1,455 matches
-
în siguranță până când tu și ai tăi nu veți fi morți. Caesar nu l-a lăsat în viață pe Pompeius; Augustus nu l-a lăsat în viață pe Antonius. De ce ar fi Vespasianus mai îndurător decât Augustus și Caesar? Dacă abdici, vei fi ucis, mai devreme sau mai târziu. Dacă vei continua să lupți, vei fi învins și asasinat. Ai o singură soluție: o moarte onorabilă. — Vrei să mă sinucid? Vitellius izbucni în râs, îi întoarse spatele și se urcă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu-mi mai face plăcere. Îi făcu din nou semn: — Dă-mi vasul. — Antonius Primus a ajuns la Ocriculum, la patruzeci de mile de oraș. Va rămâne acolo să sărbătorească Saturnaliile. — Dă-mi vasul cu țipari. Se spune că ai abdicat. — Poporul e gata să lupte alături de tine. Vitellius întinse mâinile, exasperat. În picioare lângă împărat, Allius Cerpicus continua să țină vasul. Listarius se uita la el. — Ai înțeles, Cerpicus? — Poporul habar n-are cum se ține pumnalul în mână. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Capitolium-ul e un loc sacru. Dă-mi țiparii ăia. Listarius dădu să ia vasul din mâinile lui Allius Cerpicus, care îl fulgeră cu privirea. — Nu te mișca! Se întoarse spre împărat și îi spuse, aproape rugător: — Ai jurat că vei abdica și-l vei lăsa pe Antonius Primus să intre în Roma cu armata sa, fără vărsare de sânge... Lasă-l pe prefect să-i deschidă porțile orașului. Chiar azi ne vom pregăti să plecăm din Roma. Domnia ta s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sclavii se întorseseră cu spatele. — Să fie atacat Capitolium-ul? repetă, uitându-se țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a trimis la tine și pe vestale, îl întrerupse mesagerul. Ele te vor implora să negociezi. — Le vom trimite înapoi, cu tot respectul cuvenit. Nu mai poate fi vorba de tratative. Vitellius nu a respectat înțelegerea. A jurat că va abdica și, în schimb, a ordonat un masacru și a înfăptuit un sacrilegiu. Aș fi vrut să intru în Roma fără vărsare de sânge, dar mă văd nevoit să lupt. Vom porni în zori, și în câteva ore vom fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
între păguboșii istoriei.” Plecarea la Paris însemna ieșirea din închisoare: „Mă simt ca într-o închisoare cu zăbrelele strângându-se tot mai tare în jurul meu.” Ajunge la Paris fără bani... Pentru joi, 1 ianuarie 1948, notează în jurnal: „Regele a abdicat (forțat). România este acum o Republică Populară, o provincie aparent independentă în Imperiul sovietic.” (Câtă luciditate în aprecierea situației țării noastre.) Regimul comunist din România se oferă să-i aducă gratuit în țară pe cei plecați, dar foarte mulți aleg
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din Legea fundamentală (Decizia Curții Constituționale nr. 601/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 28 februarie 2005). Față de aceste considerente, majoritatea senatorilor opinează că, datorită contextului actual, președintele Senatului, domnul senator Vasile Blaga, a abdicat de la acest rol constituțional, utilizând instituția președintelui Senatului în scopul realizării exclusive a obiectivelor impuse de partidul politic din care face parte. Lipsa susținerii de către o majoritate în Senat a determinat o acțiune discreționară din partea acestuia. În acest context, considerăm
EUR-Lex () [Corola-website/Law/242881_a_244210]
-
Nu este de uitat nici aceea că, în Dacia, n-a fost ruptă legătura cu Marea și cu Imperiul".5 În Dacia, ca și în alte provincii (cele apusene), găsim dualitatea între un Imperiu, de caracter universal, care nu poate abdica de la nici unul din drepturile sale, și o puternică viață populară față de care orice invazie isprăvește prin a da un nou contingent de barbari, spre a fi amalgați cu locuitorii de o străveche origine. O nouă încercare de romanizare este legată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfrînt, în 1815, o a doua insurecție, care l-a avut în frunte pe Miloš Obrenović, a reușit să obțină din partea guvernului otoman condiții favorabile. Serbia a dobîndit pe la 1830 un statut autonom în cadrul imperiului. Miloš a fost obligat să abdice în 1839, cînd a fost urmat de fiii lui, mai întîi de Mihail și apoi de Milan. În 1842, acesta din urmă a fost înlocuit de Alexandru Karagheorghevici, unul dintre fiii liderului revoluției. În acest timp s-a iscat o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Revolta din Rumelia Orientală din 1885 a dus la unificarea acestei provincii cu Bulgaria. Evenimentul a provocat o criză internațională și a dus la o ruptură între guvernul bulgar și patronul lui rus. În 1886, Alexandru a fost obligat să abdice și a fost ales un nou prinț, Ferdinand de Saxa-Coburg. El a domnit inițial în colaborare cu influentul său ministru Ștefan Stambulov, dar după asasinarea acestuia, Ferdinand a jucat rolul principal în afacerile statului, reușind după puțină vreme să restabilească
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cuplul certîndu-se în public. Problema unui eventual divorț a dezbinat țara. În 1887, Natalia a plecat din Serbia, luîndu-l cu ea pe Alexandru, moștenitorul tronului. Situația a devenit atît de dificilă, încît Milan, descurajat și dezonorat, s-a hotărît să abdice. El a convocat mai întîi o adunare constituțională. Aceasta s-a întrunit în decembrie 1888 și a fost dominată de Partidul Radical, care a cîștigat cincizeci și șase de locuri; toate celelalte au fost obținute de liberali. Constituția elaborată acum
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era mai democratică decît actul pe care îl înlocuia. Adunării i se dădea mai multă putere, iar administrația locală fusese întărită. Alegerile erau secrete și toți cei care plăteau impozite aveau drept de vot. Odată terminată această acțiune, Milan a abdicat în favoarea fiului său în vîrstă de treisprezece ani, care urma să domnească sub egida unei regențe conduse de Jovan Ristić. După cum era de așteptat, domnia lui Alexandru Obrenović a constituit încă o perioadă de guvernare slabă. Copilăria regelui a fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de forțele aliate de aici; în decembrie, Britania a recunoscut acest guvern drept autoritatea legitimă a Greciei. Între timp, așa cum se întîmplase deseori în trecut, o flotă britanică și franceză fusese concentrată în portul Pireu. În iunie 1917, Constantin a abdicat în favoarea celui de al doilea fiu al său, Alexandru, iar Venizelos s-a întors triumfător la Atena. Grecia a intrat în război în aceeași lună. Cu toate acestea, spre deosebire de celelalte state, guvernul grec nu primise nici o asigurare în legătură cu viitoarele cîștiguri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu restabilirea granițelor din 1913 în schimbul cedării portului Rijeka. Deocamdată, problema constituirii unui guvern național albanez stabil rămînea nerezolvată. Ca putere învinsă, Bulgaria nu se putea desigur aștepta decît să piardă o serie de teritorii. În octombrie 1918, Ferdinand a abdicat în favoarea fiului său, Boris al III-lea. A fost apoi formată o coaliție guvernamentală. În august 1919, Uniunea Agrară a obținut majoritatea voturilor în alegeri, iar Alexandru Stamboliski a devenit premier. În noiembrie 1919, guvernul său a semnat Tratatul de la
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dinspre Salonic, armata bulgară s-a dispersat. În ciuda faptulului că revoltele și dezertările îi diminuaseră capacitatea de luptă, ea a devenit un real pericol pentru guvern. La 29 septembrie a fost semnat un armistițiu, iar la 4 octombrie Ferdinand a abdicat în favoarea fiului său, care a devenit Boris al III-lea, cifră care implica o legătură directă cu conducătorii imperiilor bulgărești medievale. Deși fusese încheiat un armistițiu și pe tron se afla un nou monarh, tulburările interne au continuat. O revoltă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
schimbare în guvernul Greciei. A avut loc prima dintr-o întreagă serie de intervenții ale armatei în viața politică a țării, care aveau să caracterizeze perioada interbelică. Controlul a fost preluat de coloneii Nikolaos Plastiras și Stylianos Gonatas; Constantin a abdicat în favoarea fiului său, care a devenit Ghiorghios al II-lea. Noul regim nu s-a mulțiumit să facă din rege un țap ispășitor, o tradiție în politica grecească, dar și-a extins răzbunarea și asupra celor care păreau să fi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Bulgariei în septembrie. Aceste cedări, care implicau o mare parte a teritoriului românesc (vezi harta 9), au provocat o indignare uriașă în rîndul opiniei publice, mai ales în ținuturile transilvănene. În septembrie, Carol al II-lea a fost obligat să abdice și să părăsească țara; fiul lui, Mihai, în vîrstă de nouăsprezece ani, a devenit din nou rege. Guvernul era dominat de generalul Ion Antonescu, un lider conservator și foarte naționalist care va juca un rol major în politica României pînă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
În același timp a fost epurat Ministerul de Externe, care fusese mult timp un centru al punctelor de vedere tradiționale. Tătărăscu a fost înlocuit cu Pauker. Ultimul pas a fost făcut în decembrie, cînd regele Mihai a fost forțat să abdice. În martie 1948 au avut loc noi alegeri în urma cărora lista guvernului a obținut 405 din totalul de 414 locuri. Pe lîngă Partidul Muncitoresc Român, din coaliția victorioasă mai făceau parte Frontul Plugarilor, Partidul Popular Național (fosta Uniune Patriotică) și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vor trece la 22 septembrie, pentru ca la 16 octombrie Turcia să declare război Rusiei. În tot acest timp, n-au încetat negocierile menite să evite războiul. Șirul de proiecte, circulare și note este impresionant, dar fără efect, de vreme ce rușii nu abdicau de la pretențiile inițiale, iar atunci când lăsau anume portițe de ieșire, Stratford Redcliffe le închidea. Erorile diplomației țariste nu se cantonau numai în calculul conduitei previzibile a marilor puteri, ci și în cel al forței armate reale a Rusiei. Or flota
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și armistițiul din 1918, considerat de germani drept un "diktat" rușinos. Rolurile se inversaseră, acum Germania era cea care, aflată în ipostaza de învingătoare triumfătoare, impunea Franței niște condiții de armistițiu draconice. Cu toate acestea, mareșalul Pétain nu consideră că abdicase de la rolul său de salvator al țării. Ba chiar dimpotrivă. Dacă optase pentru armistițiu, le explică el francezilor într-o serie de discursuri, o făcuse tocmai pentru că acesta reprezenta salvarea, era condiția primordială a revirimentului Franței. Rațiunea profundă a înfrângerii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în străinătate lansează o mișcare de revoltă la Islaz, pe Dunăre, la 21 iunie 1848. Ei organizează un guvern provizoriu și se instalează la Craiova. Acțiunea are efect. La București se formează un nou guvern provizoriu. La 25 iunie, Bibescu abdică și se refugiază la Brașov. Revoluția va ține pînă la 25-27 septembrie 1848, dată la care trupele otomane și ruse invadează Bucureștii, centrul acțiunii revoluționare. Guvernul provizoriu ia măsuri de urgență, trimite în grabă un comisar în fiecare departament pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vărsarea unei părți a veniturilor mănăstirilor la statul român. Cuza tranșează problema prin forță și decretează în 1866 secularizarea pământurilor mănăstirești. Relația Principatelor cu rușii, importantă, este ocultată printr-o compensare diplomatică orientată spre susținerea franceză. Cuza este constrîns să abdice în 1866 printr-un complot care-i unește pe conservatori și pe liberali. Căderea lui Cuza și ascensiunea la tronul principatelor a prințului Carol de Hohenzollern, candidatul Franței și al Prusiei, ascunde miza geopolitică și culturală majoră, în care Rusia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se ridică pe 25 octombrie pentru a cere, prin glasul lui Mihaly Karolyi, independența Ungariei, semnarea imediată a unei păci separate, votul universal și secret și recunoașterea dreptului minorităților naționale. Pe 30 și 31 octombrie, împăratul Carol este determinat să abdice și Karolyi formează un nou guvern. El va fi de acum interlocutorul patrioților români. El le cunoaște programul: pe 18 octombrie, deputatul român Alexandru Vaida-Voevod revendică în fața Parlamentului de la Budapesta o libertate națională integrală. Era timpul să se miște, după cum
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a "anarhiștilor" în sînul comunității de credincioși. El respinge ofensiva presei atee răspîndită de comuniști și difuzarea publicațiilor clandestine la prețuri derizorii. Colaborările din perioada interbelică la revista Viața Românească și temele dezbătute dovedesc o tradiție de stînga care nu abdică și care se înscrie în linia radicalismelor începutului de secol, întărindu-se prin mobilizarea antifascistă a stîngii europene, începînd din 1933. Odată cu Stere, se pun bazele unei reflecții asupra revoluției ruse, asupra cauzelor și influenței sale. Cele mai multe din articolele pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
forțele armate române puteau să facă față pericolului. Cît privește un dublu atac al URSS și al Bulgariei, acesta îi părea puțin probabil. Discuția dintre Maniu și Antonescu se desfășoară într-o mașină condusă de prințesa Alice Sturdza. "Carol va abdica în curînd, declară Maniu. Ca ultimă soluție, el va face apel la oamenii care pot să salveze țara, va face apel la dumneavoastră. Nu, răspunde generalul, regele Carol nu va recurge niciodată la persoana mea, pentru că el cunoaște părerea mea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]