3,016 matches
-
l-a pus deasupra literelor aurii: Lord M.Joseph. Tâmpla ei se odihnea pe crucea rece. Lacrimile secaseră demult, durerea era profundă. O rafală de vânt a izbucnit de nicăieri și voalul ei și-a luat zborul. A simțit o adiere, ca un sărut pe frunte. Privind spre cer, a zărit porumbelul alb cu aripile întinse spre înălțimi. Liniște deplină. În jurul ei s-a format un vârtej de vânt. Trandafirul dispăruse. Încet, a coborât liniștea, doar sufletul femeii era o rană
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
mele izvorul dintre stânci Curgând în unde pale din gândurile-adânci. În univers cometă, planetă, supernovă, O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă, E chipul mamei mele luceafărul de seară - Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară. Prin adieri de vînt și secetă-n simțire În picuri vii de rouă, de dincolo de fire, E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată, Aroma cea de smirnă, icoana preacurată. Și peste timp, prin astre, o cale-nsângerată Stă viața-i mărturie în
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
gara Vasilevskaia. Toate bune și la locul lor: cușete de dormit, ceai cald la dispoziție, mâncare la pachet adusă de-acasă (conserve, pesmeți, biscuiți, pâine uscată și cîteva dulciuri), dar căldura toridă care încinsese acoperișul vagoanelor, lipsa celei mai mici adieri de vânt, chit că ferestrele erau deschise pe ambele părți ale compartimentelor, aerul uscat devenise înțepător, ne sufoca... Ușor-ușor ne-am dezumflat ca niște baloane de săpun, iar vestoanele și pantalonii călcați la dungă au fost aruncate de pe noi imediat
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
pe Ceapaev, parcă intrase în pământ. În gara cu trei becuri chioare, că ne călcam pe bocanci unii pe alții, au venit niște "Ziluri" cu coviltir, peste care îi pusese dracu' să tragă prelate cauciucate, prin care nu pătrundea nici-o adiere de vânt. Cum soldatul se descurcă în aer, sub apă și pe uscat, camaradul Burcuș Ion a reușit să desfacă sfoara care prindea prelata de oblonul din spatele cabinei, a ridicat-o suficient de sus încât ne-am bucurat de-o
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
neuitată! De s-ar întoarce timpul... atât de trecător, În pasăre albastră m-aș transforma și-n zbor La tine, dragul meu, aș poposi, să-ți spun Te însoțesc, Iubite, pe Infinitul Drum! O mână nevăzută îmi mângâie albastrul O adiere albă ne poartă sus la astrul Ce-mprăștie sclipire peste-al nostru suflet. Simți și tu, Iubite, Popasul... fără Umblet? Cristalele din iriși strălucesc și ele Culoarea dăruită de frumoase stele. Liniștea sclipește printre stropi albaștri Nedespărțiți și-n... moarte
TE ÎNSOŢESC, IUBITE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360093_a_361422]
-
asta aveau nevoie femeile mai mult ca orice aveau acasă. În special femeile se vizitau, bărfeau punându-se la curent cu tot ce intervenea nou până ce altă aventură îi lua locul, Beau, își jurau prietenie, ca la cea mai mică adiere de vânt să se spulbere, se simpatizau sau nu puteau să se sufere, dar erau mereu împreună, desigur soții fiind principalii vinovați care de altfel, procedau la fel ca ele. Existau simpatii dar la rândul lor privite cu prudență, interesele
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
blajină, visătoare. Scruta zările, marea, cu pescărușii jucându-se deasupra valurilor. Admira norii cum trec maiestuos pe bolta albastră a cerului. Admira pajiștile înverzite din preajma orașului, livezile roditoare, colinele înflorite, ale căror umbre se reflectau în verdele valurilor mării. Asculta adierea brizei, asculta foșnetul vântului mânând norii albi de pe cer. Îl cuprindea visarea și dorea să plece undeva departe, într-o țară liniștită, plină de verdeață, de pășuni întinse, de păsări și animale jucăușe prin pădure. Când ajunseră la vârsta bărbăției
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
trăsura ei. Se plimbau împreună prin cetate și admirau cele mai frumoase locuri, parcuri, clădiri, temple, spectacole de teatru. Erau fericiți. Trăiau unul pentru celălalt. Părea că totul e generos cu ei, și florile din grădină, și valurile mării, și adierile vântului, și lumina albastrului cer, toate sunt pentru ei! Nu trecuse nici măcar un an de când începuse această inocentă idilă, până când cei doi ajunseră la convingerea că cel mai bine ar fi să se căsătorească, să-și facă un cămin împreună
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
insistent un vers S-aduc pace-n univers Bulversat de când aștept Să iau Diavolul de piept Să-l judec pe-mpielițat Că ne-ndeamnă la păcat Oripilat și mâhnit De câte am pătimit Rostesc zilnic un descânt Pentru pace pe pământ ADIERI DE VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
S-aduc pace-n univers Bulversat de când aștept Să iau Diavolul de piept Să-l judec pe-mpielițat Că ne-ndeamnă la păcat Oripilat și mâhnit De câte am pătimit Rostesc zilnic un descânt Pentru pace pe pământ ADIERI DE VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
Oripilat și mâhnit De câte am pătimit Rostesc zilnic un descânt Pentru pace pe pământ ADIERI DE VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de cuc PRIBEAG Pribeag al timpului răpus Periplul tău către apus Prin fum și lavă de vulcan E doar cenușă și cancan
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
E drumul spre soare sau spre paradis. Ai fost visul meu ce aripi mi-a dat, Să lupt pentru noi, să sper ne-ncetat Că, doar împreună o viață vom fii, Dar... astăzi, pe alta de mână o ții. Ai fost adierea ce mă mângâia Și glasul puternic ce mă-ncuraja, Dar toate acestea puțin au durat Și visul de aur m-i l-ai spulberat. Ai fost ca un astru în nopțile lungi Și tot mai departe ai vrut să ajungi
AI FOST... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359939_a_361268]
-
colo, mai trece grăbit câte-un om Îl cheamă rostul lui, pâinea să-și câștige, Clipa sărind dintr-o oră în alta pare un atom Când vântul suflă-n rufe prinse cu cârlige. Femeie îngândurată trece pe sub geam ca o adiere, O trestie onduindu-se pe geana zorilor, Gândul visează la sărutul cu gust de miere, Doar râul s-aude lovind în roțile morilor Măcinând timpul cu gust amar de fiere... Motiv pentru un solfegiu Te-am văzut cum ai ieșit Din
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
cămașă și cu capul descoperit se urcă repede pe un zid și, scrutând cu privirea cerul și mulțimea, începu un discurs în felul următor: - “ Undeva, între cer și paman, între vii și morți e o ceață de îngeri și o adiere de gelozie, a zis generalul ... Undeva, între oameni și zei, între săraci și bogați, între cele două mari puteri s-a sfărmat un zid și fiecare a primit cât o caramida-n cap, a mai zis generalul. Oameni buni, vă
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBITA MEA, IUBITĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012 Toate Articolele Autorului IUBITA MEA, IUBITA Adieri de vânt, ușoare Sunt mângâierile ce le primesc, Inima nu mă mai doare Când la tine mă gândesc. Iubita mea, atât de bună Cu părul auriu, neondulat Împletit din raze de lună Observ că încă nu m-ai uitat. 1964
IUBITA MEA, IUBITĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359710_a_361039]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂNTEC Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Frumoasă și pură natură, Te privesc ca pe un sfânt. Cu pădurea ta cea mare Și-adierile de vânt. Cu apele pastelate Clătinându-și valu-n mal, Lotca, rătăcită-n stuful Al bătrânului pescar, Din domeniul fără margini Și al dragostei hotar. Frumoasă și sfântă natură, De tine, sufletu-mi este legat. Ascultând a ta menire, Sublimând a
CÂNTEC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359739_a_361068]
-
dorul meu se-nsumă Ca nămeții de zăpezi ... Toate trec în lumea rece Ca o frunză și se duc, Numai dorul meu nu trece Cum trec eu și mă usuc ... Toate trec de azi pe mâne Ca o boare-n adieri, Numai dorul meu rămâne În regretele de ieri ... Toate trec și-ncet se curmă Ca o umbră de sub pas, Numai dorul meu din urmă Mă-nsoțește ceas de ceas. Toate trec să se releve Ca iluziile-n vis, Numai dorul meu
TOATE TREC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359760_a_361089]
-
Publicat în: Ediția nr. 475 din 19 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Când primăvara verde și-a întors obrazul spre ochii mei pierduți în negrul labirint, în vălu-i străveziu mi-a-nfășurat necazul și-n păr mi-a prins înmiresmatul mărgărint. Cu adiere de Zefir, fremătătoare, o ușă mi-a deschis spre verde infinit și sufletul mi-a liniștit surâzătoare, cu plecăciunea brazilor, de bun-venit. Apoi o pleoapă mi-a deschis spre cer albastru, uimire și-ncântare-n inima haihui mi-a dăruit
LACRIMA PRIMĂVERII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359176_a_360505]
-
topesc, Cum se topește roua în soarele din zori Cum se-mpreună mătcile a două râuri, Croindu-și drumul Între malurile aceleiași albii, Îmbrățișând același destin. Suntem doi mesteceni Crescuți cu crengile-mpletite, Într-un gest de iubire și tandrețe. Aceleași adieri ne înfioară Și vântul serii ne-nconjoară Sub aripa-i ocrotitoare. În zori, Din frunze și din flori Se-nalță cântec către cer, Iar soarele, Din carul său de aur ne zâmbește, Binecuvântând iubirea dintre noi. Referință Bibliografică: Mesteceni îmbrățișați
MESTECENI ÎMBRĂŢIŞAŢI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345214_a_346543]
-
Licurișca; voi, purtători de orgolii neînvăluite de parfumul florilor de lotus, voi vreți să deveniți deținătorii adevărului universal? Voi vă ancorați în cosmogonie? Cu ce? Cu mirarea desăvîrșirii? Dar creația? Chinul? Nașterea? Bate vîntul și împrăștie sămînța?! Voi sînteți doar adierea ... ipotetici șlefuitori ai perlelor de la gîtul femeilor. Sensibilitatea feminină este o spirală, nu un cerc, este o suferință, nu o speranță, este acea expresie armonizată a moralei, care își are legile ei proprii, nu cele impuse de voi, femeia este
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
construiește declarații de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „...acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
ca o gumă, Și fierbe mustul în butoaie, Și toți avem mustăți de spumă. Se strâng albine la dulceață, Mărunte nuci din coajă scapă, Se fugăresc boboci de rață În jurul unui fir de apă. La poartă, salcia pletoasă, La fiecare adiere Câte o frunză-n toamnă lasă, Ca un răvaș de mângâiere. Cocorii trec deja hotare, Cocoșii la cântat se-ndeamnă Și se deschid fără-ncetare Buchetele de flori de toamnă. Referință Bibliografică: ÎNCEPUT DE TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340250_a_341579]
-
e pe lume alta mai frumoasă, mai tandră-n mângâieri și dezmierdări așa cum ești tu, mândra mea crăiasă, ce-mi porți ale dorințelor brățări. Izvor sublim de lapte și de miere din care viață și speranță sorb, mireasmă prefăcută-n adiere ce vindecat-a sufletul meu orb, Grădină minunată ce stă-nchisă când alții vor să intre după rod și-n care doar iubirea mea-i permisă de-ai să cobori al patimilor pod. 25 februarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică
AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340292_a_341621]