2,436 matches
-
sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate într-o ordine ce ține însă, mai mult, de percepția decât de mesajul lor. Dincolo de această pecete a infuziilor temporale, ele sunt scop în și pentru sine nefiind mijloace prin care spiritul admiratorului se înalță ci deschideri paradigmatice unde acest spirit devine mijloc și componentă întru dialectica frumuseții. Astfel, reculegerea admiratorului indică, aici, starea în care el este sustras efemerității disoluțiilor nestăvilite fiind proiectat, la nivelul conștiinței, în circularitatea unei ordini superioare unde
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
decât de mesajul lor. Dincolo de această pecete a infuziilor temporale, ele sunt scop în și pentru sine nefiind mijloace prin care spiritul admiratorului se înalță ci deschideri paradigmatice unde acest spirit devine mijloc și componentă întru dialectica frumuseții. Astfel, reculegerea admiratorului indică, aici, starea în care el este sustras efemerității disoluțiilor nestăvilite fiind proiectat, la nivelul conștiinței, în circularitatea unei ordini superioare unde, regăsindu-și plenitudinea telurică, își asumă condiția nu doar de contemplator ci și de purtător al frumuseții. Asemeni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
E preocupată de demnitatea ei; la ea, asta e un fel de virtute. De ce nu vă duceți s-o vedeți? adăugă, la urmă, Gabriel. Am fost la ea. Dar voiam să știu ce gândești dumneata. Stella nu se număra printre admiratorii fervenți ai părintelui Bernard. Era tipic pentru preot să aibă admiratori fervenți. Nu-l antipatiza, așa ca Brian, dar era bănuitoare. De altfel nu credea în Dumnezeu. Dar nici mulți dintre admiratorii fervenți ai părintelui nu credeau. — Și ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de virtute. De ce nu vă duceți s-o vedeți? adăugă, la urmă, Gabriel. Am fost la ea. Dar voiam să știu ce gândești dumneata. Stella nu se număra printre admiratorii fervenți ai părintelui Bernard. Era tipic pentru preot să aibă admiratori fervenți. Nu-l antipatiza, așa ca Brian, dar era bănuitoare. De altfel nu credea în Dumnezeu. Dar nici mulți dintre admiratorii fervenți ai părintelui nu credeau. — Și ce v-a spus? îl întrebă Gabriel. Întrebarea fusese dictată de o gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce gândești dumneata. Stella nu se număra printre admiratorii fervenți ai părintelui Bernard. Era tipic pentru preot să aibă admiratori fervenți. Nu-l antipatiza, așa ca Brian, dar era bănuitoare. De altfel nu credea în Dumnezeu. Dar nici mulți dintre admiratorii fervenți ai părintelui nu credeau. — Și ce v-a spus? îl întrebă Gabriel. Întrebarea fusese dictată de o gelozie lipsită de noimă. Gabriel simțea foarte des împunsătura unor gelozii lipsite de noimă. — Am stat de vorbă. Ea mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre el că se află întotdeauna la pândă, încercând să-i farmece pe oamenii îndurerați. — În legătură cu George... dacă vreți să vă informez eu ce s-a întâmplat în realitate, nu pot. Adică, nu știu decât... Nici George nu era un admirator al preotului dar, după părerea lui Gabriel, ar fi oferit un teren mai permeabil farmecului preoțesc decât Stella. În orice caz, îi surâdea ideea unui George până la urmă deznădăjduit și înfrânt, dominat de părintele Bernard. — Dar ce crezi că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
celibatar bogat, între două vârste, tânjind după o femeie care „să-l înțeleagă“. Acesta avea s-o transplanteze subit într-o viață conjugală sigură și prețuită. Un timp, a ținut în permanență o valiză gata pregătită pentru eventualitatea apariției impetuosului admirator. În ultima vreme, însă, respectabilitatea Dianei luase o turnură nouă și ciudată. George îi ieșise în cale cu mulți ani înainte, dar în mod întâmplător. Se întâlniseră la Băi. Venise la ea o dată sau de două ori înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o asigurase că acesta nu era un păcat), dar figura, în schimb, aviditatea cu care citea ziarele pentru a descoperi crime și dezamăgirea ei când nu găsea nici o relatare. Biserica St. Paul din Victoria Park, clădită în 1860 de un admirator al lui William Butterfield, era o sală imensă, asemănătoare cu un hambar, fără nave laterale, dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum ar fi ademenit-o la un joc sau la un ritual. Zet! Unde-i mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șovăie, să aștepte, să reconsidere? Nu-și pregătise dinainte cuvintele și totul îi venea în minte vag și întâmplător. Mai târziu, își spuse că a fost, probabil, calea cea mai bună. Trebuie să plec. Apropo, să știi că ai un admirator. În timp ce vorbea, se ridică în picioare. Hattie, care nu se aștepta să-l vadă plecând, sări și ea de pe scaun, lăsând din mână paharul aproape golit. — Nu, zău, ce fel de admirator? Tu ce-ți imaginezi? Un tânăr. Tom McCaffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să plec. Apropo, să știi că ai un admirator. În timp ce vorbea, se ridică în picioare. Hattie, care nu se aștepta să-l vadă plecând, sări și ea de pe scaun, lăsând din mână paharul aproape golit. — Nu, zău, ce fel de admirator? Tu ce-ți imaginezi? Un tânăr. Tom McCaffrey. Probabil că o să-ți dea un telefon. Așa procedează tinerii în ziua de azi. McCaffrey! Trebuie să fie rudă cu doamna McCaffrey. Fiul ei, mă rog, fiul ei vitreg, cel mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de lume e interesată de tine. E îngrozitor! În orice caz, m-am gândit să-ți pomenesc de el, confidențial, înțelegi, în chip de recomandare, ca să nu te simți obligată să-i faci vânt. Dar eu nu-mi doresc un admirator! Probabil că e o glumă. Tu nu ești o glumă, spuse John Robert, simțind că-i revine toată stângăcia. Adăugă: Mă rog, dacă nu-ți dorești un admirator, atunci ce-ți dorești? O pisică neagră cu lăbuțe albe! Și Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simți obligată să-i faci vânt. Dar eu nu-mi doresc un admirator! Probabil că e o glumă. Tu nu ești o glumă, spuse John Robert, simțind că-i revine toată stângăcia. Adăugă: Mă rog, dacă nu-ți dorești un admirator, atunci ce-ți dorești? O pisică neagră cu lăbuțe albe! Și Hattie rosti aceste cuvinte pe un ton glumeț, pentru că și ea se simțea acum stângace și jenată. Se grăbi să precizeze: Se-nțelege că nu-i un lucru serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
curentul iscat. Pe urmă se întoarse și începu să alerge. Dar ce-a fost? o întrebă Pearl pe Hattie, căreia i se prelingeau lacrimile printre degetele pe după care își ascundea fața. N-ai auzit? Ba da, dar... Nu-i un admirator, e un mincinos... și mi-a mai adus și florile alea scârboase... Nu-i vina bietelor flori! Și de ce-i mincinos? A venit numai pentru că i s-a spus să vină. Foarte bine, dar și-a închipuit că ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i vina bietelor flori! Și de ce-i mincinos? A venit numai pentru că i s-a spus să vină. Foarte bine, dar și-a închipuit că ai să înțelegi... Să înțeleg, ce? Ceva îngrozitor... Dar te plângi că nu-i un admirator. Nu mă plâng. Parcă spuneai că nu dorești un admirator. Nu doresc. Nu vreau decât să fiu lăsată în pace. Și s-a întâmplat lucrul ăsta odios, care a stricat totul. Ah, de ce a trebuit să vină? E o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numai pentru că i s-a spus să vină. Foarte bine, dar și-a închipuit că ai să înțelegi... Să înțeleg, ce? Ceva îngrozitor... Dar te plângi că nu-i un admirator. Nu mă plâng. Parcă spuneai că nu dorești un admirator. Nu doresc. Nu vreau decât să fiu lăsată în pace. Și s-a întâmplat lucrul ăsta odios, care a stricat totul. Ah, de ce a trebuit să vină? E o persoană respingătoare, atât de bădăran... și acum totul e... stricat... oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi port pică. Dar l-am provocat. L-am ironizat în legătură cu Rozanov. Dacă mă va ucide vreodată, va fi un omor accidental, fără voia lui. N-are importanță. Spune mai departe. Toate aceste mici mârșăvii sau „năzbâtii“, cum le numesc admiratorii lui... Da, sunt ca o... reprezentare, simboluri... ca o repetiție a ceva cumplit ce va săvârși într-o zi și care, în sfârșit, o să-l satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau poate că scârbit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai am altă scăpare decât trupul tău (...) / Da, trupul tău care inventează pentru mine ziua de mâine. Femeia visată se ipostaziază uneori într-o făptură copleșită de admiratori, pe care poetul îi poate învinge doar prin imaginație: oricum, eu am scos toți bărbații din viața ta, / unul câte unul i-am scos, și asta / numai cu puterea gândului, a imaginației mele. În acest fel, ca și în celelalte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nouăzecistă, odată cu care s-a afirmat, însă, cu toate că optzecismul este (încă) destul de incisiv, iar valurile pe care le-a făcut mai lovesc - ce e drept, mai ales / numai prin Mircea Cărtărescu și Matei Vișniec - țărmul literaturii, bulversându-i atât pe admiratori, cât, îndeosebi, pe denigratori, deosebirile dintre cel două... spițe nu sunt cu siguranță fundamentale. Un tramvai numit Popescu este, așa cum se precizează în subtitlu, scenariu pentru un spectacol de teatru comunitar realizat după opera antumă și postumă a lui Cristian
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fost decanul Facultății de fizică, doctor în cuantică și recent uns membru “honores ca uza” la două dintre cele mai faimoase academii hispano-americane din Turcia. L-am găsit înconjurat cu frenezie de câteva zeci de tineri, desigur discipoli sau, oricum, admiratori ai distinsului academician prin corespondență. Privindu-i de la distanță, urmărindu-le gesuturile largi, țipetele entuziaste, mi-au dat lacrimile.Iată, care va să zică, îmi spuneam, cel mai superb tablou al setei de cunoaștere ! Iată dovada dragostei, stimei și respectului acordat de tinerele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
plină dragoste! Lovitura trebuie să cadă ca trăsnetul! Acel mai târziu e fără hotar. Poate să fie mâine, poimâine, niciodată. Mi-am adus aminte de o nuvelă citită cândva. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e sărbătorit de prietenii și admiratorii săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică și, în aplauzele tuturor, spune: ― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frate baterist și tatăl bolșevic (vajnic gazetar de partid, inva riabil hărțuit verbal de fiul năprasnic occidentalizat), pasiunea pentru filatelie și fotografie. Poreclit Spanac, dar și Ciocan („avea capul țuguiat, dolicocefal“), Cornel a fost îndrăgostit fără speranță de Aura Urziceanu, admiratorul (nu doar la „Melody Bar“) al unor Janci Körössy, Marius Popp, Johnny Răducanu & Co, un histrion care adora să joace teatru (a fost Iordache în D’ale carnavalului), dar a picat de două ori la IATC, după care a făcut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
reci și Cargo, printre care ne am strecurat și noi, echipă și colaboratori: Ion Barbu și lumea lui caricaturală, de haioasă, înduioșătoare deriziune, exigentul Vintilă Mihăilescu și nobila-i Doamnă, subtilul Sever Voinescu și grupul său de cuminți, dar inteligenți admiratori pedeliști (unul mai tandru ca altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de două decenii. I-am citit câteva cărți (eseuri creștine, interviuri cu prelați și doxologi, jurnal de drum la Sfântul Munte), îl știam o personalitate foarte prețuită în lumea Bisericii Ortodoxe Române, fervent ASCOR-ist în anii ’90, un temeinic admirator și exeget al lui Tarkovsky (despre care pregătește o carte impresionantă, după cum o arată substan țialele fragmente tipărite în 2011 în revista Tabor), și încă altele... Dar numai zilele trecute mi-a fost dat să-i măsor cu ade vărat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la fel de zâmbitori, în aceeași sală Ion Iliescu și Emil Constan tinescu (mare păcat absența lui Traian Băsescu, premiat laolaltă cu ceilalți doi! Prezența lui ar fi fost de un șic nebun, demonstrând nonșalant nepăsarea suverană a sulta nului, seducătoare pentru admiratori, dezarmantă pentru inamici), Mugur Isărescu, Angela Gheorghiu, Elena Udrea și Ion Țiriac, Petre Roman, Mircea Geoană și Marin Moraru, Sorin Oprescu, Adriean Videanu și Toader Paleologu, Răsvan Popescu, Viorel Hrebenciuc și Sulfina Barbu, Eugen Simion, Ionel Haiduc, Gică Hagi și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]