11,260 matches
-
fațada devine chip luminat și în mine cresc întâmplările niciodată întâmplate, ci încercate dens acut sau cum vor vrea să surprindă sunetele ochii celor ce pragul îl simt sub tălpile goale, în diminețile în care roua devine cer, palmă de abur, cântec, într-o armonie de culoare și sunet, într-un buchet înmiresmat de esențele dorului de a fi, iubire din Iubire dar din Dar prin Dar în dar. Calc iar apa, privesc nuferii. Zâmbetul lor de copii nicicând rătăciți de
AŞTEPTARE ÎN SĂRBĂTOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363316_a_364645]
-
Hristos. Așa se face că sunt destui creștini care sărbătoresc Nașterea Domnului fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan și, mai ales, un An Nou într-un revelion perpetuu, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice și aburi etilici. Mai mult, sunt oameni și, în special, tineri care au transformat aceste obiceiuri într-un mod de viață. Or, Praznicul Nașterii Domnului, ca de altfel toate sărbătorile religioase, impune o anumită decență, modestie, simplitate, evlavie, dar mai ales un
BETLEEMUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363527_a_364856]
-
-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoare locul în care doruri se unduiesc în vers. Căsuța mea, lăcașul de ieri, de azi, de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis și nestemate ea, dulce sărutare la pragul nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii. Căsuța mea, legendă
CĂSUŢA MEA de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362299_a_363628]
-
-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoare locul în care doruri se unduiesc în vers. Căsuța mea, lăcașul de ieri, de azi, de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis și nestemate ea, dulce sărutare la pragul nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii. Căsuța mea, legendă
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
singură culoarece naște-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoarelocul în care doruri se unduiesc în vers.Căsuța mea,lăcașul de ieri, de azi, de mâinetrăiri divine-n cuibul din care se prelingefilonul de lumină pe abur cald de pâinecu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge.Căsuța mea,comoară de vis și nestemateea, dulce sărutare la pragul nemuririiun leagăn fermecat, parfum de bunătateființa mi-o îmbracă în straiele iubirii.Căsuța mea,legendă cu dăruirea-i sfântăcopilăria-mi
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
țară, sentiment doar amorțit și păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului și care are nevoie de un mic gest, de vibrația dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge și a ieși la suprafață într-un abur ușor melancolic pe care autorul, cu o tehnică desăvârșită, reușește să-l surprindă perfect: „Satul meu, grădină dulce,/ Din tine nu m-aș mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la șezătoare”. Asemenea satelor
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
Și-am absorbit dintr-o scoică o perla murdară; Cojite, sparte, lacrimi așteaptă să curgă pe chip, Știind că sunt acum cea mai tristă povară. Fără să văd, din scorburi, copacii turnau prin noapte Urme de smoala,-n care topeau aburi de ceață, Iar umerii reci aruncau peste ceafa și spate Tămâie, scrum, busuioc, în șanțuri de gheață. Lumină din ochi cernea infinit, prezentul tăcea - Timpul torcea din fuiorul cu ceasuri oprite, Iar luna pe crengi și pește frunzele ude zăcea
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E dimineață... Mai e și toamnă... Ceața matinală se scaldă, intangibilă, impasibilă, în lumina farurilor înroșite de frig ale mașinilor ce vin dinspre vară, pe drumuri de țară. Aburi calzi, ca de ceai, ies din fornăitul cailor și din cumințenia pământului. Miresme de toamnă, fiori de melancolie și doruri ce dor pătrund discret, ca un gând de poet, printre frunzele îmbolnăvite, îmbătrânite, ce încă nu s-au desprins de pe
DIMINEAŢĂ DE TOAMNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361048_a_362377]
-
ori o dată'' se auzi o rază printre nori. ''Bătrânul tău n-a tors luminii niciodată măcar un singur smârc. Cum totul curge, curge, curge... Nu e oprire nici atunci când apele din smârc nuntindu-și bahna din arc aerian de abur în culori, de două ori, îl sorb pe Dumnezeu?'' ... din glas a mai rămas răspuns doar un ecou din semnătura Lui, cu litera finală prelungită, apoi întoarsă peste cap de două ori în curcubeu. DAR DACĂ NU-I POVESTE... ...dar
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
cine sunt, ești cu un pas mai departe, chiar mai departe, te-aș săruta vieți și alte vieți, sunt fericit, simțindu-te, în apele tale vindecătoare mă pierd. Dă-mi să beau, te privesc și nu mă mai satur! - în aburii dimineții, îmi șoptești. SUB RAZA UNEI CLIPE Nu e ușor să lași totul să treacă! Când erai mic aveai copacul tău, cu înălțimea lui îți măsurai anii copilăriei, pentru el trăiai,creșteai, te bucurai, cu el plângeai, cu el râdeai
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
prin soartă sunt mai puternic decât orice gând. Între veghe și somn, praful purtat de vânt - misterul, cheia timpului... Dincolo de marginea vieții, undele se propagă pe pietre, pe frunze, pe drumul unde zefirul le risipește zi și noapte, trecutul uimește aburul prezentului pe drumul început din nostalgie, devenit pas, devenit glas, unind durerea și iubirea, clipa și speranța. În povești magice se desfașoară pe ei însiși. Împletirea pietrelor și-a oamenilor este un dar. Las culorile să vorbească prin pictura esenței
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DOR DE SĂRBĂTORI Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Masa cu merinde În aburi de pâine caldă și parfum de busuioc, așezam la mine în ogradă masa cu merinde, în inima satului era joc. Mă prindeam și eu în horă, bujorii în obraji-mi înfloreau, și tare mândră mai era mama, fete ca-ale ei
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
pentru a scăpa de Mediocritate, pentru a ieși din Agonia aceluiași neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea, toți ce s-au plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut în așteptarea lor să afle în care clipă a universului pot fi. Fiindcă flăcările-mi sunt impalpabile, nu m-au priceput ce cuget, intuind
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
uit și eu și simt că-ncep să miros a iarnă. Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... Citește mai mult În prima zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
uit și eu și simt că-ncep să miros a iarnă. Sunt doar tăcere, o tăcere albă, căzând dintr-un neant pufos și alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... VII. ROIURI DE STELE ÎN FÂNTÂNI, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011. Îmi bate-n geam o lună funerară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
barba lui neagră și cu alura de sfânt. „Negreșit, duminica viitoare mă voi duce. Așa e, nu știi când vine vremea”. Mărioara, vrednică gospodină, dar și soață cinstită și iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăligu ț a galbenă ca aurul. Aburii se ridicau odată cu mirosul parfumat și fierbinte spre tavanul din brad lăcuit și gândul o duse că de mâine va începe recolta nouă de cucuruz. Mai mestecă cu mâinile ei frumoase, avea degetele lungi și subțiri, degete de pianistă, așa
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
care mă privesc neînțelegându-mi tăcerea și lumina ochilor mei verzi precum câmpia în strălucirea de dimineață, când zorii zilei cuprind cu știindul viața. Îți plâng suferința ta, omule căutător de nevoi și de timp, pe care îl umpli cu aburul insuficientei tale respirații, care acrește sucul strugurelui înainte de a fi cules, și care te amețește făcându-te să râzi de faptul că te poți considera o greșeală genetică, demnă de compătimit. Unde ești umbră a existenței, care mă urmărești, dar
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
orbite de morți, Cu fețele supte, cu oasele rupte, Cu urme de cizme pe piepturi strivite, Sub asprele zeghi cenușii, zdrențuite. Deschide-le, Doamne, și ultima ușă. În prag lepăda-vor trupul lor de cenușă Și vor intra ca un abur cu un nimb de lumini, Fără răni sângerânde, fără urme de spini. Ascultă-i, Părinte, eternule Domn, Și dă-le doritul, râvnitul lor somn În liniștea sfântă a grădinii cerești. Prin ierburi vor trece aripi îngerești, Iar jos, pe pământ
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Versuri > Spiritual > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Cineva SUS mă iubește Sus, norii au așezat fotoliu pentru mine din aburi de vise și culori astrale, m-așteaptă să-mi urc gândul ce vine pe aripa de timp,îndrăzneț și agale... Mașinile scoteau pe nări smog, Eu mă simțeam în vis pe fotoliu din nori , Verbele de bine îmi erau drog
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
a fâlfâit lung din aripi și a plecat. Mă întorc în camera de gardă. E 4:30, picioarele mă dor cumplit, toată oboseala unei zile și nopți de gardă mi se adună în plexul solar, apoi se înalță ca un abur translucid și se răspândește în șira spinării, întunecând-mi reacțiile. Mă privesc în oglindă. Am aceeași ochi căprui și cearcăne adânci, violete. Deschid robinetul. Las apa să curgă, șuvoi transparent în pătratul chiuvetei. Mă spăl îndelung pe față, pe mâini
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
furat toți banii, ticălosul, dar o să mi-o plătească el! - Mâine mergi să-ți faci analizele, am vorbit cu directoarea, te angajează. Vei lucra cu mine la bucătărie. - Nu, mamă! Pe mine mă trage ața acolo! Nu stau eu în aburi de mâncare. Ai muncit o viață și cu ce te-ai ales? - Tu faci ce-ți spun eu, nu e salariu mare, dar ne vom descurca. Ne mai iese mâncarea, nu e tocmai de colo. Vezi ce scumpă e mâncarea
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
deosebită și felul lor de a saluta cu palmele lipite aplecând capul în același timp. A înclinat și ea capul ca un răspuns la salutul indiencei când i-a așezat farfurioara împreună cu ceașca de ceai din care un fricel de abur se ridica alene indoindu-se când la stânga, când la dreapta. - E o poveste lungă, dar e foarte interesantă. Taj Mahal-ul este cel mai faimos monument din India, un templu magnific ce amintește lumii de astăzi despre puterea adevărată a dragostei
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
Bujeniță. O glumă, o amintire, un compliment colorează până și supa, atent meșterită de nevastă-mea, Fani. După care, printre altele, vinul vrăjitor de pe masă, a mai dat un plus de strălucire soarelui primăvăratec, filtrat de perdelele voalate ca un abur de pe munte, așezat peste lumina tare de-afară. Irizările de mătase coborâseră lin în pahare, odată cu vinul de lângă bucatele mesei. Magdalena Brătescu vorbește un pic despre scrieri și scriitori, Mihai Batog e incitat și prins în vorbă, mă bag și
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]