1,350 matches
-
no. 41, févr., 1981, p. 4. 13 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. ----------------------------------------------------------------------- UN VEAC DE CARAGIALISM 2 1 2 323 Prefață Introducere Comicul o enigmă Comicul caragialian și postcaragialian Un veac de ... caragialism Absurdul Absurdul Caragiale precursor al precursorilor Caragiale precursor al precursorilor Concluzii Bibliografie Abstract Résumé Indice de autori Indice de autori
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
41, févr., 1981, p. 4. 13 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. ----------------------------------------------------------------------- UN VEAC DE CARAGIALISM 2 1 2 323 Prefață Introducere Comicul o enigmă Comicul caragialian și postcaragialian Un veac de ... caragialism Absurdul Absurdul Caragiale precursor al precursorilor Caragiale precursor al precursorilor Concluzii Bibliografie Abstract Résumé Indice de autori Indice de autori
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al unei conștiințe estetice [...] Este o parte a procesului de a fi al reprezentării și ține în mod esențial de piesă ca joc.” Jocul însă e, înainte de toate, plăsmuire: „Căci mintea se joacă foarte bucuros cu exorbitantul, cu miraculosul, cu absurdul, care devine totuși realitate. Unde și-a găsit jocul un teren mai bogat decât în reprezentarea privitoare la artistul făcător de minuni?” Și ne putem gândi la cazul Șeherezadei (posibil prototip al artistului), pentru care plăsmuirea însemna însăși viața. Viața
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și politic. Astfel, textele din ciclul Libertățile dictatoriale, scrise în perioada ceaușismului agresiv, exprimă laconic și percutant oprimarea ființei în universul totalitar, ale cărui mecanisme s-au infiltrat malefic în conștiințe. Aici tonul devine parodic, demistificator, poetul dând în vileag absurdul totalitarismului prin mimarea logicii strâmbe și a limbajului plin de clișee al acestuia. Uneori demistificarea, mai puțin apăsată, e cu bătaie mai lungă, așa cum se întâmplă în parabolele ironic-meditative prezente mai cu seamă în ultima parte a cărții și care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
gest, o privire, nemișcarea chiar, îi dă prilejul de a săpa în adâncime, adânc, până la ultimele straturi etice ale ființei nostre, purtând cu sine, în conturnația scoborâtoare, lumina străbătătoare a scafandrierului: inteligența sa. Fărâmele neînsemnate ale existenței capătă un înțeles; absurdul se motivează. E o competiție proprie sufletului modern. TUDOR VIANU Operă de maturitate, ciclul Hallipilor închide între coperțile sale toate datele experienței cuprinse în „documentele sufletești” din volumele anterioare, deschizând în aceeași măsură perspective noi pentru arhitectura romanului modern. Altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
publicate și informații dăunătoare societății, precum și față de neputința Bisericii de a cenzura anumite publicații de acel tip. Potrivit Papei: "unii credeau că informațiile negative erau compensate de cele pozitive care vorbeau în favoarea religiei, când, de fapt, sufletele erau profund rănite. Absurdul situației rezida tocmai în faptul că guvernele, care continuau să dețină controlul asupra publicațiilor, cenzurau informațiile inofensive, permițând apariția celor care provocau un mare rău societății". Conform istoricului Iribarren, Papa Grigore XVI era îngrijorat de problemele imediate de ordin moral
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fatal al tehnicii sau apocalipsa atomică (Brave New World, Ape and Essence), Orwell își ucide eroii într-un comunism generalizat la întreaga omenire (1984), Burgess acoperă Londra cu adolescenți criminali care vorbesc pe jumătate rusește (A Clockwork Orange), Lessing vede absurdul protestului anticapitalist (The Good Terrorist) ori moartea civilizației (The Memoirs of a Survivor), Gray se zbate prins în lațul îmbătrânirii (Lanark), Ishiguro trăiește spaima memoriei pierdute (The Unconsoled). Unii creează distopii ironice pe tema cortinei de fier: Burgess (Honey for
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici viitor, nici cuplu, ci realul golit de așteptări, realul "cel mai real", dacă-i putem crede pe autorii Desperado. În condițiile în care autorul e enigmatic și orice explicație vine din trecut, eroul ne apare neputincios, până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eugen Simion - D. Țepeneag, CC, 1991, 6-7; Florin Manolescu, Pamfile și broasca țestoasă, LCF, 1991, 23; Nicolae Bârna, Pamfile și broasca țestoasă, L, 1991, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, O partidă de șah câștigată magistral, CC, 1991, 8-9; Valeriu Cristea, Când absurdul devine firesc, ADV, 1991, 522; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Eugen Simion, Mitul mioritic în variantă textualistă, L, 1992, 7; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Un roman în dezbatere: „Nunțile necesare”, CNT, 1992, 17 (semnează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în tragedie. Iată de ce, adesea, cușca unităților nu închide în ea decât un schelet." Reluând argumentele lui Godeau contra lui Chapelain, în Racine și Shakespeare, Stendhal, care pune față în față în cursul unui dialog fictiv "Academicianul" și "Romanticul", subliniază absurdul regulii celor douăzeci și patru de ore. Nu este mai verosimil, pentru spectatorul care asistă la o reprezentație de două la trei ore, că acțiunea durează douăzeci și patru, chiar treizeci și șase de ore, după exigența clasică, sau câteva luni, pentru că, și într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai îndeaproape a torsiunilor și a «convertirilor» care se petrec, la nivelul principalelor convenții și uzanțe literare, în proza lui Caragiale”. Figura definitorie a inovației lui Caragiale-prozatorul e găsită în ambiguitate, care privește statutul ficțional, relația autor- narator, ironia și absurdul. Ultima secțiune, Numărătoarea steagurilor, reia problema deschisă în Comediile lui I. L. Caragiale. Nu e un studiu clasic de receptare, căci accentul cade pe „«imaginile» lui Caragiale, ale creației sale, așa cum se succedă ele de-a lungul a cinci decenii”. Începută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
contemporană constituie deci o cazuistică; ce-i drept, aceasta este atât de extinsă Încât are reverberații globale. Urmând firul care pare că duce la Înțelegerea faptului prin optica psihopatologică, distingem trei instanțe care, În această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă socială. Absurdul a invadat țara cu o grămadă de ficțiuni („vin americanii”) care concura realitatea armatei invadatoare mai fantastică poate decât ficțiunea, oricum marcată de absurdul unui personaj care juca În același timp rol de prieten și dușman, de eliberator și asasin
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă socială. Absurdul a invadat țara cu o grămadă de ficțiuni („vin americanii”) care concura realitatea armatei invadatoare mai fantastică poate decât ficțiunea, oricum marcată de absurdul unui personaj care juca În același timp rol de prieten și dușman, de eliberator și asasin, Într-o amplă tragedie În care toate personajele erau mistificate și toate adevărurile Întoarse pe dos și rețelele logice scurtcircuitate. Nu s-a analizat
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
asupra partogenezei sufletului românesc, dar realitatea a existat sub aceeași formă, persistentă, În memoria unei generații Încă În viață. Evenimentele socio-psihologice amintite seamănă oarecum cu atmosfera din Rinocerii lui Ionescu și personajele care se desprindeau din ceața confuziei erau similare. Absurdul, pe care românii nu Îl au Înscris În inteligența lor (zadarnic vom căuta gustul pentru absurd la țăranul român), acest element nu a putut decât să șocheze, să acționeze ca o puternică traumă. (3) În acest cadru psihologic (al absurdului
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
bucovinean, ci în consecința expresionistă a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
voia mea și fără să cunosc nici identitatea donatorului și nici sensul donației lui? Dar, pe de altă parte, a mă sustrage acestei întrebări ar însemna să așez libertatea - și întreaga mea existență - pe terenul lipsei de sens. A recunoaște absurdul conferirii libertății mă poate desigur absolvi de obligația de a da un răspuns, și astfel de a fi răspunzător. Și totuși, caracterul necesar al acestei conexiuni - între donație, donator și sensul donației - mi se impune, nu-mi dă pace și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
România, la care patronul a exclamat: "Ah! Asta-i țara profesorului Iorga!"216. Dar Sistemul Versailles se năruia. Nu mult după Conferința Mondială de Istorie a urmat vînzarea Cehoslovaciei la München, după care revizionismul maghiar s-a dezlănțuit. "Lupta cu absurdul revizionism maghiar"217 era consecvent continuată de către Iorga, care a adoptat una dintre cele mai violente poziții în toiul crizei cehe în cadrul unei întruniri care a avut loc la Abrud, în inima Transilvaniei. Toată lumea cunoaște evoluțiile ulterioare ale acesteia din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de pregătire a armatei române. Iorga era conștient de slăbiciunile regelui Carol, astfel că se ferea din calea lui "ca să nu-l mînie pe rege". Atunci cînd cineva a propus ca Antonescu să fie făcut academician (o lingușeală care friza absurdul), Iorga s-a opus ideii de dragul demnității Academiei, dar mai ales pentru că-i era teamă să nu-l supere pe rege. A intervenit pe lîngă colonelul Urdăreanu, pe lîngă profesorul Lepădatu și pe lîngă alții, explicînd că "generalul Antonescu este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
special asupra versificației, spre exemplu. Bacovia este considerat cel mai original poet simbolist, nu numai În planul literaturii naționale ci și al literaturii universale. El este „...unul dintre precursorii europeni ai celor mai noi tendințe din literatura universală de azi; absurdul, drama existențială, pustiul istoric..., amurgul..., negrul biologic larvar..., antimetaforismul expresiei..., nonfiguratismul ei... se prefigurează În derutanta operă a acestui mare poet, pe care exegeții nu reușesc decât să-l mistifice”.32 George Bacovia a scris puțin În vers liber și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
obligați de cei care Îl provoacă. Scenele prezentate sunt de un profund realism; par a fi și sunt notate de la fața locului. Stările sufletești provocate de prima luptă, denotă o prospețime răscolitoare. Ordinele se Întretaie contradictoriu, tragicul se Întâlnește cu absurdul; eroismul alternează cu panica. Împreună cu soldații din plutonul său, Stefan Gheorghidiu, În retragerea din Transilvania, trebuie să asigure securitatea plutonului condus de el În calitate de ofițer, iar acesta, batalionului și diviziei. Tirul artileriei dușmane răstoarnă planul retragerii organizate. Capitolul „Ne-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Matca”, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv, „Setea muntelui de sare”. Titlul trilogiei (dramaturgii antici scriau trilogii tragice), este o metafora menită să dezvolte ideea setei fără limite de absolut a omului, de cunoaștere și de comunicare, calea ieșirii din absurdul și din din automatismul existențial. Cele trei drame din trilogia amintită sunt meditatiiparabole, realizate printr-o reală predispoziție spre ironie artistică, repetând, Întrun fel, pe marii tragedieni antici greci. Intr-un interviu, referitor la semnificația dramei, Marin Sorescu rostea niște
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
desigur, de libertate reală a creației. Deci, n-am mai fost marcat de autocenzură, de, mă rog, obsesiile care mă puneau în situația să-mi scriu piesa ținând cont de niște „rigori”, de niște mentalități de cenzură, care uneori frizau absurdul. Cele două piese fac, după câte am dedus, trecerea de la etapa în care v-ați înscris până în 1989. Aveți un nou program sau păstrați linia dumneavoastră dintotdeauna? Și când spun asta mă gândesc indeosebi la ideea aceasta a cuplului, care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]