2,175 matches
-
că spiritul științific devine ofensiv dincolo de limitele sale firești" și este "cuprins de ispita unei expansiuni, încercând să ia în stăpânire teritorii care prin însăși natura lor îi sunt exterioare"198. Putem spune că într-un fel, Comte cedează tentației absolutului, procedând ca orice filozof, nu precum un om de știință ce se mulțumește să evolueze într-un "univers teoretic închis" ca să cităm iarăși expresia lui Noica și are "doar sentimentul"199 sau "prezumția absolutului", în timp ce filozoful chiar vorbește despre absolut
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-un fel, Comte cedează tentației absolutului, procedând ca orice filozof, nu precum un om de știință ce se mulțumește să evolueze într-un "univers teoretic închis" ca să cităm iarăși expresia lui Noica și are "doar sentimentul"199 sau "prezumția absolutului", în timp ce filozoful chiar vorbește despre absolut 200. Iar Comte vrea să ajungă la adevăr, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât "exactitatea goală" pe care o exersează intelectul 201. Subliniem însă că dincolo de elementele dogmatice ale pozitivismului său filozoful francez nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
61. 47 "Trăsătura caracteristică a secolului al XIX-lea este înlocuirea metodei dogmatice prin metoda istorică în toate studiile privitoare la spiritul uman [...]. Marele progres al criticii a fost înlocuirea categoriei de existență prin prin categoria de devenire, a concepției absolutului prin concepția relativului, a imobilității prin mobilitate [...]. Din punctul de vedere al științei critice, căutăm în istoria filozofiei mult mai puțin filozofia propriu-zisă cât istoria" (Ernest Renan, Averroes apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 351-352). Vezi în acest sens și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Titu Maiorescu în critica literară românească. 194 Ibid., p. 156. 195 Încercând să demaște "iluziunea realistă", C. Antoniade recurge la un sofism atunci când consideră că în cazul lui Comte avem de-a face, în fond, cu o recunoaștere a existenței absolutului. Ceea ce neagă Comte spune autorul citat este doar posibilitatea noastră de a cunoaște absolutul, însă aceasta nu înseamnă că nu-i recunoaște, în mod implicit, metafizicii "un obiect real". Admițând incognoscibilul, "pozitivismul formulează o afirmare metafizică pe care nu o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iluziunea realistă", C. Antoniade recurge la un sofism atunci când consideră că în cazul lui Comte avem de-a face, în fond, cu o recunoaștere a existenței absolutului. Ceea ce neagă Comte spune autorul citat este doar posibilitatea noastră de a cunoaște absolutul, însă aceasta nu înseamnă că nu-i recunoaște, în mod implicit, metafizicii "un obiect real". Admițând incognoscibilul, "pozitivismul formulează o afirmare metafizică pe care nu o justifică. Această afirmare nu reiese din nici o știință particulară, nici nu poate să fie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu reiese din nici o știință particulară, nici nu poate să fie stabilită ca un fapt particular, nu este iarăși nici vreun fapt general, vreo lege care să rezulte din vreun grup de fapte". Autorul trage de aici concluzia că admițând absolutului, "nu putem vorbi despre un fenomenism absolut în cazul filozofiei pozitive" (op. cit., pp. 80-81). Argumentarea lui Antoniade este însă cel puțin problematică, întrucât ne putem întreba: Dacă metafizica pretinde a fi o cunoaștere a absolutului, iar o atare cunoaștere este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de aici concluzia că admițând absolutului, "nu putem vorbi despre un fenomenism absolut în cazul filozofiei pozitive" (op. cit., pp. 80-81). Argumentarea lui Antoniade este însă cel puțin problematică, întrucât ne putem întreba: Dacă metafizica pretinde a fi o cunoaștere a absolutului, iar o atare cunoaștere este declarată imposibilă de către pozitiviști, cum se mai poate susține că aceștia îi recunosc metafizicii "un obiect real"? 196 A. Comte, op. cit., p. 277. 197 Th.S. Kuhn apreciază că astfel de momente extraordinare sunt "adaosurile-distrugătoare-de-tradiții la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sau altuia dintre acești autori (vezi și I, nota 175, unde se aduc precizări despre "structura revoluțiilor științifice" în viziunea lui Kuhn). Conform celei de-a doua perspective ilustrată de Hegel -, asemenea încercări nu erau altceva decât etape spre cunoașterea absolutului, în așa fel încât istoria filozofiei apărea ca progres în cunoașterea Ideii. Prima poate fi numită o filozofie a hiatusului (aparent) definitiv, pe când a doua este o filozofie a continuității. Ideea întîlnită la Dilthey, potrivit căreia "autoîntemeindu-se"51, filozofia o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofiei, după ce trecuse în revistă, pe baza unor concepte istoriste, diverse sisteme filozofice cu pretenția lor imperială de universalitate cu tot -, și constatase că metafizica tradițională nu poate conceptualiza totalitatea existenței și se dovedește incapabilă "să construiască o știință a absolutului"125. Printr-o astfel de metafilozofie, Dilthey a încercat să înlăture tocmai neajunsurile istorismului de care în destule cazuri se lăsase călăuzit până într-o Sackgasse a relativismului radical, unde criteriile se fluidizaseră peste măsură, normele riscau să rămână la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
universal valabile, în ciuda aspirației permanente și definitorii către o cunoaștere obiectivă (fapt ce justifică delimitarea filozofiei de știință și desemnarea sistemelor metafizice drept simple Weltanschauungen). În aceste condiții, conceptul de "metafizică" rămâne să desemneze "un proiect antinomic" ce vizează "atingerea absolutului în relativ, a atemporalului în istorie". Prin această nimerită formulă Mircea Flonta caracterizează modul în care Dilthey încearcă să soluționeze dilema metafizicii definite drept ein merkwürdiges Doppelwesen. Ca atare, "orice sistem metafizic reprezintă cel mult o perspectivă asupra corelației universale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și nu corelația însăși", fiindcă aceasta "nu poate fi obiect al cunoașterii cu valoare obiectivă"146. Pe urmele acestor explicații, am spune că, dacă știința are conștiința relativului în relativ (vezi punctul de vedere pozitivist), filozofia capătă o dată cu istoriștii conștiința absolutului în relativ. După această paranteză, să revenim la modul în care Dilthey trece în revistă sistemele filozofice, urmărindu-le pe coordonatele teoretice deja stabilite. Ne vom opri doar la două exemple, spre a ilustra, așa cum ziceam, demersul autorului, fiindcă aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale căror abordări sunt neteoretice, fiindcă nu utilizează structuri conceptuale, mizând preponderent pe intuiție și, respectiv, credință. Aceste trăsături esențiale pun în evidență nu numai specificul, ci și drama filozofiei, care vrea să fie și cunoaștere obiectivă, și cunoaștere a absolutului în același timp. Ea apelează la metodele de investigație ale științelor particulare în scopul obținerii unei cunoașteri obiective, deși obiectul ei ultim, "enigma vieții și a lumii", este pe cât de necuantificabil empiric, pe atât de neconceptualizabil pe cale rațională. Aceste aspirații
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dauna aspirației universaliste și ținem seama de incapacitatea filozofiei de a conceptualiza totalitatea existenței sub forma unui principiu fundamental, universal valabil la scara istoriei și nu sub forma a ceea ce Noica, în stilul său de o remarcabilă forță sugestivă, numea "absolutul privat"171 -, putem vorbi despre un eșec al sistemelor filozofice. Când evocă astfel de situații, Dilthey însuși recurge la termeni ca mißlingen sau scheitern (vezi, de pildă, II, nota 73). Așa se explică și refuzul unei tentații supraistoriste în cazul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sisteme filozofice, socotite drept simple trepte ascendente în progresul acestuia. În acest sens, ele se vedeau mereu depășite de stadii noi, superioare. Este inutil să mai subliniem aici ideea de continuitate. Totodată, ele erau menite să releve un moment al absolutului, integrat însă într-un context istoric. Căci pentru Hegel, arată Mircea Florian, "filozofia este conștiința de sine a Absolutului, a lui Dumnezeu, este o teofanie". Hegel admitea astfel "o dezvoltare unitară, continuă, liniară a Gândirii, care integra pe fiecare treaptă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stadii noi, superioare. Este inutil să mai subliniem aici ideea de continuitate. Totodată, ele erau menite să releve un moment al absolutului, integrat însă într-un context istoric. Căci pentru Hegel, arată Mircea Florian, "filozofia este conștiința de sine a Absolutului, a lui Dumnezeu, este o teofanie". Hegel admitea astfel "o dezvoltare unitară, continuă, liniară a Gândirii, care integra pe fiecare treaptă nouă fazele premergătoare, ca <<momente depășite>>, până la ancorarea în sistemul integral". Dincolo de diversitatea formelor ei de manifestare, filozofia apare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și viața sunt înconjurate aici cu grijă și afecțiune."213 (Vezi și II, 2Bg, unde redăm caracterizarea pe care Dilthey însuși i-o face idealismului obiectiv.) ) Supraistorismul ca istorism Am arătat că supraistorismul hegelian, bazat pe ideea progresului în cunoașterea absolutului, promovează o continuitate a conținuturilor prin trecerea de la o paradigmă la alta, astfel încât succesiunea epocilor istorice și a creațiilor individuale apare ca având un sens real, ce-i drept, intens susținut de un sens conceptual, cel al desfășurării Ideii. În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe de cealaltă parte (vezi și III, nota 6, unde din această perspectivă facem o comparație cu "filozofia formelor simbolice" a lui Ernst Cassirer). Referindu-se la Blaga, Mircea Flonta vorbește despre "o permanentă tensiune între năzuința de cunoaștere a absolutului și imposibilitatea de a o împlini pe deplin". Aici regăsim dualismul funciar pe care-l vădește conceptul generic de filozofie. Ca și în cazul lui Blaga, "rostul acestei tensiuni" este până la urmă pentru Dilthey acela de "a întreține și a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 129. 59 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 66. 60 Idealismul absolut al lui Hegel este caracterizat de Schnädelbach prin trei trăsături: el susține "1) unitatea dintre existență și gândire în absolut; 2) unitatea Adevărului, Binelui și Frumosului în absolut și 3) știința despre absolut ca sistem filozofic" (ibid., p. 18). 61 Ibid., p. 67. 62 Cf. ibid. 63 Ibid. 64 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 367. 65 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, p. 112. Această expresie ("repetabilul tact de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
încercare personală "de a rezolva enigma vieții și a lumii": Fiecare om își păstrează dreptul ca într-o zi a vieții sale să nu trăiască prin delegație. De pildă, la copilul tău nu te raportezi prin delegație. Nu-ți trăiești absolutul privat prin delegație. Or, dacă fac filozofie, nu vreau s-o fac prin delegație. Nu vreau să-l deleg pe Hegel să-mi spună cum stau lucrurile în filozofie. Dacă nu ajungi la asta, nu poți pretinde că faci filozofie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
axată "pe conceptul de semnificație, și nu pe cel de valabilitate (cum o făceau contemporanii săi neokantieni), înțelegând subiectul ca viață concretă, într-un context istorico-social anumit"122. "În cadrul presupozițiilor asumate în mod declarat sau tacit, fiecare dintre perspectivele asupra absolutului" este adevărată, comentează Mircea Flonta 123. În același timp însă, după cum spune Dilthey, "oricare este unilaterală. Ne este interzis să vedem aceste laturi împreună. Lumina pură a adevărului o putem zări numai în raze diferit refractate"124, în ceea ce noi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nivelul fiecărei părți ("fiecare e ceea ce poate el cel mai bine"), aprehensiunea celuilalt din perspectivă proprie, conform condițiilor particulare ce ne sunt date, astfel încât nu ne rămâne decât să propunem relativul nostru punct de vedere, prin care să luminăm unilateral absolutul "corelației universale înseși" ("din perspectiva ochiului, mâna și piciorul nu sunt mână și picior, ci ochi"), caracterul nemijlocit al trăirii care, ca unitate originară, "conține embrionar întreaga structură a vieții"184 -, dar și integrarea armonioasă a părților în totalitate ("în măsura în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metafizice care pretind că ar fi justificate "numai în măsura în care pornesc de la premisa că ar avea un acces în <<absolut>>"58. De un atare dogmatism se ferește și Dilthey. Subliniind că spre deosebire de Nietzsche și Bergson (la care viața apare ca un absolut, și anume din perspectiva științei "relativizante"), Dilthey nu este "un dogmatic al vieții" ("<<Viața>> este pentru el limesul până la care ajung cercetările lui în domeniul istoriei spiritului"), Metzger observă că acest concept a rămas insuficient clarificat de către filozoful german, dar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pescuitul, dincolo de expresia lor marțială, înseamnă "căutare și urmărire spirituală", povestirile tematice subsumându-se astfel: vânătoarea magică, iubirea magică, pescuitul magic. Dus de iubirea lui fantastică, pescarul Aliman devine un "vânător de himere", "Lostrița" nemaifiind pentru el doar fixație, ci absolutul iubirii, ființa intangibilă. Surprinzătoare va fi abordarea realistă, am zice zolist-panaitistratiană, cu ingrediente de picaresc și senzațional din romanul "Zahei Orbul", deosebit de celelalte proze prin ambianță, climat psihologic și tipologie. Zahei este un avatar al biblicului Samson, hamal în portul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
è qualcosa. Più può lo spirito in qualcuno, più la noia è frequente, penosa e terribile"), ca un mijloc gregar de reproducere a speciei și de conservare a stirpei. Pentru el și înclinațiile sale schopenhaueriene, sentimentul purificat de instinct atinge absolutul doar sub raza neprihănită a primordiilor. Este cheia esteticii romantice, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula edenică a voluptății și mistuirii (cupio dissolvi). Scrisă la doar 19 ani, nuvela Avatarii faraonului Tlà, tradusă de Mariana
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unei științe de origine divină; în sensul că la cei vechi cuvântul a fost întotdeauna un mijloc cu ajutorul căruia omul, prin vorbire și comunicare, în afară de faptul că se descurca în lumea cotidiană, se reconecta la fenomenele primordiale ale existenței și absolutului. Viața era percepută ca un miracol și vocea, ce dădea viață obiectelor și ființelor prin cuvinte, era un mister ce trece dincolo de concretul vizibil. Însuși marele învațat contemporan indian Aurobindo, exeget neîntrecut al "Secretului Vedelor", afirma că noțiunea de cuvânt-sunet-sabda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]