singura care avea sală de baie. Văd și acum obrajii grași și tenul atins de cuperoză al predicatorului nostru. Deschise sertarul mesei și scoase de acolo un sul mare de hîrtie. Am crezut că voia să-mi Înmîneze o diplomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de către benedictinii albi, și de cine anume? De sfântul Bernard, ca să studieze nu se știe ce texte pe care Hugues le-a găsit În Palestina. Iar Hugues le oferă călugărilor sfântului Bernard o pădure, la Bar-sur-Aube, unde se va ridica abația Clairvaux. Și ce face sfântul Bernard?” „Devine susținătorul templierilor”, zisei eu. „Și de ce? Dar știți oare că-i face pe templieri să devină mai puternici decât benedictinii? Că benedictinilor le interzice să primească pământuri și case În dar și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră. Câți ani ai? — XIX - zise Iovănuț. — Ehei, frumoasă vârstă! Suspină papa. La vârsta asta eu eram... ce eram eu, cardinale Damiani? — Erați novice la abația Camposanpierro. Erați un adevărat exemplu pentru noi toți - răspunse cardinalul atacând cu lingurița ultimul braț al crucii de miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor - își aminti papa. împrejurimile abației nu ne predispuneau deloc la evlavie și reverie, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eram... ce eram eu, cardinale Damiani? — Erați novice la abația Camposanpierro. Erați un adevărat exemplu pentru noi toți - răspunse cardinalul atacând cu lingurița ultimul braț al crucii de miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor - își aminti papa. împrejurimile abației nu ne predispuneau deloc la evlavie și reverie, fiind literalmente înconjurat de o mulțime neverosimilă de țărănci pietroase, tinere. Mersul după apă la izvor era un veritabil chin. Nu-ș cum se făcea, că totdeauna la izvorul unde trăgeam eu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după alta. În rest înnorat, dar nu plouă. Oricum au standuri cu umbrele gratis dacă-ți cumperi un ziar. » Despre lucrurile mari nu menționez decât că sunt mult mai impresionante în realitate decât în poze sau în închipuiri. Ceasul, Podul, Abația, parcurile, Palatul, muzeele, monumentele. » Oamenii străzii sunt performeri. Tot timpul fac ceva. Cei care cântă pentru mărunțiș au upgrade. Cântă cu amplificare, cu stație și cu microfon, unii cu negativ, și nu sunt neapărat tineri. » Lipsuri: nu au câini (nici măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
a fi Etienne de Fay, care a reușit să devină professor, desenator și arhitect la Amiens (Franța, 1710). El era surd din naștere, cunoscut sub numele ,,bătrânul surd din Amiens”. Se cunoaște că a predat limbajul gestual elevilor săi în cadrul abației Saint Jean. (apud Barbu, F. Istoria comunității surzilor ,2007) footnote> Congresele, seminariile, cărțile și revistele consacrate limbajului gestual sunt destul de frecvente. Se manifestă, de asemenea, un interes sporit față de formele de manifestare artistică și culturală ale comunității de surzi. Valențelor
Sugestii de ordin metodic ?n educa?ia elevului cu deficien?? de auz by Hamza Cecilia,Gherman Gabriela () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84370_a_85695]
-
bine astfel de momente. Turiștii pot afla ultimile zvonuri și bârfe din lumea mondenă, pot să-i șoptească lui J-Lo la ureche pentru a o face să roșească iar fetele pot să-l ciupească pe Brad Pitt. Catedrală Westmister Abbey Abația Westminster este biserică cea mai cunoscută din Londra. Construcția să a început în secolul XI. Este mormântul majorității regilor și reginelor engleze, dar și a mai multor oameni celebri. Colțul poeților aduce onoruri scriitorilor Regatului Unit. Aproape toate încoronările monarhilor
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Brînză Ştefania () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107371]
-
din Londra. Construcția să a început în secolul XI. Este mormântul majorității regilor și reginelor engleze, dar și a mai multor oameni celebri. Colțul poeților aduce onoruri scriitorilor Regatului Unit. Aproape toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această abație.
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Brînză Ştefania () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107371]
-
prima fiică a Bisericii”, dar și legături cu creștinismul primar, apostolic. In seara aceasta am participat la sf. Liturghie în cripta bisericii, unde se află mormântul sf. Gilles, un eremit. Deja din secolul al VII-lea a existat aici o abație, care din secolul al XIIlea devine și un important loc de pelerinaj fie în drumul spre Santiago, fie spre Roma. Pelerinii se opresc aici pentru a se ruga la mormântul lui, beneficiind apoi de toate acele favoruri spirituale care pe parcursul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai puțin atinsă de modernitate. Capela penitenților este închisă, dar este deschisă o biserică mare, impunătoare, unde niște meșteri repară orga din corul de deasupra intrării. Este biserica Sfântului Mântuitor, înființată de Benedict în anul 782. A devenit centrul unei abații prospere cu peste 300 de călugări, iar Aniane a devenit centrul unei reforme după regula sf. Benedict de Nursia, răspândită în tot imperiul. Abația a fost distrusă în timpul războaielor religioase, apoi a fost transformată într-o filatură, o închisoare și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
deasupra intrării. Este biserica Sfântului Mântuitor, înființată de Benedict în anul 782. A devenit centrul unei abații prospere cu peste 300 de călugări, iar Aniane a devenit centrul unei reforme după regula sf. Benedict de Nursia, răspândită în tot imperiul. Abația a fost distrusă în timpul războaielor religioase, apoi a fost transformată într-o filatură, o închisoare și mai apoi într-o instituție de educație supravegheată. Astăzi este obiectul unui program ambițios de restaurare după planurile inițiale. Este în același timp centrul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa cruce pe care mai mult o presimte decât o vede În Întuneric, În goana mașinii, arătând drumul spre nesfârșitele cimitire poloneze. Vărsare de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel ca al salciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și În simțiri, se ridică și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat potop, e tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să dorească s-o Îndepărteze de insulă și de anchetă? În pofida neliniștii pe care această descoperire o isca În sufletul ei, tînăra femeie se sili să-și rememoreze cît mai precis cu putință scena ciudată pe care o trăise la abație. Cum putea cineva să creadă În fantomele unor călugări? Probabil că Fersen avea dreptate: ar fi fost mai simplu s-o ucidă, era vorba iarăși de o punere În scenă care tocmai ei Îi era destinată. Cine din Lands’en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă de amărăciune, ea Înțelese că lui Christian Îi convenea de minune că ea fusese dată la o parte din anchetă. Îl ajută să-și dea jos hainele ude, șovăind dacă să-i spună sau nu de cele petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și toate visele: o Întreagă viață deja trasată Între dragostea pentru ea și pasiunea pentru mare... Acum o simțea pe Marie Îndepărtată și neliniștită. Inima Îi bătuse puternic cînd Îi lăsase biletul acela În mașină, o așteptase cîteva ceasuri la abație ca să Împartă cu ea vestea bună a achiziționării viitoarei lor case, se simțise abandonat. - Mi-e teamă că uiți de toate proiectele noastre: călătorii, casă, copil... Nu mă părăsi, Marie, am nevoie de tine... Ea protestase, dar, Îmbărbătîndu-l pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
drept În față, adăugînd mai apoi: - Cel puțin așa sper. Christian cercetă cu privirea chipul lui Fersen cu o stupoare neprefăcută. - Ce vrea să Însemne asta? - Poate că Marie a Înghițit povestea cu biletul care Îi dădea Întîlnire Într-o abație În ruine pentru a-i oferi casa viselor ei, zise el dînd la iveală Polaroidul căruia Îi aplică epitetul frumos Înainte de a continua: Eu, nu. Dar, spre deosebire de ea, eu nu te plac. Privirea lui Christian se Îngustă. - Chiar crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și asta nu e totul, Marie, adăugă el cu vocea Încordată de mînia pe care o simțea față de cel care Îl Împingea să spună astfel de lucruri. Făcea parte dintre faimoșii călugări fără cap care te-au agresat la vechea abație. Ea se Întoarse pe călcîie. Lucas primi direct În față privirea ei Încărcată de ură. - Christian n-ar fi făcut niciodată un asemenea lucru. Minți. În noaptea aceea plecase pe mare, l-am văzut. - Ai văzut goeleta, și este tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]