26,173 matches
-
insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de budoar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
Vitalitatea lui excepțională, franchețea ideilor, a părerilor, felul în care s-a așezat, cu greutate, cu asumare, față de teatru și față de viață m-au fascinat, m-au făcut să meditez. Îl privesc, pe scenă sau nu. O forță inepuizabilă. Totală. Absolută. Nici urmă de trișare, de eschivare. Și în gesturile mari, ample, și în cele mici, insesizabile, uneori. De cîte ori sînt la Veneția, la Roma, la Craiova, la teatru, la film, pe străzi înguste sau, dimpotrivă, foarte largi, de cîte
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
serie de manifestări sub genericul " G. Coșbuc, poet național". O excursie prin istoriile literaturilor europene demonstrează cu claritate că formula "X. poet (scriitor) național" este folosită, azi, foarte rar și numai în următoarele cazuri: 1. pentru un scriitor considerat întemeietor absolut al literaturii premoderne sau moderne respective, precum Goethe; 2. pentru un autor care, scriind într-o limbă de circulație cu totul restrînsă, a așezat bazele literaturii culte, inexistentă pînă la el, precum finlandezul Johan Ludvig Runeberg (1804-1877); 3. pentru un
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
eforturi colosale de recuperare a lui Cornel Nistorescu: pe cât de limpede și expresiv era în scris, pe atât de confuz, schimonosit și, pe cale de consecință, mult sub nivelul inteligenței și talentului său, este la televizor. Nu mai vorbesc de reaua-credință absolută a acestui personaj și de alunecările sale în minciună și calomnie. În acest context, mă întreb, cine mai are grijă de scriitorul român? De bine, de rău, cu cedările și scăpările lor - inclusiv contribuția nefastă a tinerei generații la "stricarea
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
violonistul care de fiecare dată când se reîntoarce pe estradele de concert românești, aduce cu sine trufandale ce stârnesc apetitul melomanilor. Și acum port în memorie sonoritățile Capriciului enescian împrăștiate cu generozitate în urmă cu câțiva ani, în primă audiție absolută sub cupola Ateneului bucureștean. În aceeași instanță au răsunat, joi 13 decembrie, eufoniile Concertului pentru vioară și orchestră de Alban Berg, cu același protagonist, Sherban Lupu, alături de un dirijor, Urs Schneider, specializat în romantismul și expresionismul german. Subintitulat " În memoria
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
personale în locuri de elită ale culturii mondiale. Nu numai la Milano, dar și la Bayreuth, la New York... Noutatea acestei premiere este instalarea operei Tristan și Isolda de Richard Wagner pe afișele italiene. Firește, nu este vorba de o premieră absolută. Din recomandările a căror lectură ne este la îndemână alături de Verdi, Wagner a mai stat de mai multe ori în astfel de poziții inaugurale. Totuși prima frază dintr-o prezentare pe Net notează: "cu Tristan și Isolda la Scala își
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
ajungi să-ți dai seama tocmai în clipele cînd singurătatea, majestuoasă și divină, te copleșește mai crîncen. însemnările pe care le voi face aici aș dori să fie o încercare de pătrundere în mine însumi, lentă, necruțătoare, francă și de absolută sinceritate. Impresiile despre alții, despre lumea din afară vor înfățișa nu senzațiile momentane, ci mai ales - așa aș vrea cel puțin - păreri filtrate prin judecata mea rece, obiectivă, ceva ca o reflectare vie în oglinda sufletului meu. Așa, sînt sigur
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
mișcării, romanul dinamita în ultimă instanță crezul dogmatic. O lustrare întâlnim în tratarea motivului erotic. Kyo, eroul, e încredințat că gândește și simte ca un combatant, dar în criza sentimentală suportă însă o dislocare. Îi acordase femeii iubite o libertate absolută, ea nu mai era posesiunea lui, sclava exclusivă. Nu îndura reprezentarea că pe acest plan reproduce instinctul de proprietate. Când May i-a raportat naivă că l-a înșelat într-o împrejurare nelegată de voința ei și că totuși i-
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
trebui declarați, de pe acum, cât sunt încă alături de noi, monumente vii ale României. N-am să fac, la rându-mi, liste, ci am să mă refer, abrupt, la actorul pe care-l consider a fi, la ora actuală, "monstrul sacru" absolut al vieții teatrale și cinematografice din România: Victor Rebengiuc. Inutil să spun că el nu s-a clasat între primii zece!) Există, după cum bine se știe, două categorii de mari actori: cei care se joacă pe sine, indiferent de rol
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
printre critici. Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
îngrășământ pentru pămînt. Bombele și le confecționează numai din obiecte pe care le găsește aruncate în zonă și nu iese în lume decît pentru a-și trimite coletele explozive. Un geniu malefic rupt de orice legătură cu civilizația, întruchipînd ipostaza absolută a anahoretului modern. Un om trăind libertatea ca autonomie absolută. Sălbaticie pe cont propriu, dar nu sub forma abrutizării suferite de un om degenerat (Ted Kaczynski este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
pe care le găsește aruncate în zonă și nu iese în lume decît pentru a-și trimite coletele explozive. Un geniu malefic rupt de orice legătură cu civilizația, întruchipînd ipostaza absolută a anahoretului modern. Un om trăind libertatea ca autonomie absolută. Sălbaticie pe cont propriu, dar nu sub forma abrutizării suferite de un om degenerat (Ted Kaczynski este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
dl Gabriel Liiceanu e îndeobște socotit drept filosoful nostru en titre, urmașul în linie dreaptă al lui Noica. Cap de serie, pilduitor profesionist al domeniului, ce se dorlotează în această postură, depășind-o voluptuos în sensul unor manifestări de autoritate absolută pe tărîmul civic în care vrea să facă ordine. Mai totdeauna interesant, nu o dată sclipitor, ne putem întreba însă în ce măsură d-sa e fidel... filosofiei. E un filosof ca atare, ce-și respectă statutul ce-i este respectat din afară
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
îl plasează printre absolvenții Facultății de Litere din București. Va citi însă tot ce-i va cădea în mînă, după cum își amintește un fost companion, poetul Petre Stoica. Devine autodidact și încă unul prodigios, dacă avem în vedere stilul boemei absolute, extreme, în care se complace, dar și impresia bună, de "poet cu lecturi", pe care i-o lasă lui E. Lovinescu. De altfel, D. Stelaru rămîne în istoria literară ca ultimul "talent" descoperit și propulsat de mentorul din Câmpineanu. Acesta
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că, în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt o aluzie la multitudinea și complexitatea substanțelor care se subsumează conceptului de materie, lucrările din acest ciclu încorporează simultan lemnul, bronzul, rășinile sintetice, praful de marmură, porțelanul, tonuri și patine diferite. Dar
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
Poarta interzisă. Ba chiar, la câteva zile după vestea premierii cărții, o doamnă aferată intră în Librăria Kretzulescu și cere imperativ cartea Ferestre deschise "de autorul ăla cu L care a luat un premiu". Devenisem, în sfârșit, celebru! Însă consacrarea absolută nu s-a petrecut decât atunci când și alte cărți pe care le scrisesem, unele cu mulți ani în urmă, au devenit, la rândul lor, celebre. Oamenii începeau să se intereseze de toată "opera mea". În urmă cu câteva luni, un
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
Șerban Foarță. Nimănui nu cred că i-a trecut prin minte să îl imite - ori măcar să îl parodieze - riscurile pentru eventualul temerar de a se prăbuși în abisurile ridicolului fiind greu de ignorat. Așa se face că poetul este stăpânul absolut al unui regat cu un singur locuitor: el însuși. Lumea lui Foarță este o lume a holorimelor, a quiproquourilor și a calambururilor, a combinațiilor posibile și imposibile, în care cuvintele sunt deconstruite pentru ca vocabulele din alcătuirea lor să intre apoi
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
privilegiilor, precum Dan Voiculescu, poate mărșălui alături de-o grupare al cărei scop teoretic ar trebui să fie tocmai înlăturarea inechităților sociale, precum PSD? Iată că se poate! Și se mai poate ca o formațiune a cărei doctrină presupune deschiderea absolută și promovarea liberei inițiative pe toate planurile - e vorba de PNL - să devină prizoniera unui partid huliganic, al xenofobiei și refuzului de-a înțelege modernitatea, precum PRM. Unde a lovit Traian Băsescu atât de puternic, încât să adune în același
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
nu au acces. Sînt complet depășiți de o disciplină în care matematica și experimentul joacă rolul maeștrilor de ceremonii. Și astfel, ambiția apolinică de a pătrunde tainele universului și de a le înfățișa apoi semenilor sub forma unei cunoașteri care, absolută fiind, era învestită de tradiție cu prestigiul sacru al sacerdoțiului teoretic, ambiția aceea s-a stins de mult. A mai rămas doar orgoliul rănit al unor oameni ce intuiesc prea bine că disciplina pe care o reprezintă se află deja
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
dîndu-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui }uculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele balanței. Studiile lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în Marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?" Evident, răspunsul
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
mamei sale și secretele labirintului; pentru Mercedes, menajera și intendentul șef, al cărui frate conduce mișcarea de rezistență, înseamnă supraviețuirea alături de inamicul ireconciliabil al celor la care ține; pentru Căpitanul Vidal care administrează mica fermă și mica garnizoană înseamnă puterea absolută asupra celorlalți, asupra propriei morți, asupra destinului pe care tatăl său a încercat să-l fixeze lovindu-și ceasul de o piatră în clipa morții. Nimeni nu este ferit de prezența morții, de oroarea războiului, cu atît mai cumplit cu
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
ideile și le promovează cu tot atâta claritate. Iar o asemenea revizuire sau reîmprospătare a unui concept ține în bună măsură de un tip aparte de promovare, acționând - tectonic, aș zice - în contra módelor. Stricto sensu Pornind de la observația, de un absolut bun-simț, că în chestiunea formelor fixe preeminența metricii a condus la o anulare a planului semantic, că se trece atât de ușor peste ritm, rimă și dispunere strofică, încât acestea par a fi doar niște opțiuni aleatorii, cercetătoarea clujeană reia
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
să nu se facă cuvînt" (Muzeul vîntului). Natural, transpare și în aceste texte obsesia obîrșiilor. Dar solemnitatea genezei e amortizată de o modalitate metaforizantă, cu miză decorativă, nuanțată de un iz de scepticism. Mai mult decît un scrib al începuturilor absolute, al misterelor ultime, poetul are aerul unui reporter dezinvolt ori al unui fotograf de artă căutînd unghiuri ingenioase. Ocolind aspectele abrupte, înfricoșătoare ale priveliștii cosmice, explorate de exponenții generației ^60, Gheorghe Pârja urmărește cu încordare raporturile delicate ce se statornicesc
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
informației și redundanței relevate de fenomenul componistic irlandez. Unitatea De la suspiciunea unei pedagogii creatoare cu iz conservatorist, paternalist, imobil am fost constrîns să iau act de narativitatea unei școli populate cu ambele categorii sonore surprinse cândva de Carl Dahlhaus: muzica absolută și expresia muzicală. O narativitate ce simulează fie procese mentale abstracte, intens formalizante, transferabile în soluții componistice riguros controlate logico-matematic, fie imagini sonore concrete aparținând realității înconjurătoare ori ficționalității interioare, convertite în genuri și forme quasi-programatice sau, în orice caz
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]