8,468 matches
-
asemenea, ei nu știu și nu pot să-și păstreze locul care le-a fost dat; nu știu, deoarece, dacă nu sînt oameni foarte inteligenți și capabili este foarte natural să nu știe să comande, întrucît au trăit întotdeauna pînă acuma ca simpli particulari; nu pot, deoarece n-au de partea lor acele forțe care să le poată fi prietene credincioase. Apoi, statele care răsar repede, la fel cu toate celelalte lucruri din natură care se nasc și cresc repede, nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vină să dea ajutor poporului; pe urmă însă, cînd Cezar Borgia a atacat-o, iar cei din popor care o dușmăneau s-au aliat cu străinii, fortărețele s-au dovedit a fi și pentru ea de prea puțin folos. Așadar, acuma ca și la început, ar fi fost mai bine pentru ea să nu fie urîtă de popor, decît să aibă fortărețe. Considerînd, prin urmare, toate aceste lucruri, eu voi lăuda atît pe aceia care construiesc fortărețe, cît și pe aceia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
putut să se lupte timp de mai mulți ani contra dușmanilor; iar dacă la sfirșit a pierdut stăpînirea cîtorva cetăți, i-a rămas totuși regatul. Acești principi ai noștri care au fost multă vreme stăpîni în statul lor și care acuma l-au pierdut, să nu acuze soarta, ci numai propria lor lipsă de hotărâre: căci în timp de pace ei nu s-au gîndit niciodată că împrejurările s-ar putea schimba (ceea ce este o greșeală comună oamenilor în general, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ci „salcîmi“, ca să se simtă că el nu mai e ce a fost și că e mai bine așa cum e acum. — Dar ție, Îl Întreb, nevasta cum Îți spune? — Willi. Domnul Willi Îmi zicea și ea la Început ca toată lumea, acuma, acasă, mi-s numai Willi. Prea ne uimea acum pe toți Vilmoș ăsta ca să nu-l În țepăm puțin, așa că unul l-a zgîndărit dacă nu cumva se mai teme c-o să lunece cu sania-n Dunăre... Numai de valea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
școlii? Crescuse Valea Măriei... Noroc că m-ai Împins tu tare și te-am tras și eu spre malul din dreapta, nu În partea aialaltă unde se făcuse apă mare! Mai ții minte?... N-am mai fi apucat să ne vedem acuma... Scena asta nu rămăsese de-a lungul anilor la suprafața amintirilor mele. Se scufundase undeva În adîncuri, zăcuse În mîlul trecutului. A reînviat Însă, Îndată orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la Rătești, nu mi se-ntîmplase niciodată să În cerce cineva să mă lovească ori să mă Înjure. Am Încercat să-l potolesc pe Grosoș, aducîndu-i aminte de trecutul nostru comun. S-a ridicat urlînd: — Ce? Mai vrei să rîzi și-acuma de mine? RÎzi dacă poți: colografie, călimărie, cali... Să-ți mai umble gura! Bine-au făcut doctorii ăia de la Cluj că te-au orbit, ce nevoie ai tu, mă, să mă vezi pe mine?... Mi-a sucit mîna stîngă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu fie de față la despărțirea de Weisz Mari néni, cea mai bună prietenă a ei. — La ce te gîndești, domnu’ Weisz? Întrebă tata. — Nu mă gîndesc, spun o rugăciune... — Te temi de avion? — Mă tem ori nu mă tem, acuma totuna-i. Mă rog, cum fac toți evreii de pe lumea asta, să plouă la Ierusalim... Familiei Weisz i s-a repartizat o locuință la Ashdod, pe țărmul Mediteranei. Pe bătrîn l-a toropit căldura sudului, s-a prăpădit În vreo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai aveam o spînzurătoare de admirat lîngă Parlamentul din Buda... — L-au făcut scăpat ticăloșii de americani! Ce striga mereu tovarășul Tito? Predați-mi-l mie pe criminalul ăla de război! Dar te poți Înțelege cu imperialiștii?... De-aia zic: acuma, sînt cu totul alte vremuri, Partidul are toată puterea În mîna lui. Poate c-ar fi bine să știm cine e omul care te-a ferit de nenorocire, pentru că, vezi dumneata, i se poate acorda o răsplată, o decorație a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe Weisz să spună mai mult de atît: — Să-l lăsăm mai bine pe om În plata Domnului. Și-apoi, nu se știe: vremurile n-o să rămînă aceleași pînă la sfîrșitul lumii, roata timpului se-nvîrte, cîteodată, repede ca-n război, acuma Încet, dar se-nvîrte. Poate că mîine n-o să mai bucure pe nimeni faptele bune ale acelei familii, ci dim potrivă. Eu nu pot să-i dau În vileag. Scriind rîndurile de față, mă mir și mi se pare că Încep
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de miliție e deschisă, am bătut și am intrat grăbit. La birou, șeful de post Stan Marinescu, prietenul meu iute la vorbă. — Nenea milițianu’, știți, o motohaliță... — A cui, mă, cum o cheamă? — Ăăă... a fugărit-o pe mama Floare, acuma, la șură... Cum zici că o cheamă? Mai zi o dată! — O motohaliță, dar să vă luați și pușca cu care ați Îm pușcat ieri alea două ciori! Stan Marinescu era un bărbat cu mișcări repezi, venit din Argeș, albastru de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
comunei În birou și a trebuit să răspundă Întrebărilor miliției. Alături, tata răsfoia cu zîmbitoare importanță niște dosare. — De ce m-ați chemat, deschise vorba bătrîna, că Încă nu-s gata plăcintele? Lasă că plăcinte ne dai mata mai tîrziu, dar acuma... Începutul cu plăcintele m-a liniștit. — Amu, ce-i? Ia spune, tușo Florico, zicea Marinescu, cum e cu mangalițele alea ale dumitale? Floare s-a jurat că a văzut la viața ei zeci de motohalițe, ba-n copilărie, alături de tatăl
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
află, el, cu nevasta și cu fătuca, se Întoarnă acasă. De vînzare era chiar casa arătoasă a Învățătorului, iar loturi și vite s-au găsit destule. Cu bani, gospodăria a sporit repede. Erau tineri, viitorul lor, iaca, nu putea fi acuma decît acasă. Cu toate că nostalgia după America nu și-o putea stinge nici unul dintre cei ce se lipiseră de dolari peste ocean. Duminica, după slujbă, femeile Își puneau pălăriile și se adunau la vorbă. Melițau englezește la curgătoare nu din trufie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apoi În primire, cu aceeași Întrebare, pe prietenul ungur, Duczi: — Tudod hogy mongyák angolul alma? — Nem. Scoteam din buzunar mărul Încet, Încet și-l etalam În palma stîngă. Cu arătătorul de la dreapta, ținteam spre el: — Apple! Apple, silabiseam eu Încîntat. Acuma, la găină, știți cum i se spune?... Vedeți că nu știți? Dar la cîine? TÎrziu am Înțeles pe deplin că tot ce am izbutit eu În viață cu meseriile pe care le-am deprins În virtutea unor chemări adevărate, a unor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mult, de cînd umbla mă-ta cu tine pă la doctori, că-i și asta o cruce, musai s-o ducem, și dacă o picat În neamu’ nost’, la ce s-o ascundem, duce-o-om pînă la capăt. Iară acuma, de cînd Îi tată-tău pri mar la noi, mă tăt Întreabă lumea: ce-ți face nepotu’, Îl poartă statu’ la școală, cît Îl mai poartă? Dacă vi-l dă-napoi, adă-l aici, În sat că, dacă ne ținem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tari ca piatra. Oare astăzi de ce nu se mai arată aiesta fel de oameni? — Chiar că nu știu. — Iaca, ți-oi spune: oameni ca aceia se nasc și ar putea crește. Da’ nu-i lasă să crească. Tăți se nasc acuma la spital, doctorii Îi văd pă prunci cu cușmuță roșie pă cap, sămnu’ lor anume de oameni năzdrăvani, le fac o injecție și-i omoară... Cum adică să-i omoare? — Îi omoară ca să nu crească și să se aleagă din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie în vânt)... dar astea erau sălcii tinere, cu ramuri aproape drepte, galben-aurii... câțiva muguri ici și colo... și cam atât. Ei, asta e! am ridicat din umeri. Măcar acuma știm că nu-i nimic de văzut aici. Dar dacă tot am ajuns, hai să stăm oleacă pe pământ, la soare, ne uscăm hainele și ne întoarcem tocmai bine la amiază... o să spunem acasă c-am fost în pădure, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că necazul ei se lasă mai mereu cu usturimi acolo unde bătaia nu lasă urme, dar te învață minte și te face să stai foarte drept... un timp: dacă fundul stă drept, atunci și mintea merge la fel spunea ea. Acuma m-a lăsat în pace; doar s-a uitat așa, drept la mine, ca să știu. M-am așezat într-un colț, cât mai departe de toți și, când am văzut-o că-i prinsă cu de-ale casei, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și m-am întors țopăind când pe un picior, când pe celălalt, râzând și strigând de bucurie. Oaspetele rămăsese lângă focul care ardea cu flăcări mari, în ploaia care cădea... "Hei, tu, "cel cu suflet mare", vino la masă!" Venim acuma, uite-acuma!" Ce nume ciudate aveau oaspeții noștri: pe cel care rămăsese în casă îl chema "Dumnezeu să ocrotească", iar celui care venise lângă mine i se spunea "omul cu sufletul mare" dar toate astea le-am aflat ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am întors țopăind când pe un picior, când pe celălalt, râzând și strigând de bucurie. Oaspetele rămăsese lângă focul care ardea cu flăcări mari, în ploaia care cădea... "Hei, tu, "cel cu suflet mare", vino la masă!" Venim acuma, uite-acuma!" Ce nume ciudate aveau oaspeții noștri: pe cel care rămăsese în casă îl chema "Dumnezeu să ocrotească", iar celui care venise lângă mine i se spunea "omul cu sufletul mare" dar toate astea le-am aflat ceva mai târziu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prin minte. V-am văzut că v-ați potolit setea și nu știu cum, dar m-am simțit împăcat, mângâiat, plin de bucurie, ca atunci când plouă... Poți spune că m-am saturat și eu, dacă vouă nu vă mai era sete. Și acuma mi-e la fel. Mi-e cald în piept, parcă am aripi de bucurie, aș râde și aș plânge de bucurie, dar nu așa ca adineauri nu știu cum să-ți spun, adineauri era așa, pentru ce se întâmplase atunci. Că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gândisem că, dacă mă descoperă, or să mă pocnească și or să mă alunge doar trăsesem cu ochiul și nu era familia mea. Atunci copilul s-a întors și a spus: "Am să te spăl mai târziu. Spală-l tu acuma, mamă n-a venit încă timpul să-l spăl eu!" Și, fără să spună un cuvânt, mama lui mi-a surâs, m-a luat de mână, m-a mângâiat, m-a dus la apă, m-a spălat din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
atunci de ce stă cu toți păcătoșii de vorbă?! Ba că ar fi doctor, că de aia a venit, să-i vindece pe cei care au nevoie... Asta da, știu sigur : chiar în satul vecin îl vindecase pe ciungul ăla, care acuma e învățător și are amândouă mâinile frumoase, întregi și bune... Ei, și el, învățătorul acela, e un om bun cu copiii și frumos... Așa se fac oamenii care au fost vindecați de El: sănătoși, frumoși și buni... Ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și tot dulce era în cerul gurii, "ca și cum gura mea se sătura cu bucate alese" (cam așa sunau cuvintele psalmistului pe care mă căznisem să le învăț la școală) nu-mi bătusem capul să înțeleg despre ce era vorba, dar acuma vedeam și eu cum adică e dulcele mai presus de orice gust ales și bun... Parcă prinsesem aripi mari și largi sus, în cerul dulce și blând... Nu știu cât am stat așa, dar, când l-am văzut că se ridică, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta pot să merg, ca să merg după El... ...Aaa ! Am strigat în somn... că bine ziceți ! Am strigat fiindcă visam apa și pe El, plin de sânge, cum vorbea cu Tatăl Lui. Uite, nu mi-a dat prin minte până acuma că are tată... Cu atât mai bine, am să merg după El la tatăl Lui... poate are nevoie de slujitor. Merg așadar sunt liber; nu m-am mai îmbolnăvit așadar mi-a iertat păcatele și nici eu n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aduceau haine noi și brodate cu aur doar suntem bogați nu vezi, îmi pregăteau nunta ?! De atunci îl aștept. Și încă n-a venit. De asta am venit eu la mama Lui, fiindcă doar ea știe unde-L pot găsi. Acuma, dacă s-a întâmplat așa, sigur că vine. Doar a venit la mine când tot așa adormisem cum n-o să vină la mama Lui ?!" Și a tăcut. Obosise. Răsufla greu. A început iar să plângă. "Și ce-ți mai aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]