3,115 matches
-
vorbele sunt mari și soarele blând? unii te vând îndată ce luna coboară în fântână izvoarele tale le-au fost la’ ndemână pe vreme de secetă și-ndoială... îți scriu să te împac ce mare eroare... să cazi la’ nvoială cu abisul (iubitor de pulberi, de fulgere frânte) cu mâna străină ce te-a smuls din rădăcină și necuvântului te-a dat spre „îmbălsămare” fără podoabe și fast.... coboară înserările-n fântână și eu veghez „vânzările” făcute-n taină de spoitorii vorbelor
CÂND VORBELE SUNT MARI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341345_a_342674]
-
a fost călăuză, Prin vieți m-a tot purtat Către tainicul tărâm Al bucuriilor și durerilor omenești. Te-am regăsit, suflet-pereche, În labirintul lumii Din care se înalță cântec de harpă Ce vibrează magic în inima mea. Mă scufund în abisul mării Cu bucuria culegătorului De a răpi adâncului Desăvârșita perlă pură Precum lacrima cerului. Ție să ți-o aduc ofrandă Cu prețul vieții - Nimfă a mărilor Și fata morgana a inimii mele! (Pictură-Mihai Cătrună) Referință Bibliografică: Fata Morgana / Floarea Cărbune
FATA MORGANA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341356_a_342685]
-
de mari cât o lună la patrat, Borangindu-ma-s în ei cu un suflet lin-curat, Luminoși surâzând, așa veșnicii n-am aflat, Puritatea zâmbind, parcă niciunde n-am umblat! Amândoi ștrengari printr-un întins paradis, Hoinari prin imense locuri de dragoste abis, Tu sufletul de mult cu gingășie mi l-ai atins, Iar de ochii-ti din mine nicicând nu i-ai desprins! Pe nisipul moale urmele ce ni le lăsăm, Martore la simțirile ce ni le comunicăm, Chipu-ti intim, în
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
Dormi! te-oi rezema de stele Și-n lună te-oi oglindi, În mătasea șoaptei mele, Sânul tău voi înveli. Dormi! eu îți recit poeme, Fiindcă ție ți le-am scris, Voind dorurile mele, Să le-arunc în larg de-abis. Dormi! și de m-or prinde zorii, Că-n iubirea mea te-alint, Lin deschide-ți ochiul dulce, Cu lumină de argint. Dormi! și raza fericirii, Pe obrazul tău o frâng Noaptea,-n vraja adormirii Când în brațe eu te
DORMI! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341453_a_342782]
-
Ea nu e doar o filă-n calendar - E-a sufletelor maiestuoasă doamnă Și veșnicia-n crinii din altar. MI -S OCHII-APRINȘI DE-O MISTICĂ LUCIRE Mi-s ochii-aprinși de-o mistică lucire Alunecând pe bolta din altare Spre un abis robit de desfătare - Nemărginirea șoaptei de iubire. Lumini irump din trup de lumânare Peste mirajul clipei de-mplinire. Chiar mă iubești sau e doar amăgire, Un vis coborâtor din lumi stelare? Fiori rodesc pe umeri de mătase, Pătrund prin zid
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
cel care citește ... ” (Ap. 1,3), dar și din poeți contemporani, „La drept vorbind, iubit cetitor,/ mă și tem să te invit în atelierul mecanic/ al acestui poem pe cât de lucid pe-atât de halucinant,/ căci aici și acum, Domnul Abis și Prințul Neant/ vor pune în funcțiune, după un scurt repaus,/ mașina de fabricat absurd, mașina de fabricat haos.” (Arcadie SUCEVEANU) Fiecare motto este un preambul care ne pregătește pentru pătrunderea în atmosfera cărții și pentru călătoria prin inima ei
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Neant/ vor pune în funcțiune, după un scurt repaus,/ mașina de fabricat absurd, mașina de fabricat haos.” (Arcadie SUCEVEANU) Fiecare motto este un preambul care ne pregătește pentru pătrunderea în atmosfera cărții și pentru călătoria prin inima ei, căci Domnul Abis și Prințul Neant ne îndeamnă într-un fel special să ne privim mai îndeaproape îndoielile raționale. Dedicația, ofrandă generoasă tuturor celor dragi Poetului-Mag, îi face cumva egalii Lui, în identificarea Dumnezeului Poeziei, căci, ce altceva sunt epifaniile dacă nu reflexe
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
cel fermecat, încărcat de atâtea amintiri și nostalgii! Acolo am cunoscut-o pe Katy și am fost cei mai fericiți. Iată, departe, pe munții aceia, plouă. Vântul poartă cu repeziciune norii întunecați care se răspândesc pretutindeni, cotropind crestele munților și abisurile văilor. Pare o vreme de sfârșit de lume! Și totuși, mai sunt pe Terra. Terra cea blândă, ca o mamă cu copiii ei. Oare așa va fi și pe Perla-22 când va ajunge Katy acolo? Katy, îngerul meu, la ce
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Aniversari > ION PACHIA-TATOMIRESCU - NICHITA STĂNESCU ȘI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului XIX. Treapta „craniului înlăcrimat“ din ontologicul abis: Oase plângând (1982). Ultimul volum antum al lui Nichita Stănescu, Oase plângând, alcătuit în octombrie-noiembrie 1982, însumând 33 de poeme, «o continuare de aur a volumului Belgradul în cinci prieteni», «s-a tipărit în colecția de poezie a revistei Lumina
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
atunci chiar eram / și nu-mi prea păsa de sunt om, cal, delfin, piatră sau vulture. («Nu-mi prea păsa ce eram» - AmNS, 185); Căpșună ea mi-a fost / pe cerul gurii mele cel uscat / Cădeam unul spre altul / întrerupând abisul și înaltul / și dând un rost / la tot ce are rost / și dând palat / la somnul meu cel plin de vise și de împărat... («Basm» - AmNS, 189); Am prins-o și am început să-i mulg ochii / de vedere o
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
lirismul erotic este creat „în șoaptele pădurii”, un spațiu al iubirii în care ecoul, taină a emiterii și conservării, totodată, a sunetelor, pentru că se spune din bătrâni că ecoul este modul prin care diavolul își atrage, în locuri periculoase, spre abisuri, sufletele pentru a le distruge, poetul, un inițiat, cunoștea acest demers satanic și va produce râsul: „- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere. Interjecții și onomatopee care exprimă manifestări sonore nearticulate, sugerând o legătură a bărbatului
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
Asta e : poți extrage amintiri și din prezent. Amintiri pe care să le trântești în fața marelui necunoscut care-i viața. Sau moartea. Care eu, mă, nu vezi că ești un zero absolut, un nimic ambulant !? Zău dacă nu are dreptate abisul din fața ta ! P.S. Dragă cititorule, Dio se bucură dacă ți-a plăcut ! În momente de cumpănă, Dio recurge la o armă imbatabilă : POEZIA ! Și ține ? Habar n-am. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (5) / Costel Zăgan : Confluențe Literare
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
unde umbra lui holderlin plutește ca un duh profetic peste misterele vieții fugim către pierzania noastră spre moarte într-o cursă nebună ca fluturele din bhagata-vad- gîda care-și lasă sufletul în crusta verde a unui copac curge muntele și abisul și steaua curge către stingerea sa mai curge amurgul și viforul și ploile și zăpezile curg toate într-o pustie unde nu-i somn nici vis nici dragoste nici ură... totul curge ca în heraclitianul vers unde se rostogolesc toate
TOTUL CURGE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341878_a_343207]
-
fără glas se-ndreaptă în pustiu, în gol fără de urmă. Sunt peșterile minții trecătoare privite cu dispreț de ochiul vieții ce parcă le împinge pe trepte adânci săpate în prăpăstii ce înghit convoaie. E totul mut și urme necălcate, în abis - Lumină! Un simplu martor incomod mă socoteș-te soarta. Referință Bibliografică: Un simplu martor incomod / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UN SIMPLU MARTOR INCOMOD de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341950_a_343279]
-
a fost călăuză, Prin vieți m-a tot purtat Către tainicul tărâm Al bucuriilor și durerilor omenești. Te-am regăsit, suflet-pereche, În labirintul lumii... Din care se înalță cântec de harpă Ce vibrează magic în inima mea. Mă scufund în abisul mării Cu bucuria culegătorului De a răpi adâncului Desăvârșita perlă pură Precum lacrima cerului. Ție să ți-o aduc ofrandă Cu prețul vieții - Nimfă a mărilor Și fata morgana a inimii mele! Referință Bibliografică: Fata Morgana / Floarea Cărbune : Confluențe Literare
FATA MORGANA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342303_a_343632]
-
Cine ar fi trebuit să ne spună atunci de partea cui este ADEVĂRUL? Într-o dragoste curată, EL nu stă nici la unul, nici la celălalt, ci la mijloc, căci acolo este locul LUI dintotdeauna? Uneori sufletul omului este ca abisul unui ocean: când te așepți mai puțin, din el se ridică valurile uriașe ucigătoare. Ziua aceea, care decursese atât de frumos, poate cel mai frumos din tot acel întreg lanț de zile ale prieteniei noastre, se terminase tragic, punând punct
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că avem
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne târa spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta că nu se va scufunda sau dacă va rezista la un
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
din izvorul divin Să sune de bucurie în sufletul tău captat de susurul lin! NĂSCUT DIN NOU! Din ceața căutărilor îndelungate, m-am trezit la viață... Și ca o corabie bătută de furtună, am ancorat la mal. Departe de pericolul abisului adâncului, departe de val, Sunt acum pregătit și gata de zbor spre Cer, în siguranță! Mă simt născut din nou în Lumina țesută-n eterna viață Și-n suflet port o floare-a credinței în Iisus ce mă cheamă Să
DOAR LUMINA RAMANE! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342503_a_343832]
-
stătea cu fața-i întoarsă spre prăpastia aceea adâncă; Și-am pătruns în lumea de basm și de divinul mister, Pe vârful de munte, în templul tăcerii din piatra de stâncă... Pe cer, au apărut stelele ce luminau strălucind în abis. Mi se părea c-am pătruns într-o lume ireală de vis!... Acolo-n templul tăcerii, puteam s-ating până și stelele, Iar luna îmi zâmbea fericită ascunzându-mi misterele... Cu fiecare minut ce trecea, întunericul devenea tot mai gros
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
granița dintre real și vis, Blecher analizează freudismul și onirismul folosind practici suprarealiste cu ținta de a realiza un produs estetic, literar, de mare emoție și intensitate senzorială. Obsesiile sale sunt subiectiviste, halucinante prin adâncimile psihice, supuse spectacolului terifiant ale abisului. Cititorului el nu oferă realitate ci inversul ei, la o graniță între freamătul vieții și reprezentarea ei în vise. Ca și contemporanul sau Kafka care descoperă alienarea cetățeanului, frustrarea și deznădejdea în fața sistemelor de robotizare, strivirea individului de mecanismele birocratice
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
scriitorii spirituali să numească inima omului. Însă, a depista, a sesiza și a experia prezența harismatică a lui Dumnezeu, sălășluit, cum spune Sfântul Marcu Ascetul, în adâncul sufletului nostru încă de la botez, înseamnă a experia infinitatea de sensuri și înțelesuri, abisul de bunătăți dumnezeiești din sufletul nostru, pe care păcatul nu le poate decât acoperi. Înseamnă a actualiza toate aceste potențe,, - afirmă Părintele Ioan Cristinel Teșu în aceeași lucrare - la pag. 45. De aceea, celui ce se cunoaște pe sine cu
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spiritualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,,taină teologică,,. La fel, întreaga sa viață sau
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
STROPI DE LUMINĂ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea pășește în poante de balerină. Palidul ieri își culcă suspinul în adâncurile fluide, foșninde, își arde șovăiala pe rugul aurorei boreale; abisurile nu se mai cască sfidătoare, cercetându-l mirate, multiplicându-i-se-n celule; nici clipele, desprinse din ram, nu mai tremură îmbrățișate pe banchizele-nsingurate, căci din cer cad stropi de lumină pe lințoliul ce-și pierde urma în legendă. Mihaela Oancea Referință Bibliografică
STROPI DE LUMINĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341559_a_342888]
-
pericopa în care Maria Magdalena îi spală picioarele Învățătorului și le șterge cu părul ei. Iubirea poetei pentru Divinitate este atît de mare încât nu se poate opri să nu spună: “În Tine pot să mă cufund / ca-ntr-un abis plin cu iubire: / cu cât cobor mai în afund, / cu-atât Te-aștept mai cu grăbire” (Doamne, Tu ești poemul meu nescris). Și fiindcă ea nu are altă avuție mai mare decât poemul, îl desemnează pe Dumnezeu ca poemul cel
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]