3,962 matches
-
sau psihice, care îi impiedica să-și satisfacă vechile necesități și să-și obțină micile satisfacții obișnuite; bolnavii foarte grav sau incurabili, la care se descrie un tip de sinucidere rațională, reacție la boală sau la consecințele acesteia; indivizii total abandonați pe plan afectiv. Semnificatia adevaratului suicid de abandon este, dupa L. Bonnafe (1955), aceea de unică ieșire posibilă dintr-o situație ("o sinucidere de situație"). Sinuciderea de abandon ar fi întâlnită, după unii autori, în peste o zecime din fenomenele
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă și în câteva zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate. Mai târziu mi-am schimbat părerea și mi-am așteptat răsplata din direcția inversă. Dar pe măsură ce am umplut acest caiet am descoperit că nu mai disting bine granița dintre realitate și vis. Parcă merg pe o linie subțire și alunecoasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tineri cu țigări subțiri între buze. Mobila era de vânzare. Ocolind gropile, pe drum mergeau copii care se întorceau de la școală, striviți sub greutatea unor rucsacuri supradimensionate. Se uită în altă parte. Pe toate zidurile și pe toate ferestrele magazinelor abandonate erau lipite postere cu chipuri de copii și bărbați, imaginile fiind încadrate de verdele, albul, roșul și negrul steagului palestinian. —Martiri, spuse Lee. —Atentatori sinucigași? Da, dar nu numai. Și copii care au tras în imigranți sau care poate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-mă fură primele pe care le observă Maggie. Ezită, privind ecranul care afișa aceste două creaturi cibernetice grotești - și se întrebă ce vor crede oamenii despre scena aia. În toiul nopții, într-o cameră plină de faxuri stinse și birouri abandonate, un diplomat american dintr-un hotel din Ierusalim, lăsându-se în voia a ceea ce părea a fi pornografie pe internet în timpul celor mai întunecate momente ale procesului de pace. Se întrebă cum ar fi să atingă fără să atingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât și împingând-o în jos. Cu putere, de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
facă acele tribunale. Unii judecători au luat decizii în cazurile legate de țesuturi considerând aceste țesuturi ca fiind deșeuri. Alții au considerat țesuturile ca fiind material de cercetare, asemenea cărților dintr-o bibliotecă. Unii au considerat țesuturile ca fiind proprietate abandonată, de care se poate dispune în mod automat în anumite circumstanțe, la fel cum casetele de bagaje închiriate pot fi deschise, după un anumit timp, iar conținutul lor poate fi vândut. Alți judecători au încercat să pună în echilibru cererile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de douăzeci de ani - avea un metru nouăzeci Înălțime - urlînd pe stradă ca să-l audă vecinii: „Eu sînt! A murit mama!“. „Toată viața mea“, scria Franz Weyergraf, „am să-mi aduc aminte de Întoarcerea aceea În zori Într-o casă abandonată. Nu aveam cheile la mine. Dădeam tîrcoale În jurul casei ca un răufăcător, trezind cîinii din vecini care au Început să urle a moarte“. Ca să poată intra În casă, spărsese ușa cu toporul. Același om - „tatăl meu“, se gîndea François - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și imagini care se succedau rapid. O amintire a ei cu Matthew făcându-și poze cu marea Învolburată În fundal; Desert Rose plângând În rulotă, singură, În așteptarea ei; Diane la capătul barului, mângâindu-și delicat paharul și simțindu-se abandonată. Nu pot, zise ea. — Bine, atunci. La revedere. — La revedere, zise ea indiferentă. Ted se ridică și plecă. În secunda următoare fu cuprinsă de remușcări pentru duritatea cu care Îi vorbise și pentru că-l lăsase să plece cu atâta răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cum știm că îl iubește Cipriano. Olarul lăsase în urmă satul, cele trei case izolate pe care nimeni nu le va vedea ridicându-se din ruine, acum merge de-a lungul râului, sufocat de putreziciune, va traversa câmpurile neîngrijite, pădurea abandonată, a făcut de atâtea ori acest drum că de-abia observă dezolarea care-l înconjoară, dar azi are două motive de îngrijorare care-i justifică aerul preocupat. Unul dintre ele, demersul comercial care-l duce la Centru, nu are evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fiecare dată că se va preschimba în diamant. Cu blana de pe spate zburlită, cu coada între picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a ieșit din cuptor. N-a văzut pe nici unul dintre stăpâni, casa și câmpul păreau abandonate, iar dudul negru, desigur din pricina unghiului de incidență a soarelui, părea să proiecteze o umbră stranie, care se târa pe sol ca și cum venea de la un alt copac. Spre deosebire de ce se crede în general, câinii, oricât ar fi de îngrijiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ușor sau greu să se adapteze cu noua lui stăpână, dacă bunul tratament și afecțiunea fără limite pe care ea i le-a oferit au fost de ajuns ca să-l facă să uite tristețea de a fi fost pe nedrept abandonat. Acum trebuie să-l urmăm însă pe Cipriano Algor, doar să-l urmăm, să mergem după el, să-i însoțim pașii somnambuli. În ce privește posibilitatea de a se alătura într-o singură persoană sentimente atât de opuse precum, în cazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată curtea goală, storurile ridicate doar pe jumătate, zidurile de fortăreață abandonată, apoi m-am retras, m-am dus acasă și în câteva zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate. Mai târziu mi-am schimbat părerea și mi-am așteptat răsplata din direcția inversă. Dar pe măsură ce am umplut acest caiet am descoperit că nu mai disting bine granița dintre realitate și vis. Parcă merg pe o linie subțire și alunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frumoasă și albă care vrea suprafața... Voiam să alerg acasă, la Lia, să aștept Împreună cu ea apariția acelui Ceva, oră cu oră, triumful suprafeței din nou cucerite. În peștera lui Salon era damf de subterane, subteranele sunt originea ce trebuie abandonată, nu ținta ce trebuie atinsă. Și totuși, Îl urmăream pe Salon și mi se Învârtejeau În cap noi idei pline de viclenie pentru Plan. În timp ce așteptam unicul Adevăr al acestei lumi sublunare, mă-ncrâncenam să edific noi minciuni. Orb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Străini. Ruși, care nu zîmbesc niciodată. Indieni, care zîmbesc, dar nu cu nevinovăție. Pakistanezi, ale căror mustăți tremură de furie. Unguri, care strîmbă din nas. Pentru ei, Wakefield atacă acum un supliment mai trist. — Activitatea creativă abundă de rostiri originale abandonate și de experimente, unice În felul lor, eșuate. Dar cum de ajung bogații bogați și rămîn așa? Exact ca și poeții. Bogații găsesc ceva care funcționează și o fac iar și iar, pînă cînd lucrul acela nu mai aduce profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cumpărat și drepturile electronice ale celor mai cunoscute capodopere din lume, inclusiv colecțiile de la Tate, Metropolitam Museum și Ermitaj și imaginile acelea se odihnesc liniștite În ciberspațiu, disponibile, prin abonare, oricui are nevoie de ele. Imaginea primei lui iubite, plîngînd abandonată Într-un lan de porumb În Iowa alunecă pe suprafața lustruită a minții lui Paulee. Și ce dacă nu mai are un ban În buzunar? Wakefield strigă deja pe deasupra sălii: — Să luăm și o altă calitate a banilor: forța. Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trepte niște picioare albe în pantofi murdari și saboți jerpeliți. — Ești nebună? Aduci aici un Ame-kō? Stai liniștită. Tipul e cumsecade. Vocile au încetat brusc. Femeile au îndreptat lanterna spre Gaston, care stătea ghemuit. Parcă se uitau la o pisică abandonată. 5 Pustnicul Orientului — Ăsta e? întrebă una din femei cu o voce pițigăiată. I-a băgat lanterna în față, făcându-l să clipească. Purta un pulover decolorat, pantaloni bărbătești și o pereche de pantofi roșii, cu toc. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a venit camerista în fugă la ușă, el a întrebat-o în șoaptă: — Aveți aici vreun turist pe nume Endō? Camerista l-a privit speriată. Și-n împrejurări normale Gaston arăta îngrozitor, dar acum, ud până la piele, părea un câine abandonat. Domnul Endō? Camerista s-a întors spre funcționarul de la recepție și l-a întrebat dacă aveau vreun oaspete cu numele de Endō. Bărbatul, cu creionul după ureche, l-a privit și el cu suspiciune pe Gaston. — Endō? Nu avem așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
periculos să trimiteți străinul. O să trezească bănuieli. Mă duc eu după apă. Kobayashi l-a oprit pe Gaston din drum de teama reacției pe care ar putea-o stârni aspectul lui ciudat. Endō și Gaston s-au ascuns în autobuzul abandonat, în timp ce Kobayashi s-a apropiat de baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aspectul lui ciudat. Endō și Gaston s-au ascuns în autobuzul abandonat, în timp ce Kobayashi s-a apropiat de baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat. - Privește, mi-a spus pe neașteptate Rotari, acolo-n vale spre apus! Am crezut că vrea să-mi arate zborul rotat al unui vultur; de fapt, îmi arăta cu degetul o perdea neagră de nori încă îndepărtați. N-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Între un tera nova și un chow chow. Când Îi spusese că adoptase Încă un câine Ea se Îngrijorase. Unde ai să-l pui? Îl Întrebase. Ei nu-i plăceau câinii. Ei nu-i plăceau bastarzii și lucrurile murdare și abandonate. Ei Îi plăceau lucrurile frumoase. Pe la șase, pe Isola Tiberina, nu era nimeni. Din toată Roma, pe care o colinda de multe ori noaptea, când era goală și primitoare, singur și Însoțit doar de câinii săi, Zero prefera insula. Forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost mereu sub reflectoare. Ei bine, zice că va lipsi cel mult o oră. Voi face o plimbare prin Împrejurimi. E o localitate romantică, Sorano. Ultima dată când am fost acolo era În ruină: o stradă Întreagă, cu totul abandonată, se prăvălise odată cu terenul de sub ea. El Însă, pentru iubitul lui, era gata să sacrifice totul. Chiar și pe elevii lui. Și știa deja că mâine după-masă nu avea să-i Însoțească la Galeriile de artă modernă - așa cum le promisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]