1,416 matches
-
că am scăpat, Toadere. Cine știe dacă am scăpat? Cine? Că te poate vedea unul căruia i-au luat rușii un animal... Te vede că intri în pănușiță cu găleata plină... Nu se întreabă: „Da’ ce face Maranda lui Toaibă? Adapă păsările cerului sau broaștele din Șărpărie? Parcă aveau un cal... Unde-i?” Și se pune omul la pândăăă. Ce ai de spus despre asta, Marandă? Păi ce să spun? Am să văd eu cum fac ca să nu mă dibuiască nimeni
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mire n-a avut putere, atunci, să-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus mâna pe trăgaci, a înecat fântâna și izvorul a coborât sub apele mari! Brațul unui potop a acoperit tot, istorii și legende nu se mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă cu ciutura din fântâna adâncă cu colac de piatră și era deajuns pentru un om ostenit și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un gospodar cum își îndeamnă tovarășul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răgușit. Moș Dumitru a înghițit cam în sec, dar a schimbat vorba. Pâcule! Cheamă oamenii, să le spun ce au de făcut. Pe urmă mai vedem noi. Când toți au fost de față, moș Dumitru a poruncit scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub șopron și puneți-le mâncare dinainte. Pâcule, ia comanda! Când sunteți gata, veniți înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile în pământ, au oftat cu adâncă tristețe...Primul care și-a revenit din starea în care i-a adus povestea lui Pâcu a fost moș Dumitru Carpen. Măi gospodarilor! Capul sus! Ce faceți? Adăpați șoarecii? Când oamenii și-au ridicat capetele, Pâcu nu se mai vedea din norul de fum scos din lulea... Pâcule! Te știam bun la tot felul de palavre și la ghidușii, dar că poți spune așa o poveste nu te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se pregăti de coborâre. Cu opritorile puse la roți s-au dat aproape de bouleni, îndemnându-i din când în când...In vale au tras la Fântâna cu ciutură, au oprit și au dejugat. Scoateți apă și umpleți ulucul, să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Avem multă treabă în toamna asta și un om în plus nu ne-ar strica - a vorbit moș Dumitru. De ce nu ar merge? Car bun și boi de soi are, iar el îi om muncitor... Atunci îl așteptăm... Până au adăpat boii și le-au dat ceva de rumegat, gospodarul cu fața negricioasă a oprit căruța la poarta crâșmei. Bine v-am găsit, oameni buni! le-a strigat el. Bine ai venit, gospodarule! Te așteptam - a răspuns moș Dumitru. Dacă mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atenționat Pâcu, apăsând cuvintele. Intreaga zi, Cocoșitu nu a avut vreme nici să răsufle ca lumea. Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi pe fiecare cărăuș ce nazuri are fiecare bou și le dai apă la rând, ca la moară. Am înțeles, moș Pâcule. Am să văd eu ce ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dai apă la rând, ca la moară. Am înțeles, moș Pâcule. Am să văd eu ce ai înțeles acușica. Să știi că murgul meu îi cam leneș la băut apă. Să ai răbdare cu el, Iordache! In timp ce Cocoșitu adăpa boulenii, Pâcu i s-a adresat lui moș Dumitru: Uite la el. Al dracului mai vrea să fie cărăuș. Ii în stare să facă orice numai să fie cu noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
destul să dai o singură dată cu pensula peste un portret, peste un peisaj sau în aer, peste un nevăzut și nevăzutul se vede iar peisajul sau portretul învie... Culorile, toate, se hrănesc cu foc din adâncul Pământului și se adapă cu ploaia luminii din stele, Soarele nostru fiind și el o stea. Dar să-i urmărim în continuare, prieteni, pe cei patru fii de împărat și pe cei doi „oșteni” ai lor, Zâna Inventica și Măiastra. Au străbătut încăperile cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe tine, când m-ai operat, de această dată a acceptat să fie numărul unu În echipă. Iar eu am fost pe post de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îndepărtate de sat - cum erau cele de la Valea Nucului, Valea Țapului ori cele de lângă bălțile Nenecșoaia - ceva mai aproape de sat. La cișmeaua din dealul aflat aproape de ieșirea spre șoseaua Tecuci-Bârlad, pe la ora 4 dimineața, se aflau trei gospodari care-și adăpau vitele la apa ce se scurgea din belșug în cele două teici (jgheaburi betonate). Tata cu lotul ceva mai aproape și încă doi gospodari ce mai aveau mult până să ajungă la destinație - cei doi, întâmplător cu aceeași familie - fără
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doua zi o plimbare cu sania prin împrejurimi. Grigore se sculă mai devreme, să îngrijească de plimbarea proiectată. Avu însă o surpriză neplăcută. Aseară, Ichim, bătrânul vizitiu de nădejde, după ce a deshămat iepele de la sania cea bună și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ducă mașina. Dar nici să mai zăbovească pe-aici cucoana nu e bine. Focul de la Ruginoasa are să se întindă și încoace, negreșit, și oamenii sunt îndîrjiți. De aceea el s-a gătit să pornească îndată cu brișcă, numai să adape calul, la Gliganu, la stăpânul lui, să-i dea de știre... Primarul Pravilă cu plutonierul Boiangiu și cu logofătul Bumbu se întoarseră osteniți, negri de fum și de funingine. Căruța intră în curtea conacului, după ce oprise o clipă în uliță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el de pe front, apoi părinții, tineri, și fratele lui, mort de tuberculoză la șapte ani. Totul era ca atunci, masa de lemn negeluit, scaunele scunde, fără spetează, lavița cu cerga înflorată, covorul de pe perete înfățișând căprioare care vin să se adape. Își amintea fiecare detaliu, redesco perindu-l cu bucurie. Era atât de fericit, încât îi dădură lacrimile, nu și le putea opri, nici nu voia să le oprească, era mulțumit că ei îl văd plângând și-și dau seama cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bon și pe McDougall, ci înmagazinase bine în memorie doctrinele lor și le adapta în mod logic circumstanțelor epocii sale"92. Dacă dorim o confirmare suplimentară, o aflăm chiar la ministrul cu propaganda al lui Hitler, teribilul Göbbels. Valet servil, adăpat la izvoarele maestrului în privința teoriilor și practicilor sale. A studiat așadar Psihologia mulțimilor, însușindu-și jumătățile ei de adevăruri. Le-a rezumat, le-a parafrazat, le-a răspîndit în anturajul său pînă la sfîrșitul vieții. Unul dintre asistenții lui nota
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
își vedea de treabă adulmecând văzduhul și cercetând iarba care nu-i prea era pe plac. Se odihnea cât putea, își dezmorțea oasele când soarele era deja sus, pe cer, căuta un pârâu să bea oleacă de apă și să adape animalul. Din nou la drum. Privind copacii, ce păreau a nu se mai sfârși, încerca să-și amintească numele lor în latină, în franceză și în dialectul din Stilo. A fost o călătorie lungă. Pe drum, pe măsură ce se apropia de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au dat atâtea Învățături, celor care par că s-au dat În lături pentru noi și ne-au lăsat toate șansele, e drept și demn din partea noastră să le păstrăm o amintire pioasă și să le dăm prilejul să se adape cu puțină viață În cuvintele noastre. Dacă va dori să supraviețuiască În amintire sau Într-un text, Anatole France va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Alex: La mecanică am dat acum doi ani... Bunica: Da cu agronomia cum rămîne? Alex: La agronomie dau după ce cad la drept. Bunica: Bravo, bunică, ai să fii un om tare deștept. Alex: Multilateral deștept... Bunica: (udînd florile) Le mai adăp olecuță că dacă nu le dau eu nu el dă nimeni, sărăcuțele. Ia s-o omenim și pe doamna mușcată, că pare cam bleagă... Alex: Pelargonium... Bunica: Ce-ai zis? Alex: Pelargonium... mușcată adică... ai uitat cum te-am învățat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și, cum spunea însuși poetul, sentimentele lui se identifică cu universul. Poezia înseamnă protest împotriva a tot ce este abuz și împotriva a tot ce dezumanizează. M. R. Paraschivescu a cântat mâna muncitoarei 2 care a spălat, a săpat, a adăpat pentru ca "acum să nu mai fie nimic/ Decât dătătoare/ Și primitoare/ ale morții." Comuniunea cu masele, cu aspirațiile lor este transmisă direct în formule simplificatoare: "Aici lângă umărul și singurătatea mea,/ voi sunteți una cu mine/ Și de aceea cânt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi adăpat cămilele cocoșate și hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cal împărat/ cu frâu de mătase/ și-n calul acela/ alt cal se-necase/ El venea de departe/ cu potcoavele sparte/ de unde lumina se naște/ și nu-i nici ce bea, nici ce paște/ Eu l-am adus să se-adape/ din nesfârșirea unicei ape/ fără izvoare/ O, Doamne, cu câtă sete/ bea calul alb din râul Lethe". Și în alte câteva artes poeticae apar posibile reminiscențe ale unor lecturi orfice, care în ecuația scriiturii lui Nicolae Turtureanu vor avea o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de o aceeași obsesie, aceea a gurii monstruoase, mereu lacomă, mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild întinsă pe marginea unei loje, într-o seară de Operă, transformîndu-se în "mrnă ce pradă, cu degetele mișcîndu-se precum tentaculele caracatiței". Această
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]