3,948 matches
-
la a alege să participe, astfel, la o mică îndumnezeire din când în când. Încercați să uitați „răul” ce vi s-a făcut vreodată. De ce am pus ghilimelele la cuvântul rău? Deoarece în Univers nu există rău așa cum este în accepțiunea noastră. Ceea ce vi s-a întâmplat „rău”, trebuia să vi se întâmple. Și nu afirm în mod fatalist, ci vă îndemn să privim lucrurile în mod constructiv cumva. Acele lucruri vi le-ați „atras” în viața dumneavoastră. De acum sau
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
acolo, dacă se mai poate veni înapoi, pe-aici,în ce condiții, și altele, de-alde astea. Bine. Am înțeles. Și, vreun rezultat? Încă nu. Dar, de îndată ce primesc o veste, o voi face cunoscută, rapid, în toată mahalaua. Mahala,în accepțiunea ăluia, însemna municipiul în care-și târau zilele, de azi pe mâine, ca toată lumea, de altfel. Și, iată, că,în timp ce privea șiîi era împuiat, la televizor, capul, cu câte și mai câte impozite și taxe, boc-iste, sună mobilul de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în sfârșit, s-o aștern pe hârtie. R: Și, dacă memoria vă joacă feste? P: În acest caz, totul se duce pe apa Sâmbetei. Dar, nu-i nimic, vor veni alte și alte idei. R: Cum ați defini poetul (în accepțiunea modernă a noțiunii)?” P: Mi-aș permite să observ că poetul nu este o noțiune, ... el este o realitate, o prezență nelipsită și de neînlăturat în și din existența semenilor săi, chiar dacă unii sunt de părere că el n-ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așa că putem deduce că și sacrificiul „ispășitor” a dobândit o importanță deosebită în epoca preexilică. În ciuda faptului că atestarea rădăcinii *ḥț’ în alte limbi semitice antice susține sensurile de „a comite greșeli”, „a păcătui”, „a încălca”, ele nu au niciodată accepțiunea tehnică cultuală de „sacrificiu de ispășire” (Cardellini, 2001, p. 88), confirmând astfel dubiile cu privire la existența unei astfel de tipologii a sacrificiului în religia ebraică în timpul perioadei regale. În afară de așa-zisele sacrificii de sânge nu trebuie să uităm ofrandele din produse
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și locuitorii săi (Gen 14,5; Dt 3,11; Ios 12,4 etc.), cât și ceea ce a supraviețuit („duhul” sau „umbrele”) din unii defuncți cu rang special (Is 14,9; Ps 88,11; Prov 9,18 etc.). Cu privire la a doua accepțiune a termenului, descoperirea textelor din cetatea siriană Ugarit ne-a permis să definim mai bine caracteristicile acestor personaje. Acești defuncți sunt descriși prin trăsături regești și războinice și, drept consecință a rangului lor înalt din timpul existenței pământești, au fost
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care să corespundă cuvântului „cosmos”, acesta fiind de origine greacă. În puținele locuri în care LXX, adică versiunea greacă a Vechiului Testament, folosește termenul kósmos (cf. Gen 2,1; Ex 33,5-6; Dt 4,19; 17,3), ea utilizează o accepțiune ce nu corespunde conceptului nostru de „univers”, ci mai degrabă de „ornament” (Ex 33,5) sau „oștiri cerești” (Gen 2,1; Dt 17,3). Mai apropiat de conceptul nostru de univers este probabil cuvântul ebraic tēbēl (tradus, de obicei, de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în jos”, „dedesubt”) utilizate în relație cu še’ôl. Še’ôl-ul era închipuit ca locuința definitivă a morților, de unde nimeni nu se mai putea înapoi. Un alt termen, frecvent și probabil utilizat înaintea precedentului, este ’ereș, „pământ”, înțeles într-o accepțiune diferită de cea uzuală, referindu-se la partea inferioară a lumii terestre, adâncul său, indicând expres regiunea în sens cosmic în care locuiesc morții (1Sam 28,13; Ez 26,20). Utilizarea termenului generic „pământ” pentru a desemna lumea morților se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
într-o direcție opusă creștinismului tradițional: în locul Dumnezeului lui Isus Cristos se făcea referință la divinitatea Naturii sau a Infinitului; sentimentul religios era înțeles și trăit ca o realitate pur subiectivă, și nu celebrat în dimensiunea ei comunitară și în accepțiunea ortodoxiei creștine. Prin urmare, compozițiile muzicale de inspirație religioasă ale marilor autori din secolul al XIX-lea provin din concepția asupra artei înțeleasă ca o „autocelebrare”. Sunt rezultatul unei religiozități bazate mai mult pe emoția artistică decât pe adevărata spiritualitate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care ne hrănește ― gândi el ―, cea care ne vindecă, ne educă, ne înțelege, ne este iubită. Femeia! Nu doar o simplă imitație a bărbatului. În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu contenea să iradieze o caldă umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care ne hrănește ― gândi el ―, cea care ne vindecă, ne educă, ne înțelege, ne este iubită. Femeia! Nu doar o simplă imitație a bărbatului. În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu contenea să iradieze o caldă umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sine și calm. El este considerat ca reprezentând latura dinamică a activității nervoase și a comportamentului, fiind fundamentul psihologic al aptitudinilor și caracterului, propriu și distinctiv pentru fiecare individ (N. Giurgiu, 1992, p. 188). În criminologie, temperamentul este luat în accepțiunea unei particularități de formă și nu de conținut a personalității, același comportament putând dezvolta tipuri diferite de caracter. În mod excepțional, izbucnirile de temperament pot interesa însă chiar conținutul personalității criminale, atunci când starea de impulsivitate sau agresivitatea însăși generează chiar
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
abili aceștia livrează adevărați specialiști în simularea unor agresiuni ori atentate la pudoare. Trebuie deci să reținem că nu atât nevrozele propriu-zise cât tendințele nevrotice par să aibă importanță în criminologie. Psihopatiile sunt extrem de răspândite printre delicvenți și reprezintă în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar prezintă o serie de atitudini structurate anormal, motiv pentru care conduita acestora se exprimă intens și foarte variat în plan infracțional. Fiind lipsiți de simț moral (psihopatiile mai
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fiind că ratele sale sunt diferite, în funcție de diferite variabile sociale și personale. Conceptul de suicid poate avea o arie mai largă decât ceea ce se înțelege prin el în sens strict și ar putea cuprinde mai multe forme de comportament uman. Accepțiunea termenului diferă după cultură; problematica însăși a suicidului acoperă fapte variabile de o gravitate majoră. Această extindere a sferei conceptului nu se referă numai la suicid sau la tentativă de suicid "actul ratat de a se omorî" ci și la
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o nouă construcție a viitorului care merită consolidată, în care democrația poate fi învingătoare, iar calitatea vieții este comparabilă celei din Occident. O ideologie a viitorului care îmbrățișează toleranța, libertatea și economia de piață va genera pacea și prosperitatea. În accepțiunea sa primordială, globalizarea înseamnă fie că urmează să fie cea mai de succes revoluție, care va conduce la accelerarea democrației globale, a liberului comerț și a piețelor libere, fie că va victimiza țările sărace ale lumii. La rândul nostru, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Mâna lui Marçal s-a retras, așa e obiceiul între bărbați, demonstrațiile de afecțiune, ca să fie virile, trebuie să fie rapide, instantanee, unii afirmă că e din pricina pudorii masculine, așa o fi, dar să recunoaștem că și mai bărbat, în accepțiunea completă a cuvântului, s-ar fi arătat Cipriano Algor, și desigur nu mai puțin viril, oprind furgoneta ca să-și îmbrățișeze pe loc ginerele și să-i mulțumească pentru gest chiar acolo cu singurele cuvinte meritate, Îți mulțumesc că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
novatori, adică revoluționari, partea care îi leagă de ideea comună și oficială a epocei. Profesorii și gazetarii, direct sau indirect aserviți statului, se îndeletnicesc, astfel, cu descoperirea naționalismului și a tradiției chiar în acei gînditori cari s-au depărtat de accepțiunea interesată a acestor cuvinte mai mult”. Printre recuperații abuziv sînt menționați „anarhicul Mirabeau”, apoi „Rémy de Gourmont, arătare bizară și doctă de artist și om de știință, de cugetare conservatoare și, totuși, paradoxală și dizolvantă”, socialistul Jean Jaurés și, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un sat”, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că „spațiul, alături de timp, este o categorie apriorică, adică ceva ce nu poate fi cunoscut pe baza experienței, este situat în afara oricărei experiențe sau intuiții externe”. În accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce se elimină condiția posibilității oricărei experiențe” (I. Kant, 1787, citat J. Benedek, 2000, p. 6). Tot I. Kant precizează că „nimic din ceea ce este intuit
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Valentina era ca și o... Stătusem cu ea în spital la nervi, la Wintris, era la psihic ca și mine, gemene să fi fost și nu aveam aceleași reacții pe fond nervos. Nu mă gândeam s-o corupă. Nu mergea accepțiunea mentală, cum să spun. Da’ a făcut-o și cu ea. L-am lăsat la vila lui și m-am tras la bloc. Am apartamentul meu, liftul merge, ce-mi mai trebuie. Trăiesc acum în viața mea. Ne mai telefonăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În planul etimologiei nu există rezolvare a continuității între ideea de gest (gestus) și ideea de acțiune, faptă și chiar de istorie (gestum, la plural gesta). De la „gestus” derivă verbul „gestire”, a face un gest, a cărui cea mai frecventă accepțiune este limitată la gesturile care exprimă o emoție, în special un sentiment de bucurie: înca din epoca romana, el este considerat ca sinonim pentru a „exulta”, „a se bucura”, și îsi pastrează acest sens în latina medievală. „Un alt cuvânt
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și stejar, animale), pentru îndeplinirea ocupațiilor de bază: agricultura, creșterea animalelor, vânătoarea și pescuitul. Majoritatea acestor condiții ale mediului natural se regăsesc în Podișul Central Moldovenesc, unde în timp s-a înregistrat o densă locuire umană. Dacă plecăm de la câteva accepțiuni generale, „totalitatea și unitatea dialectică a factorilor naturali, care se prezintă într-o anumită stare de echilibru și care determină condițiile de viață pentru regnurile vegetal, animal și pentru exponentul său rațional - omul, cuprinzând aerul, apa, solul, relieful și subsolul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
care mă refer erau la libera vedere, adică, neconstituind nici un fel de secret. Era Însă și o parte a unor pregătiri care se făceau la secret, știute, și acestea, doar parțial, de către unii dintre cei implicați direct. Era vorba, Întro accepțiune mai larg-cuprinzătoare, a programului cultural - artistic și educativ - recreativ, de la urma urmelor. Zile și nopți, dar, mai cu seamă nopți, au fost consacrate pregătirilor programului respectiv. Repetiții după repetiții; reluarea unor segmente; repetări, când ale Începutului, când ale sfârșitului, când
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce numește, singur, adevărata cauză: cuvîntul mulțime sau, și mai bine, masă. Revine adesea în discursul curent de la Revoluția franceză încoace. A trebuit totuși să aștepte veacul al XX-lea pentru a-și afla sensul precis, pentru a dobîndi o accepțiune științifică. O masă este un ansamblu tranzitoriu de indivizi egali, anonimi și asemănători în cadrul căruia ideile și emoțiile fiecăruia tind să se exprime în mod spontan. O mulțime, o masă este un animal social care și-a rupt lesa. Interdicțiile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
politică și spirituală” (Rusan, 1997, p. 10). Miodrag Milin, un consecvent biograf al revoltei timișorene, precizează cu aplomb: „Pentru evenimentele de la Timișoara, cu precădere pentru cele din săptămâna insurecțională anticomunistă 16-22 decembrie 1989, vom prefera (asemenea timișorenilor) termenul REVOLUȚIE, în accepțiunea de schimbare violentă a sistemului politic - ceea ce la Timișoara s-a și petrecut, spre deosebire de restul României” (Milin, 1997, p. 205). Un alt termen folosit destul de frecvent este acela de „comună insurecțională”. Mulți alți martori proveniți dintre protestatarii și manifestanții din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vizând să legitimeze drepturile procesuale proprii pentru individ la nivel internațional împotriva statului al cărui cetățean este. Se face însă confuzie între drepturi "internaționale" și reglementări internaționale în domeniul drepturilor omului. În realitate, individul nu are "drepturi internaționale" în veritabila accepțiune a termenului. El are anumite drepturi care își au doar originea îndepărtată în ordinea internațională, fiind inspirate de aceste norme. Dacă individul are anumite drepturi, acestea nu sunt opozabile decât statului al cărui cetățean este, și nu comunității internaționale a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de către comunitatea internațională, ca parte/membru al acesteia. Alți termeni cu relevanță pentru tema cercetată sunt "național", "naționalitate" și "naționalism". Primul este definit ca o persoană care aparține unui stat printr-o legătură permanentă denumită naționalitate și, într-o altă accepțiune, "național" definește ceea ce aparține unei națiuni, caracterul specific acesteia. În alte situații, termenul "național" arată legătura cu un grup de oameni, având caractere comune, determinate de originea etnică, religie, tradiții, aspirații 41. Într-un astfel de sens termenul este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]