6,508 matches
-
fân cosit cu panglici de vise feciorelnice vestesc sărbătoarea... Au fost fetele târguite pe crestele Găinii cu dorurile strânse-n pumni cu inimile arse în jaruri de maci și speranțe-azvârlite pe iile țesute cu râuri și flori sub care se-adăpostesc de veacuri suflete scăldate în albul florilor . Niciodată n-am auzit mai aproape țipătul pietrelor! Astăzi grăiesc a minune stâncile Țării mele de Piatră! ------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu, Cluj 30 August 2014 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
cu fântâni, statui și grotă, fiind înconjurat de un zid înalt de trei metri. În centru era situată reședința Mitropolitului, cu capela Sfântu Ioan al Sucevei. În stânga era Seminarul cu Biserica Sinodală, iar în partea dreaptă clădirea cu turn, care adăpostea o Școală de pictură de icoane și una de diaconi, un muzeu, fiind și casă de oaspeți. În prima seară, Nicolae a mers cu câțiva colegi la film. Clădirea cinematografului „Cernăuți” a fost construită în 1877 în stil mauritan, înainte
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
aceeași energie, așadar nu putem combate violența prin violență, ci prin compasiunea, înțelegerea și consilierea persoanelor abuzate. “Avem nevoie de cât mai multe centre care să educe și să consilieze familia, copiii și femeia. Avem nevoie de centre care să adăpostească femeia în situațiile de urgență, este vitală protecția socială a mamei și a copilului, dar este imperios necesar să creăm condițiile dezvoltării personale a fiecărei femei, a tinerelor, împreună cu posibilitatea vindecării traumelor trecutului”, spune Verdi. În același timp, remarcă psihologul
25 NOIEMBRIE – ZIUA INTERNAŢIONALĂ DE ELIMINARE A VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR de TĂNASE TASENŢE în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370501_a_371830]
-
osului, fildeșului și cornului (pentru sulițe, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul Europei). AȘEZĂRI ȘI LOCUINȚE. La început, strămoșii oamenilor trăiau în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice, sau evacuare. Se constată o creștere a densității și o oare �care stabilitate într-un anumit loc. În
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viata fara de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - care adăpostește o atât de bogată și de profundă teologie au ținut să omagieze personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al altarului, care au evocat personalitatea părintelui ca fiind unul ce a dat dovadă de multă înțelepciune, răbdare și pricepere în diferitele
OPT ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT PARTENIE APETREI DE LA MĂNĂSTIREA NEAMŢ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370644_a_371973]
-
aproape de cel al lui Tim, a cărui față se luminează când îi atinge buzele. Afară ploaia ăși deapănă bobinele pe geamul arcuit. -Nu putem ieși...o să fim murați. -Nu-i nicio grabă. E ca plumbul afară. -Trebuie să discutăm. Lil își adăpostește buclele bogate sub brațul lui mușchiulos. -Hai să fim realiști! Nu mă mai duc înapoi nici în ruptul capului! -Atunci, ...avem o problemă serioasă. El îi scanează fața prin ochelarii de vedere.” Dac - (Lavinia Huțișoru Dumitru) „De ce mă simt străină
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
octombrie din „Pustiu”, când văzduhul hohotește de plâns, miroase a ger/ și tu îți cânți pustiul deasupra umbrei mele” sau despre „Regret”, unde timpul și spațiul învăluie cuplul cu nemărginirea lor: „Tu, floarea unei clipe și fructul unui timp/ M-adăpostești cu grijă când ploi în mine ning”. Superb!... Am insistat asupra acestor simboluri pentru că multe din poeziile Vasilisiei Lazăr sunt transfigurări „iconice” ale unor foarte intense trăiri, unduind pe rând sau toate împreună într-o lumină care te răcorește chiar
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Iași, 2002, despre cele de mai sus, p. 203-211: „Cu mult înainte de anul 1800, Ruginoasa era una din cele mai frumoase moșii boierești din Moldova, întrecând prin întindere și bogății Stânca Roznovanului, de lângă Iași, și Pașcanii Cantacuzinului. Palatul, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial „Al. I. Cuza”, a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea de vistiernicul Săndulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reședințe pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi. În
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
Supărați, necăjiți, chinuiți de neputință! Până când o altă idee salvatoare apare pe buzele unui coleg prezent la dezbateri. „O să-i rugăm pe cei de la întreprinderea tipografică a orașului să ne facă o frumoasă cutie căptușită cu catifea... în care să adăpostim prețiosul cadou!” zice el trimiumfal! Ura, din nou! De trei ori de data asta! Și totuși crearea acestei cutii ne-a dat și dânsa multă bătaie de cap. Cum să fie, Ce formă, cât de mare, cât de groasă... mai
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
vedea trupul și lumina spiritului într-o perfectă armonie cu Universul. Atunci, vei înțelege că fiecare om frumos a invatat să-și construiască cetatea dinăuntrul lui. Și acolo își primești părinții, iubita, copii și prietenii. Și tot acolo se pot adăposti cu voia ta, toți oamenii de bine! Referință Bibliografica: CETATEA / Silvia Cinca : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Cinca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
-se la acele ore ale serii monologa încercând să înțeleagă tot ce văzuse și să tragă unele concluzii. Se lăsase întunericul pe stradă erau puțini trecători, apoi deodată începu ploaia revărsându-se cu putere și cu stropi mari, George se adăposti sub streașina unui chioșc din cartier, iar apoi după un răstimp când ploaia mai încetă puțin hotărâ să se îndrepte spre casă. Ajuns acasă discută puțin cu părinții săi apoi luă masa împreună cu ei după care se retrase în camera
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
orientale și terapii alternative aprofundate într-o tinerețe laborioasă trăită cu fervoarea discipolului etern și ascultarea smerită a maeștrilor care l-au disciplinat și îmbogățit spiritual. Ca practicant al alchimiei spirituale și „client” al stării de grație, profesionistul scenei se adăpostește, consolator sau extaziat, sub aripa poeziei, concepută drept protecție în calea realității invazive, dar și itinerar spre zonele inefabile. Poezia devine retragerea solară a celor în stare să recunoască splendoarea și deopotrivă să denunțe alarmele unui univers amenințat. Realitatea agresează
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
zootehnist, tatăl ei s-a prăpădit. Se întorcea acasă de la bostană, unde era paznic de zi, în cotiga trasă de măgărușul Ghiță, pe drumul desfundat de țară, când l-a surprins o ploaie torențială. Nu a avut unde să se adăpostească, ploaia l-a udat ciuciulete și a răcit. Dintr-o simplă răceală a dat în pneumonie severă. Săndica l-a dus la spitalul din Călărași unde doctorii au făcut tot ce le-a stat în putință să-l vindece, dar
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
aproape toată munca umană este dirijată spre producerea acestor mașini care sufocă nu numai viața omului ci a ajuns să sufoce chiar viața planetei Focul, adus de trăsnetele ivite din fulgere, i au ars la început iarba, copacul unde se adăpostea de fenomenele ce îl speriau cu puterea lor, nici până azi înțeleasă. Când a observat că focul acela îl poate proteja de frigul ce apărea uneori între timpuri , a luat acel foc și a început să îl folosească la muncile
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
lunii care soarbe din nectar divin, să te alint în val de poezie ca pe țărmul răsfățat de apă lin, să te cuprind cu dansul inimii-n neștire, cu râsul în cascadă, în izvor de fericire, în codrul anotimpurilor ce adăpostesc misterioase căi, în munți, pe dealuri, între ape, peste văi. Aș vrea să te iubesc în mii de atingeri vii, catifelate, cu gustul fascinației dulci, acrișoare, sărate. Și te iubesc oricum, pe nesăturate, pe nerăsuflate, sunt tare fericită că exiști
DEDICAȚIE CELUI IUBIT de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353408_a_354737]
-
rost Căci te veghez, de la Casa Armatei Ador plimbările de caldă toamnă În zori, la prânz, ori la lăsatul serii Ținându-mă la braț cu a mea doamnă Pășim domol, pe Bulevardul Gării. Gradina Publică fiind o blândă mamă Ne-adăpostea pe toți, în loc umbrit Ca pe tablou o voi păstra în ramă Știind că am acordul ei tacit De te voi părăsi, nu-mi va fi bine Dar o voi face, doar călătorind Cu mare dor am să mă-ntorc
FOCSANI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353413_a_354742]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nicolae N. Tomoniu, Ultimii soldați ai neamului românesc, Editura Semănătorul, Tismana, 2014. Recenzie de Iuliu-Marin Morariu Sub titlul Ultimii soldați ai neamului românesc, își adăpostește distinsul profeor semănătorist Nicolae Tomoniu de la Tismana, ultimul său volum, compus din mai multe note de călătorie, între care sunt intercalate și amintiri din vremea când era soldat, precum și un medalion dedicat profesorului Constantin Giurgincă, personajul principal al operei. Lucrarea
ULTIMII SOLDAŢI AI NEAMULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353483_a_354812]
-
Să suferim în tot, chiar și-n amor? Trăiești în mine-n fiecare noapte Și-n fiecare ceas mă cotropești, Mă-nvălui tandru-n înfocate șoapte, A doua zi, iar altul parcă ești. Înger și demon în aceeași carne, Te-adăpostești năvalnic l-al meu sân. Iubirea mi-aș vesti-n țipăt de goarne. Vrei să te părăsesc ori să rămân? Referință Bibliografică: VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1631, Anul V
VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352926_a_354255]
-
Am stat noi așteptând pe cineva, dar nimeni nu s-a mai ivit. Acum nu mai aveam nici unde să mai dormim, nici ce să mâncăm. Iar mai presus de orice nu ne primisem banii pentru munca noastră. Ne-am adăpostit într-un șopron de unde luam pământul, tolănindu-ne pe niște paie rămase acolo de ceva vreme. Seara a apărut un așa zis paznic care ne-a spus să plecăm de acolo fiindcă dacă nu plecăm va anunța miliția. Nu știam
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352924_a_354253]
-
nu plecăm va anunța miliția. Nu știam ce să facem și încotro să mergem? Până la urmă Linte a hotărât să mergem la gazda unchiului său Jurcă. Ajunși acolo nu l-am găsit acasă, totuși gazda ne-a lăsat să ne adăpostim acolo până la venirea lui. Nenorocul nostru avea să fie destul de mare, căci Jurcă era trimis undeva prin niște sate de munte și nu avea să vină multă vreme la gazdă. La fabrica de teracote ne-am întors luni, însă ca
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352924_a_354253]
-
încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise moșii și strămoșii. Au mai sporovăit așa de-o oră până să mai folosească una ca să-și spună noapte bună și in sfârșit au plecat fiecare pe cărarea sa. Fără pupic de noapte bună. Nu se cade în public iar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
mai negru întuneric. Își pierduse lampa de miner, masca de salvare, tașca cu suplimentul nemâncat, în momentul în care suflul exploziei îl aruncase cu câțiva zeci de metri înapoi. Norocul lui fu o nișă cu cofrete electrice în care se adăposti atunci când a doua bubuitură zdruncină din plin pereții armați cu fier TH ai galeriei principale. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
este un însingurat în epoca această stresantă, ,,pășește singur printre versurile sale” ca în poemul Era Poetului (pag.27): Pășește singur printre versurile sale - pulbere de stele./ Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor/ De la răscruci de piatră. Adăpostind verbele grele, / Ale izvoarelor, în noaptea-mireasă din pridvorul cuvintelor./ Și-a legat visul de cifra opt la adăpost de stâncă/ Prin limbajul strămoșilor. “Și-a legat visul de cifra opt” - așadar de cifra echilibrului cosmic, un simbol al echilibrului central
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
deplânge „pângărirea” lor, intervenția brutală a omului, care nu bănuiește că între starea lui „de cenușă” și veșnicia lor e o distanță colosală. Cu omul - actant negativ - poetul se îndreaptă sigur spre alt spațiu preferat: orașul (dar, nu burgul, care adăpostește cetatea - simbol cultural). Locul e marcat, în general, de disoluția materială și spirituală a realității: „dimineața [e] cenușie”, timpul „gonește năuc”, zidul e „scrum și rumeguș”, culcuș „șerpilor și viespilor”, ziua-i „un monstru”, rumoarea (poate, altădată, plină de semnificații
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
tău de-a pururea văpaie, Cuvântul care ești și o să-ți fie, Să nu te mai încapă- Nicolae! Așa m-ai blestemat, ți-aduci aminte, Nu se nuntise floarea pe pământ- De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte Mi-adăpostesc neliniștile-n vânt... BRUTAR FERICIT (Între pâinea cuvântului și Dumnezeu) Așa e sufletul meu câteodată, În zi de Duminică, mai ales, Precum aluatul dospit în covată, Oriunde mi-e gândul zbucnește un vers... Nu te mira de ce sunt căprui Ochii
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]