1,444 matches
-
Utrecht, succesorul lui Willem, în castelul Ysselmonde, luându-l prizonier. Episcopul și-a răscumpărat libertatea prin renunțarea la toate pretențiile pământurilor în dispută. Dirk a fost succedat de către fiul său, Floris al II-lea, iar el a fost înmormântat în abația de Egmond.
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
fiind ucis de către Herman și Godfried de Kuyk, fapt care l-a lăsat pe Dirk singur conducător al Olandei. Regele Lothair a pedepsit pe răufăcători, devastând castelul lui Herman și Godfried, care au fost alungați. Floris a fost înmormântat în abația de Rijnsburg. Contele Dirk al VI-lea sprijinise pe ruda sa, Lothar de Saxonia împotriva lui Henric al V-lea și cu ajutorul acestuia părți din Olanda au fost recuperate de la Episcopatul Utrecht în 1064. Mai mult decât atât, cu ajutorul lui
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
conților de Cleves și a Geldern, ca și a cumnatului său Otto al II-lea, conte de Rheineck, Dirk a reușit să își impună propriul candidat (Herman de Horne) ca episcop de Utrecht. Dirk și mama sa au acordat sprijin abațiilor de Egmond și Rijnsburg, care au înflorit în această perioadă. Mănăstirea de călugărițe de la Rijnsburg a fost întemeiată de către Petronilla în 1133. Două dintre nepoatele Petronillei, Sofia și Hedwiga se vor alătura vieții mănăstirești de aici, una dintre ele devenind
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
primul lor fiu, Dirk, numit din acest motiv "Peregrinus", însă acesta a murit la vârsta de numai 12 ani. Pe drumul de întoarcere, în 1139, Dirk l-a vizitat pe papa Inocențiu al II-lea, căruia i-a solicitat ca abațiile de Egmond și Rijnsburg să fie trecute sub directa autoritate papală, cerere care i-a fost împlinită. În acest fel, Dirk a eliminat influența episcopului de Utrecht asupra acelor abații. Mama lui Dirk, Petronilla, a murit în 1144 și a
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
papa Inocențiu al II-lea, căruia i-a solicitat ca abațiile de Egmond și Rijnsburg să fie trecute sub directa autoritate papală, cerere care i-a fost împlinită. În acest fel, Dirk a eliminat influența episcopului de Utrecht asupra acelor abații. Mama lui Dirk, Petronilla, a murit în 1144 și a fost înmormântată la Rijnsburg. În 1155, frizonii s-au revoltat din nou și a jefuit regiunea Santpoort din apropiere de Haarlem, însă au fost respinși de către cavalerii din Haarlem și
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
Rijnsburg. În 1155, frizonii s-au revoltat din nou și a jefuit regiunea Santpoort din apropiere de Haarlem, însă au fost respinși de către cavalerii din Haarlem și Osdorp. În 1156, contele Dirk al VI-lea a rezolvat conflictul latent dintre abațiile de Egmond și Echternach, care semanifesta încă de la întemeierea Egmondului din 923 de către contele Dirk I. La momentul întemeierii, contele conferise abației de Egmond drepturile asupra tuturor bisericilor din regiune, care anterior aparținuseră de Echternach. Încercări repetare au fost întreprinse
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
de către cavalerii din Haarlem și Osdorp. În 1156, contele Dirk al VI-lea a rezolvat conflictul latent dintre abațiile de Egmond și Echternach, care semanifesta încă de la întemeierea Egmondului din 923 de către contele Dirk I. La momentul întemeierii, contele conferise abației de Egmond drepturile asupra tuturor bisericilor din regiune, care anterior aparținuseră de Echternach. Încercări repetare au fost întreprinse pentru recâștigarea drepturilor anterioare, inițial cu rezultate nesemnificative, însă în 1063 episcopul Willem I de Utrecht, a decis să separe drepturile între
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
drepturile asupra tuturor bisericilor din regiune, care anterior aparținuseră de Echternach. Încercări repetare au fost întreprinse pentru recâștigarea drepturilor anterioare, inițial cu rezultate nesemnificative, însă în 1063 episcopul Willem I de Utrecht, a decis să separe drepturile între cele doupă abații. Această divizare a fost totuși inacceptabilă de către Egmond, iar abații săi insistau pe lângă conții pentru obținerea de compensații. În cele din urmă, în 1156, Dirk al VI-lea a tranșat chestiunea, acordând drepturile asupra bisericilor din nou către Egmond, compensând
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
împăratul Otto al II-lea și pe viitorul împărat Otto al III-lea în deplasarea acestora la Verona și Roma. În poziția de conte de Olanda, Arnulf a reușit să extindă stăpânirile sale către sud. El a donat unele proprietăți abației de Egmond, printre altele Hillegersberg (care se numise anterior "Bergan", însă rebotezată după numele mamei lui Arnulf) și Overschie, faptă care poate fi interpretată ca recompense pentru activitățile de curățire a terenurilor întreprinse de călugării de Egmond. Arnulf a fost
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
El a avut și o fiică, Adelina, care se va căsători cu contele Balduin al II-lea de Boulogne, iar apoi cu contele Enguerrand I de Ponthieu. În 20 septembrie 993, Liutgarda și-a donat proprietățile sale din Rügge către abația Sfântului Petru din Ghent pentru sufletul soțului ei. În iunie 1005, ea a încheiat pacea cu frizonii, ca urmare a medierii împăratului Henric al II-lea.
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
în 8 septembrie 1024. Ca văduvă, Sfânta Cunigunda a fost săracă, ca urmare a enormelor avuții acordate de către ea și de Henric pentru scopuri caritabile. În 1025, la exact un an după moartea soțului ei, Cunigunda s-a retras la abația Kaufungen, din Hessa, unde a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată chiar de ea. La momentul intrării în mănăstire, ea a oferit o relicvă din Sfânta Cruce, s-a lepădat de însemnele regale și a urmat traiul călugăresc. Astfel a rămas
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
Tatăl Sofiei a fost contele Otto I de Rheineck, fiul anti-regelui Herman de Salm, iar mama sa Gertruda de Northeim. După căsătoria cu contele Dirk al VI-lea de Olanda, Sofia s-a implicat în edificare de noi biserici în abațiile de Egmond și Rijnsburg. În 1138, ea a efectuat un pelerinaj la Ierusalim împreună cu soțul ei. Pe parcursul călătoriei, ei l-au vizitat și pe papă la Roma. După moartea lui Dirk, Sofia a întreprins un pelerinaj și la Santiago de
Sofia de Rheineck () [Corola-website/Science/328683_a_330012]
-
Eberhard de Hengenbach. În deceniile următoare, el a extins mult teritoriul comitatului său. În 1234 el a participat la bătălia de la Altenesch împotriva frizonilor și a fost numit administrator imperial de Konzen și Aachen, protector de Kornelimünster și al posesiunilor abației de Essen de pe malul stâng al Rinului. De asemenea, el a dobândit fiefurile imperiale de Sinzig, Hengenbach-Heimbach, Merzenich, Thürnich, Düren și Bardenberg, dublând practic posesiunile comitatului de Jülich. Către 1240, expansiunea teritorială a lui Willem al IV-lea a condus
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
sale de către nepotul ei de frate, Floris al V-lea de Olanda, fiul lui Willem al II-lea. Ea s-a stins în ziua de Vinerea Mare a anului 1276 și, ca și primul ei fiu, a fost înmormântată în biserica abației de Loosduinen.
Margareta de Olanda-Henneberg () [Corola-website/Science/328721_a_330050]
-
reînnoire semnificativă a studiului în Occident a avut loc când Carol cel Mare, sfătuit de Petru de Pisa și Alcuin de York, a atras cărturari din Anglia și Irlanda și, prin decretul imperial din 787, a înființat școli în toate abațiile din imperiu. Aceste școli, de la care vine denumirea de scolastică, au devenit centre ale studiului medieval. Ioan Scotus Eriugena (c. 815 - 877), successor al lui Alcuin de York ca cap al școlii palatului, a fost un teolog irlandez și filosof
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
școlii era una dintre cele mai cuprinzătoare din Occident, iar cărturari precum Lupus de Ferrières (d. 862) au călătorit acolo pentru a consulta textele acesteia. Mai târziu, sub Sf. Abbo de Fleury (abate în 988-1004), cap al școlii reformate a abației, Fleury a savurat o a doua epocă de aur. La începutul secolului 10, Remigiu de Auxerre, a scris glose sau comentarii la textele clasice ale lui Donatus, Priscian, Boethius și Martianus Capella. Perioada carolingiană a fost urmată de o mică
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Herbert au escortat-o pe mama regelui Ludovic al IV-lea al Franței, regina "Ottobega" (Eadgifu de Wessex) de la Laon pentru a se căsători cu Herbert, fapt care a stârnit mânia regelui Ludovic. Ludovic a confiscat posesiunile mamei sale, din abația Sfintei Maria din Laon, pe care le-a acordat soției sale, Gerberga de Saxonia, ca și din teritoriul regal Attigny. În 957, Albert și fratele său Robert de Vermandois, conte de Meaux și Troyes au fost susținători ai regelui Lothar
Adalbert I de Vermandois () [Corola-website/Science/328416_a_329745]
-
Ludovic, conte de Nevers și Rethel. Robert a fost înmormântat în Flandra, în catedrala Sfântului Martin din Ypres, după cum fusese dorința sa explicită de a fi îngropat pe pământ flamand. S-a permis ca trupul său să fie transferat în abația de Flines (în apropiere de Douai) atunci când Lille și Douai vor redeveni părți componente ale Comitatului de Flandra. De asemenea, prima sa soție și tatăl lui au fost înmormântați în acea abație. Robert a fost căsătorit în două rânduri. Prima
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
permis ca trupul său să fie transferat în abația de Flines (în apropiere de Douai) atunci când Lille și Douai vor redeveni părți componente ale Comitatului de Flandra. De asemenea, prima sa soție și tatăl lui au fost înmormântați în acea abație. Robert a fost căsătorit în două rânduri. Prima sa soție a fost Bianca (d. 1269), fiică a regelui Carol I al Neapolelui cu Beatrice de Provence, în 1265. Ei au avut un fiu, Carol, care a murit de tânăr. A
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
dezamăgit, dat fiind că contele de Champagne figurează într-un singur hrisov emis de Guillaume Cuceritorul și că nu a primit nicio posesiune în Anglia după cucerirea acesteia de către normanzi. În 1082 regele William I și regina Matilda au acordat abației Sfintei Treimi din Caen orașul Le Homme din Cotentin, cu o pensie pe viață pentru contesa de Albamarla (Aumale), sora sa. În 1086, ca "Comitissa de Albatnarla", așa cum este menționată în Domesday Book, este consemnată ca având numeroase posesiuni atât
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
părăsit Canterbury și s-a înapoiat în Normandia. Guillaume a fost căsătorit cu Isabela de Warenne în 1148. Cei doi nu au avut copii până la moartea lui din 1159. El a murit în fața porților Toulouseului și a fost înmormântat la abația de Montmorel din Poitou. Guillaume a fost succedat în poziția de conte de Boulogne de către sora sa, Maria I. Văduva sa s-a recăsătorit cu Hamelin Plantagenet.
Guillaume I de Boulogne () [Corola-website/Science/328451_a_329780]
-
erau considerați ca fiind încă prea tineri la acel moment. Fratele său mai mic Guy era menționat ca fiind minor și în 1164. Guillaume a rezidat în castelele de Nevers și de Clamecy (astăzi, în departamentul Nièvre. Potrivit "Catholic Encyclopedia", abația de Vézelay s-a aflat adeseori în conflict cu conții de Nevers. Guillaume al IV-lea a sprijinit forța cu care preotul Léthard i-a silit pe călugării din abație să caute refugiu și să o abandoneze. În 1166, regele
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
și de Clamecy (astăzi, în departamentul Nièvre. Potrivit "Catholic Encyclopedia", abația de Vézelay s-a aflat adeseori în conflict cu conții de Nevers. Guillaume al IV-lea a sprijinit forța cu care preotul Léthard i-a silit pe călugării din abație să caute refugiu și să o abandoneze. În 1166, regele Ludovic al VII-lea al Franței a intermediat o reconciliere între Guillaume al IV-lea și Guillaume de Mello, abate de Vézelay. În 6 ianuarie 1167, monarhul a participat la
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
Amiens a trecut în posesia regelui Filip I, iar Vexin a fost împărțit între Filip și Guillaume I, constituindu-se astfel divizarea modernă dintre "Vexin français" și "Vexin normand". Simon nu a fost mulțumit cu împrejurimile mai degrabă somptuoase din jurul abației de Saint-Claude și s-a hotărât să ducă o viață de pustnic în pădurile din Burgundia, pe malurile superioare ale râului Doubs. Simon a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă, după care a mers din nou la Roma, unde s-
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
a fost capturat. Cele două Matilde au căzut apoi de acord să recurgă la un schimb de prizonieri, iar Ștefan a revenit la conducerea regatului. Matilda a murit de febră în castelul Hedingham din Essex și a fost înmormântată în abația Faversham, care fusese întemeiată de către ea și soțul ei. Ștefan și Matilda au avut trei fii: Ei au avut și două fiice:
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]