9,793 matches
-
proces de desființare. Creșterea presiunii politice a dictaturii ceaușiste a fost umilitoare pentru sociologi, obligându-i să facă plecăciuni ideologice pentru a-și salva profesia, iar răsplata a fost desființarea sociologiei. - A mai existat o poziție, care acum este unanim acceptată, dar pe atunci era periculoasă: sociologia este o știință unică universală; teoria lui Marx este o teorie sociologică, nu singura teorie științifică, alături de alte teorii sociologice complementare și/sau În competiție cu ele; sociologul este liber să opteze pentru o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
consecințe majore asupra climatului social? În cercetarea psihosociologică se lucrează de peste treizeci de ani În evaluarea efectelor violenței din media asupra publicului, inclusiv asupra minorilor. Vom expune pe rând principalele rezultate ale cercetării psihosociologice, plecând de la distincția Între date unanim acceptate și cele care prezintă o variabilitate fenomenologică alimentând controverse și dezbateri. Cele trei mari efecte ale violenței generate de televiziune Violența generată de televiziune influențează, neîndoielnic, atitudinile, valorile și comportamentul celor care urmăresc emisiunile. Deși efectul social al violenței televizate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a Reichului, dar și cu un pervers mecanism psihologic prin care victimele ajung să ia parte impasibile la propria lor condamnare. Înrăutățirea treptată a situației evreilor din zonele ocupate de germani face ca degradarea condiției comunităților acestora să fie oarecum acceptată: fiecare pas Întreprins de autoritățile naziste (restrângerea drepturilor cetățenești, negarea totală a acestora, expulzarea - În cazurile cele mai fericite -, ghetoizarea, instigarea sau facilitarea pogromurilor, trimiterea În lagăre de muncă - cam o dată cu Începerea războiului -, apoi de exterminare - paradoxal, unii istorici văd
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
formale ale realizării unui referat științific. Regulile de bază ale realizării unui referat științific sunt, din punct de vedere structural și inițiatic, cel puțin trei: 1) Alegerea subiectului din cadrul temei date. În orice referat științific există o parte a intenționalității acceptate și de către elev. Că tematica, orice capitol se poate descompune într-o mulțime de subiecte, elevii trebuie să aleagă numai unul (sau câteva) dintre subiectele prognozate pentru a întocmi un referat științific. Alegerea făcută în mod rațional (“mă interesează subiectul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de consistență epică. Dialogurile, cu puține excepții, par niște tirade înțesate documentar, adevărate lecții de istorie ori de conduită umană care „sună” la fel, fie că sunt rostite de un adolescent sau de un adult. Se fac trimiteri, în direcția acceptată oficial, la momente din istoria României, precum mișcarea legionară, uciderea lui N. Iorga, al doilea război mondial și tributul în vieți omenești plătit de armata țării. Instaurarea regimului comunist este văzută ca o izbăvire. Cu certe sugestii autobiografice, protagonistul e
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
universitate este deocamdată considerat a fi cel al armonizării humboldtiene, în care numai instruirea bazată pe cercetare este propriu-zis academică. În aria anglo-saxonă sau americană, separarea opțiunilor pentru instruire și cercetare în universități a ajuns să fie tot mai mult acceptată și dorită, astfel că universitățile centrate exclusiv pe instruirea de calitate nu sunt neapărat inferioare celor care se focalizează pe cercetare și admit instruirea ca un exercițiu formativ tot pentru cercetare. Unele neînțelegeri ale opțiunilor instituționale de profilare pe instruire
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o perpetuă ambivalență și metamorfoză a sentimentului: liniște și neliniște, uniune eternă și despărțire iminentă, destin și blestem, crimă și binecuvântare, putere și slăbiciune. Iubitul este mai ales fratele geamăn, dublul din cer, „dragul nostru”, „prietenul” și dușmanul”, „adoratul mort” - acceptat, căutat, respins, pierdut. Deși păstrează adesea caracterul opac, ermetic, poemele își creează o realitate a lor mai palpabilă, sunt mai dinamice, mai coerente, părând a se organiza în jurul unei trame narative (sau lirice). Odată cu volumul Casa de fum (1982), discursul
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
îi este consacrat volumul următor al Biografiei... . În perioada reducționismelor radicale - nota dominantă a ideii de literatură în secolul al XX-lea - se constată și o evidentă continuitate a definițiilor tradiționale, explică M. Ea intervine sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
cauzalitate este pusă, în schimb, sub semnul întrebării. Definiția naturii include o referință implicită la rațiune și la premisele strict matematice ale adevărului și universalității. Reciproc, definiția rațiunii presupune o înțelegere prealabilă a ordinii naturale. Date fiind aceste premise general acceptate, miza polemicii părea să fie definirea raportului dintre „religia naturală” și „religia revelată”. Replica antideistă a teologilor a rămas foarte puțin ascultată, iar în canonul formării inteligenței europene de mai târziu episodul apologetic (începând cu Pascal și postulatul celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Jenkins, aceasta a lansat în anul 1974 Rețeaua de Stat a Programelor de Patrimoniu Natural, iar când această rețea de preocupări a depășit granițele SUA, biologul Guillermo Mann a propus termenul de Centru de date asupra conservării, denumire preferată și acceptată imediat de toți cei interesați din domeniul studierii patrimoniului natural și nu numai. Patrimoniul natural trebuie înțeles ca: ansamblul componentelor și structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice și biocenotice [referitoare la biocenoză (totalitate a organismelor vii care populează un anumit mediu formând
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
le tout (Nu pot înțelege întregul dacă nu cunosc părțile și nu pot înțelege părțile dacă nu cunosc întregul) și să reflectăm asupra lor și în contextul ecosistemelor. În ciuda diferențelor mari de opinii cu privire la conceptul de diversitate în sensul general acceptat, pentru care există deja o diversitate de sensuri în probleme economice, ecologice, sociologice, culturale, educaționale, lingvistice, politice, religioase sau în cele legate de studiul biodiversiății, au fost formulate în timp și câteva importante puncte de vedere care sunt considerate și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
pentru maximizarea, cât și pentru minimizarea indicatorului economic considerat, ceea ce nu se întâmplă în practică în orice situație numerică, așa cum am constatat în exemplul 10.2. Ca urmare a expresiilor componentelor distribuției determinate soluția negativă a parametrului d nu este acceptată, ceea ce înseamnă că, în condițiile propoziției 10.14, pentru datele de care dispunem, nu există o variantă optimă de minimizare. Problema de alocare admite numai soluția de maximizare cu un beneficiu unitar mediu maxim 110max += dF . Pentru diferite valori particulare
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
starea în care fiecare om e un comerciant. 2. Comunitarismultc "2. Comunitarismul" Mult mai recente sunt teoriile comunității propuse de câțiva autori nord-americani destul de diferiți, uneori aflați în polemică, plasați sub eticheta globală de communitarians, încă lipsită de echivalente unanim acceptate în alte limbi, și pe care eu o traduc prin „comunitariști”8. Aceste comunitarisme datează în genere din anii ’80 și ’90 (unele texte afine apar încă din anii ’70), fiind (auto)critici ale liberalismului mai curând decât doctrine pozitive
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
moștenirea culturală” e tratată ipocrit, politic corect. Or, memoria trebuie să devină istorie pentru a deveni inteligibilă pentru generațiile care nu au cunoscut direct experiențele trecute. La scara continentului, o amnistie fără iertare - din moment ce dimensiunea creștină nu este o componentă acceptată a sferei publice - și o reconciliere fără justiție retrospectivă - cel puțin prin memorializare, prin integrarea în canonul mnemonic emergent - pentru toate victimele par să fie soluția preferată 9. Nu e locul să insist asupra întregii problematici, prin urmare trec repede
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar există niște legi, scrise sau nescrise, dar universal acceptate și aplicabile în toate cazurile. Singurul cod al vînătorii de balene consfințit printr-o lege este, poate, cel adoptat în Olanda, sub forma unui decret emis în 1695 de către Statele Generale. Dar, cu toate că nici o altă națiune nu a avut vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
foarte relevantă referitoare la componentele clasice, inițială și continuă, ale formării cadrelor didactice, care ridică o problemă complicată privitoare la efectele activităților de formare și ale măsurării lor. În practică, relativa sofisticare a mijloacelor de perfecționare utilizate și importanța cheltuielilor acceptate contrastează în mod paradoxal cu slaba cunoaștere a rezultatelor care sunt așteptate. Este indispensabil ca, atunci când se abordează problema incidențelor asupra formării, să se facă distincția dintre cele trei niveluri ale efectelor preconizate de formare (acestea sunt ușor de confundat
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de solicitare trebuie să fie mai mică decât valoarea rezistenței limită de referință: pentru materiale tenace limita de curgere σc (Rp 0,2), respectiv τc; pentru materiale casante rezistența la rupere σr (Rm ), respectiv τr. Tensiunea admisibilă este valoarea convențională acceptată ca maximă, pe baza experienței practice, tensiune care se poate produce într-o piesă, în condițiile date de material și de solicitare. Valoarea acesteia se stabilește pe baza încercării la întindere sau la compresiune uniaxială. Dacă se iau în considerare
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
politice se datorează în parte unor decizii strategice greșite ale liderilor politici responsabili, acesta nu poate fi un argument pentru a face concesii celor care comandă și execută asemenea acte. Este clar că și în acest caz două maxime general acceptate intră în conflict și că orice decizie va atrage după sine nesocotirea uneia dintre ele. Și de asemenea că singura ieșire ar putea-o reprezenta adoptarea a ceea ce am putea numi o „maximă superioară”. Dat fiind că orice decizie responsabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe om să gândească mai bine și să trăiască mai bine.41 Iar dacă constatăm o slăbire vizibilă a acestei credințe în vremurile noastre, cu greu am putea vedea în ea un semn al progresului. NOTE 1. „... Este o dogmă acceptată că utilitariștii și Kant sunt poli opuși ai filosofiei morale. Această idee a devenit ortodoxia curentă, cel puțin de la începutul secolului XX, când Prichard și Ross, ei înșiși gânditori deontologiști, au crezut că și-au găsit un părinte în Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să credem că formele lui creează ceva nou, care nu există independent de el”13. Referindu-se la teza kantiană a idealității spațiului și timpului, Maiorescu urmărea să disloce prin resursele gândirii speculative convingeri ale gândirii curente, să zdruncine prejudecăți acceptate adesea drept neproblematice. Cu asemenea intenții el nu a ezitat să se îndepărteze, uneori destul de mult, de litera și de spiritul textului kantian. Petrovici își amintește că profesorul Maiorescu dezvolta tema idealității timpului susținând, de exemplu, că evenimentele viitoare sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este totodată o ordine reală, o legalitate a naturii?” (M. Florian, „Kant și cugetarea modernă”, citat după textul reprodus în Revista de Filosofie, nr. 3-4, 2004, p. 364.) 42. Ibidem, p. 370. 43. Ibidem, p. 372. 44. Această interpretare, larg acceptată, observă Florian, își găsește expresia în afirmația că filosofia critică ar fi „conciliat” și, totodată, „depășit” epitismul și raționalismul. În realitate, abordarea transcendentală le respinge pe amândouă în măsura în care ele nu disting între problemele de fapt, empirice, și cele de drept care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
despart nu doar individualități puternice, ci și epoci de cultură, mari tradiții filosofice. Sunt opțiuni care nu pot fi depășite într-o discuție cu argumente, acea discuție în care preopinenții caută consensul sprijinindu-se pe logică și pe fapte general acceptate. Singurul judecător al unor asemenea opțiuni ar putea fi, în cele din urmă, istoria universală. În centrul gândirii lui Kant stau, în mod evident, acele valori susceptibile să devină valori universale. Întruchipările exemplare ale universalului sunt pentru el rațiunea speculativă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a declarat îndrăgostit de metafizică și a deplâns starea în care se găsea acel domeniu de preocupări teoretice care pretindea cea mai înaltă demnitate în ierarhia științelor fără să poată totuși da la iveală fie și un singur adevăr general acceptat 31. Kant a crezut că stabilind pentru prima dată în mod adecvat obiectul cercetărilor metafizice - rațiunea pură - și metoda acestor cercetări, el a făcut un pas hotărâtor în punerea acestei discipline pe baze sțiințifice. În prefața la ediția din 1781
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
puțin suficiente pentru înfăptuirea acestui obiectiv. Decisive sunt, până la urmă, hotărârea individului de a-și asuma condiția de ființă liberă, autonomă, curajul său, care îi îngăduie să facă față presiunii și forței de intimidare pe care le exercită opinii larg acceptate, obiceiuri și instituții consacrate ca tradiție. Iar tăria de caracter, cutezanța de a te afirma ca persoană prin uzul acelei facultăți a cărei exercitare face din om o ființă liberă, nu depind în mod hotărâtor de nivelul de instrucție și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și drept la existență dacă ele nu se pot justifica în fața tribunalului rațiunii. Dar această atitudine va fi greșit înțeleasă dacă va fi interpretată drept ostilitate față de tradiție în genere. Punctul de vedere al lui Kant este că vor trebui acceptate și susținute doar acele tradiții care trec cu succes examenul criticii raționale. Vechimea formelor de viață și a instituțiilor, sprijinul pe care îl oferă acestora autoritatea secolelor sau a unei mari personalități, nu sunt suficiente pentru a asigura dreptul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]