93,376 matches
-
în sânge și-ntrerupte Care-au știut prin noaptea istoriei să lupte... Le-auzi cum se răsfață în leagăn dulce seara? Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! 1982 RĂZBUNARE Te-ai strecurat ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
spus că sunt de-o seamă cu marea Și asemenea ei limpezesc depărtările, Și tu ai crezut; În apusul acela de vară, Ochii tăi erau atât de frumoși, Nevoia ta de încredere Era atât de nemăsurată! Ce importanță mai avea adevărul? Fugind să se ascundă De ce îmi cauți gândul, sunt singur de-o vecie, Răsună înserarea în glasuri de departe, Tu nu mă știi de-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
pentru a vorbi de unul singur Nu trebuie decât să ierți ca să menții proaspăt trandafirul cu ghimpi crează un labirint pentru a jindui ieșirea Ține aproape ca să nu-ți pierzi îngerul Nu trebuie decât să spinteci pepenele roșu ca să afli adevărul de pe buzele muribundului Era vorba să cadă meteoritul și-n orășelul nostru gri era vorba să nu mai dormim. Amfiteatru roman la Siracuza Pe unde s-au sfâșiat leii domnește furnica Cu aceleași fierăstraie lumina taie treptele de piatră Împărații
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
nostru gri era vorba să nu mai dormim. Amfiteatru roman la Siracuza Pe unde s-au sfâșiat leii domnește furnica Cu aceleași fierăstraie lumina taie treptele de piatră Împărații credeau că vor muri doar gladiatorii În tomba lui Archimede doarme adevărul fizic Cred că am mai fost pe aici cândva în surghiun pentru nu știu ce vină Ca și noi ei au construit pentru tragedie și farsă Sub portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
Ioan Moldovan carbon Visam prin noiembrie nouăzeci și trei că mă priveam în oglindă Și-mi cădeau sfărmicioși dinții din gură Astăzi, ehei, într-adevăr, ei se clatină, mă dor, vor cădea. Într-atât, venind din viitor, cum se tot zice, bătrânețea Se anunță cu un vis urât, până să cadă peste mine și c-o nuia De carbon Să mă despice. fără împrejurimi Înainte de
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
răscolind cu degete lacome în lăzile de gunoi. Până la urmă, depărtarea, parfumul ei... suntem chiar noi. Totul a început de la simplitatea culegerii unor crengi de foc. Poate că lemnelor le este mai bine decât să se perpelească pe rugul unor adevăruri. Cu siguranță, cărnii îi va sta mai bine așezată pe oasele zămislite în pântecul adânc, aducător de viață. Decât să fii singur pe o scenă pustie, ce alegi? Crengi de foc mai culese de alții sau sfori reci de paiață
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
oasele zămislite în pântecul adânc, aducător de viață. Decât să fii singur pe o scenă pustie, ce alegi? Crengi de foc mai culese de alții sau sfori reci de paiață? Asta... dacă nu mori la timp într-o împrejurare de adevăruri! Când capul se desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
creații. Încît, acum, vorbind, aduc în fire, concorporal potențelor divine și-n jubilarea sufletului meu, vibrația ce-i la-nceput rostire, rostirea care este verb în sine, și verbul care-i act în Dumnezeu. III Pur lucru, nonsubstanțialitate! Real într-adevăr nu-i ce-și apare, ci apariția însăși, actu-n care toate-s în mine și eu sînt în toate. Și-acest act va rămîne, cînd prădate lumile-or fi de vreme și hotare, iar noi, dintre combustii nucleare, -n Iisus
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
mine și eu sînt în toate. Și-acest act va rămîne, cînd prădate lumile-or fi de vreme și hotare, iar noi, dintre combustii nucleare, -n Iisus salvați, vom fi realitate. Viață vom fi, viind de-a Lui prezență, și adevăr etern într-a Lui minte, eliberați de gînduri și stihii; reali de-n noi totala-i emergență, înviați veșnic, ne-om aduce-aminte, ca de un basm străvechi, de galaxii. IV Tu, ce-n afară de-orice e natură rostești realitatea
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
vibrînd și devenind substanță! Fotoni din „Fie!”, deci din Verb, mutanță a dragostei în altă nemăsură! Fă-mă, De Negrăitule, rostire, cuvînt făptuitor de viață vie din singurul Cuvînt prezent în toate, ca,-nflăcărat de-universală-iubire, ce-n mine-i cale adevăr să-și știe naltul puterii Tale necreate! V Așa cum, Yah vorbind, lumea s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și s-a deschis într-un Cuvînt trimis, viață și atoatecunoștință, trimitere în mine însumi mi-s spre a vădi divină
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
-mă, De Negrăitule, rostire, cuvînt făptuitor de viață vie din singurul Cuvînt prezent în toate, ca,-nflăcărat de-universală-iubire, ce-n mine-i cale adevăr să-și știe naltul puterii Tale necreate! V Așa cum, Yah vorbind, lumea s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și s-a deschis într-un Cuvînt trimis, viață și atoatecunoștință, trimitere în mine însumi mi-s spre a vădi divină-acea putință de-a învia a-ntregului abis, cînd sunet dă-n rostire de credință. Și, dacă
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
din temelii! VII Cînd rugă-n mine ești, eu sînt cuvînt, cînd nesosit vii, - inimii pogor, cînd înțelesul ești, eu mă fac gînd, cînd îndurare ești, eu mie-mi mor, și crește-n mine crucea pînă cînd mă răstignește-nuntru pe-adevăr și în afar’, din sîngele-mi dă flori, cu crengi spre cer nălțîndu-se cîntînd. În Tine-s pîn’ la ultimul atom al pulberii și realității mele textură-universalei învieri, purtînd într-al lăuntrului meu dom cuprinderea de dincolo de stele, a marii Tale
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
La poarta lui Sava Sfântul natal ar bate dar nu se mai știe, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se află... Pilat, îmi dau seama, se spală pe mâini, insistent, de 2000 de ani, apa însă tot roșie va fi. Adevărul, deci, se va pogorî peste noi neplăcut, asemenea bolii... Sufletului meu slav i se vor prescrie sentințe multilingvistice și globalizante. Nu cunosc răspunsul mântuitor. Eu sunt doar o ljubica cu lj mic în sârbește și liubița cu l și mai
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]
-
părea nici un pic rău de-ar fi să pier acum singurul regret poate ar fi că mor în sol străin xxx scriu de câteva ceasuri dar ce zic - scriu de câteva zile ce spun eu - scriu de câțiva ani dar adevărul e că scriu de mai bine de-o jumătate de veac neîntrerupt scriu la drept vorbind scriu de când mă știu și mi-e frig - Ana - lasă-mă să mă ghemuiesc lângă tine mi-e frig de parcă-n vălurile umede și
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale -aruncă pietre și ascultă cu urechea ecoul din adâncuri xxx minte cu aerul că spune adevărul și spune adevărul ca și cum ar minți e un generos zgârcit și un zgârcit generos umilința sa e roasă de orgoliu și orgoliul său e plin de umilință iubește cu dușmănie și urăște cu tandrețe de altfel ura e o formă
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale -aruncă pietre și ascultă cu urechea ecoul din adâncuri xxx minte cu aerul că spune adevărul și spune adevărul ca și cum ar minți e un generos zgârcit și un zgârcit generos umilința sa e roasă de orgoliu și orgoliul său e plin de umilință iubește cu dușmănie și urăște cu tandrețe de altfel ura e o formă disperată de iubire
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
unde intrau în oraș Învingătorii. Toți îl loveau cu coji de fructe, cu semințe de vorbe, El le prindea din zbor, multă poftă de viață îți trebuie Ca să pui în cuvinte tot ce prisosește de la masa de seară, Să împarți adevărurile și cu cîinii, oscioare pe care firișoarele de viață Stau ca viermii care se visează fluturi. Cu limba pe aer scria Cîntecul pe care oamenii îl așteptau ca pe-o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
acestor bani, pungașul a mărturisit că a plecat din București cu suma de 7800 lei, dintre care 1000 lei i-a dat pe drum unui prieten al său, iar restul i-a rămas de cheltuială. Deoarece spusele pungașului nu corespund adevărului, el a fost depus în arest, iar cercetările continuă. Nr. 1483/ marți, 26 februarie Escrocherie La comerciantul Rosenblatt Meier din localitate s-a prezentat săptămâna trecută un anume Iossel Weinrauch, fiul evreului Schmil din Siret, și a cerut 2 lăzi
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii-s închiși: speranță, teroare, desprindere. Inaintan În jur, mi s-a spus, sunt inimi. Eu însă trec prin șuvoaie de sânge. În jur, au strigat, sunt drumuri de adevăr. Dar traversez umbre. Mă-ncurajară: în jur sunt lanțuri ale cunoașterii. Dar trec prin verigi desfăcute. O voce: pentru că exiști, navigând aievea, cu ochii în vânt, și stai să te destrami, ascultă: dorința, freamătul, plânsul par calde și nu-s
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
vorbea atît de frumos despre lună. Despre mare. Că doar și marea tot un soi de suflet este, un suflet femenin, strîns înlăuntru, întrînsa, are. Dînsa. Eminescu-femeie: acest gînd este, pentru mine, cea mai dulce desfătare. 5. EMINESCU UNGUR. Eminescu adevărul este că vorbea cam stricat. Eminescu adevărat. Și scria cam stricat. Și noi am crezut, la început, că era grec, fanariot. Sau turc, de unde și porecla cu Emin-aga. Sau, mă rog, Emin-Pașa. Pînă și asta, ibovnica lui, una Veronica, numită
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
trecut! i-a răspuns Anghel Furcilă neșovăitor, constatând cu stupoare, dar și cu o anume stinghereală, că din tăietura urâtă ce i-o făcuse în ceafă și care-i apărea adesea în somn, căscându-se ca o prăpastie însângerată, într-adevăr, nu se mai zărea nimic, nici măcar un zbenghi cât unghia. - Vezi, a continuat zmeul cu același glas neînduplecat, rana din ceafă s-a închis, dar cea din suflet va rămâne până-oi muri. Știi ce-ai zis, că am coada
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl lași să se deschidă unde vrea să te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor. Adevărul și groapa Adevărul ce se-nveșmîntă în pene în aripi o cloșcă ce intră se zbate fericită în groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se clădește singură uneori cînd nu bagi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl lași să se deschidă unde vrea să te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor. Adevărul și groapa Adevărul ce se-nveșmîntă în pene în aripi o cloșcă ce intră se zbate fericită în groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se clădește singură uneori cînd nu bagi de seamă) azi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
sărac în oferte și, fiindcă ar fi avut mai mult de așteptat, va fi dusă-n pensiuni, unde s-ar descurca mai ușor pe cont propriu să-și găsească de lucru. Făcu o cerere de emigrare în Australia și, într-adevăr, după două zile a fost luată cu autobuzul din lagăr și dusă într-o pensiune din sătucul Sankt Nikol an der Donau, aflată la o sută cincizeci de kilometri de Viena. În zonă, găsi în sfîrșit cîțiva români, dintre care
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]