1,620 matches
-
Așa mă îmbată cu apă rece și crede că eu am uitat cât i-a plătit lui Linzy pentru fiecare comandă. Mă ia cu binișoru ca să nu-i spun nimic despre Roza care știe să dea în cărți ca să-l ademenească la așternutul ei parfumat! La asta trebe bine să iei sama că încă-i destul de tânără și odată numai ce vezi că nu mai ai moșneag și îți rămâne gospodăria de izbeliște!.. Fără îndoială că aceste argumente și contraargumente, ipoteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă din cele ciubară, că ea vă va ocroti de rele pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați ademeniți de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bucură revederea noastră și trebuie să recunosc cinstit că ți-am purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou de demult ce ademenea destule perechi către ringul din fața copertinei pentru mese de la limita lizierei. Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de Iași. Mama a mai apucat să-i dea în mare grabă o ultimă povață: Vasilica fata mamei cea cuminte! Să ai mare grijă de comoara ta cea mai de preț, de marea ta bogăție, Vasilico! Să nu te lași ademenită de nimeni, dragul mamei! Că lumea-i rea și pătimașă! Și când fata, cu mica ei bocceluță în mână, pășea pe treapta autobuzului, mamă-sa i-a mai șoptit la ureche ceva ce câțiva dintre pasagerii din față au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fără păcat! Că, până la urmă, tot vine judecata cea dreaptă, dacă averea-i dobândită fie și numai ca părtaș la vicleșugul străinului. Că străinul te bagă una-două și-n păcat, și-n temniță, și-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
toc toc toc pe caldarâm, în timp ce alte câteva gânduri dau din coate și i se instalează incomod sub pielea frunții. Ce m-o fi apucat. Ce m-o fi apucat. Eu nu provoc bărbații. Eu nu fac așa ceva. Eu nu ademenesc un bărbat după ce-i strâng mâna și-i spun îmi pare bine de cunoștință. Și nici măcar nu i-am strâns mâna. Eu sunt o femeie responsabilă și cumpătată. Eu nu fac excese. Mai fumez o țigară. Mai beau un pahar
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o să las lumina soarelui să mângâie fața copilului meu ca să-l trezesc din somn. O să fac focul și o să pregătesc mâncare pentru bărbatul meu și pentru copilul meu. O să intru în apa lacurilor în tim pul nopții și o să-mi ademenesc bărbatul cu vrăjile trupului meu. O să aștept atingerea buzelor lui pe sfâr curile mele tari ca piatra. O să aștept ca mâna lui să mi desfacă picioarele. O să aștept ca sexul lui să intre în mine și să mă răscolească. O să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David își încăleca bicicleta englezească, și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din primele zile calde, o duminică, am fost purtat în recunoașterea mea în direcția casei lui. Știam unde este, pe o stradă care străjuia parcul, aproape de una dintre intrările bogat ornamentate, și căutasem și notasem numărul casei. Vremea frumoasă îi ademenise pe locuitorii orașului în parc și, în mare număr, ei se aflau încă acolo, deși căzuse seara. Nu se mai amuzau exuberant, ca mai devreme, împingîndu-se unul pe altul și comentînd ațîțați, ca și cum soarele ar fi fost o ofertă specială
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sau rochii mai sus de genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc, de pe margine, le admira. Femeile, văzând că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că ar călca pe de lături, a dat tonul: - Foaie verde floare-albastră, vino popă-n hora noastră! Uiiu, uiiu!... Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca de bunăvoie, nemaisuportând suspendarea? Cine sau ce mă poate ademeni să aleg golul și întunericul din față în locul celor de dedesubt? Poate tocmai golul și întunericul deja traversate. Memoria... O lege firească a materiei, fie ea minerală, vegetală sau animală. O lege care nu este un apanaj al omului. Copacul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
astfel animalului hrană pentru câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl vâna pe el. Graful nu mai contenea să povestească expediții ce păreau neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia și vroia să participe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vecinilor și mai ales pofticioșilor și nevinovaților copii, pentru că nu uit că și eu am fost odată copil zglobiu și sturlubatic - vorba Humuleșteanului și tare mult îmi mai plăceau nu numai cireșele, ci orice fructă care-mi făcea cu ochiul ademenindu-mă. Am avut suficiente cireșe să-mi fac și aproximativ 25 de litri de compot pentru timpul de iarnă. Întâi Iunie „Ziua copilului”. Am bucurat copiii de pe strada mea cu cireșe, ba chiar și alții din vecini, pentru că și ei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
căzuse, doborât de zborul halterelor. Semn rău, își spuse Mișu, și cu toată nebunia asta cu mortu din America și halterele care zboară... Oricum, nu era timpul să-și facă scrupule, Mișu învățase de când era la școală și se lăsase ademenit de Popa că important e să ai un scop în viață, un singur scop, și de ăla să te ții orice s-ar întâmpla. Așa că deschise casa de bani, luă ce mai rămăsese și-l duse pe nea Ovidiu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lor captivant. „Farmecul aparte al fantomei constă mai degrabă în aceea că ea este un mirum [ceva miraculos]. Ca atare, ea exercită prin sine însăși o neobișnuită atracție asupra imaginației, trezind interesul și stârnind o vie curiozitate. Ea, această ciudățenie, ademenește prin ea însăși imaginația. Face asta nu pentru că este «ceva lung, alb» (cum a definit cineva fantoma), nici pentru că este un «suflet», sau datorită vreunui atribut pozitiv și conceptual pe care il acordă imaginația, ci pentru că este ceva miraculos, «absurd
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
hotărâ să inițieze o agapă, ceva mai extinsă, Într-o seară, care să se consume Într-un cort, instalat În una din păduricile din vecinătate. Zis și făcut. Acolo, la acel chef, fură invitați, În mod deosebit, politicieni zonali. Îi ademenea programul, un program cum nu mai văzuse nici unul dintre ei, vreodată, nici pe acele meleaguri, și nici pe altele. Ei nu se prinseră, că, la mijloc, ar putea fi vorba de o capcană. Au primit invitațiile. Au trimis răspuns că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre presimțiri, asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea. Dar cum să începi să-ți clădești viața pornind de la o minciună? Oricum a mai trecut un an și iată-mă iar la o altă gazdă doamna Gancev
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
alături de o cățea pe care pusese ochii. Mergea înainte cu haita. — Ce facem? se îngrijorează Ionuț. Nu putem să-l luăm cu forța că ne mușcă și el și ceilalți. Pe mine nici nu mă cunoaște. Tu trebuie să-l ademenești cu vorbe bune. —Lupaș, vino aici! Na, Lupaș! i-a întins o banană. El și-a întors capul și văzând banana a crezut că cine știe ce este. A rămas pe loc neștiind dacă să-i urmărească pe ceilalți. Cu vorbe blânde
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]