1,951 matches
-
fragmentele rarisime de povestire la care să participe și E. Tocmai acest spațiu Îl taie abilă Margareta, din povestirea ei, de fiecare dată; a simțit ce vreau de la ea și se răzbună. Este asta o răutate pe care o au adolescentele, uneori atât de geloase pe prietenele lor. Deodată, n-o mai aud deloc pe Margareta, căci Încep să-mi piuie timpanele. A apărut la capătul aleii E. Înaintează maiestuoasă, cu acel mers solemn de marchiză; merge drept și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căutarea Întâmplării aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În taină ca acestea să se cunoască cât mai direct. Tot atunci, cam pe la jumătatea anului, a venit la noi o colegă de la clasa a VIII-a A, Victoria Paucescu, frumoasă și zburdalnică, o zvăpăiată blondă semănând cu Veronica Micle, adolescentă capricioasă. Ea s-a transferat În clasa noastră pentru mine (cel puțin așa Îmi Închipuiam eu!) și, În scurtă vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta cu mine ca o adevărată femeie; știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În vârful unghiilor În tot acest timp, și „Jurnalul lui M.“, student cu orgolii genialoide, Împărțit Între o viață erotică pe cât de absorbantă, pe atât de contradictorie și lecturi ascetice de critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
modul cum se corporalizează textul, cum prinde el contur În actul scrierii ș...ț. Intermezzo folosește ca materie epică două jurnale: cel al lui M., bărbat zvelt, mizantrop, genialoid, egoist, mare devorator de cărți, și un altul al lui A., adolescentă chinuită de iubiri neîmplinite, patinatoare pătimașă și ambițioasă, sfâșiată Între jocul dragostei și jocul cu muntele, apoi, după ce devine studentă, poetă și alpinistă, fascinată de amorul năvalnic pentru M. Cele două jurnale (primul din perioada studenției, al doilea din vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei (sic!), apoi antrenamentele de patinaj artistic și tot ce ține de anturajul sportiv intră Într-un fel de „viziune“ a existenței ca simplă competiție: victorii și Înfrângeri, etape către Împlinirea unui destin Înalt, singular... Amuzant pe multe pagini, jurnalul adolescentei A. Împletește stilul exaltat, metaforic și simbolist specific vârstei cu contabilitatea strictă a evenimentelor zilei (gen: „M-am Împăcat cu Fredy, iată și acest vis atât de depărtat realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, ca urmare, exprimarea marelui său talent literar. Paradoxul e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe nimeni care să îl urmărească. Intră în hol și făcu o pauză, studiind strada preț de cinci minute întregi. Un bărbat în vârstă - Malerick îl recunoscuse ca fiind vecinul de peste drum - își plimba pudelul. Un puști pe role. Două adolescente cu cornete de înghețată. Nimeni altcineva. Strada era goală: a doua zi era luni, zi de muncă și de mers la școală. Oamenii erau pe la casele lor, călcându-și hainele, ajutându-și copiii la teme... și lipiți de televizoare, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
profesorii își petrec majoritatea timpului făcând liniște și împiedicând lovirea copiilor, a personalului și a bunurilor? Dacă-mi închideam ochii, puteam încă vizualiza ultima inspecție, și m-am cutremurat amintindu-mi de scenele de pe terenul de joacă; siluetele uriașe ale adolescentelor, și mai impunătoare din cauza pufoaicelor și a pantofilor înalți, privind de sus și amenințând orice profesor suficient de curajos încât să se amestece în bătăile și certurile lor. Am decis să fiu cu mintea la problemele de la Archer câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Oare trec printr-o criză de la jumătatea vieții, chiar când credeam că mă strecor cu atâta succes spre menopauză? O femeie modernă, încrezătoare, profesionistă, asta sunt eu - ce ciudat că mă trezesc făcându-mi griji despre toate astea, ca o adolescentă. N-am timp de așa ceva. Îmi doresc să nu fi renunțat la sex. Nu numai din motivele evidente - că ne ținea uniți pe mine și pe Charlie, că era amuzant și că mă făcea să mă simt dorită și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
umăr, mi-am luat haina din hol și am plecat. Habar n-aveam ce fac sau unde aveam să mă duc: știam doar că nu pot sta în casă în următoarea oră sau cam așa. Ridicol - mă comportam ca o adolescentă dezamăgită de iubitul ei. Simțeam în fundul stomacului durerea aceea panicată care te face să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dat, da’ deocamdată-i magic. Două kile, trei kile pierdute - nu-i real. Știu că doctorii mi-au zis că recuperarea completă durează șase luni, da’ pentru mine au trecut abia trei și mă simt mai bine ca atunci când eram adolescentă. Mă simt grozav. Oamenii se poartă altfel cu mine acuma c-am slăbit - chiar dacă încă-s mare, știu că nu-s așa masivă cum eram. Știu că n-ar trebui să conteze ce mărime porți, da’ contează. Chiar și Vanessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din apartament fără alte întrebări, ținându-și respirația în timp ce aștepta liftul. Deja era mult prea mult. Era o femeie matură și tot trebuia să suporte ca părinții s-o chestioneze și să se bage în treburile ei de parcă era o adolescentă. Păși în holul elegant din marmură, atât de copleșită de furie încât la început nu observă pe nimeni acolo. — Adi, aici, se auzi cineva strigând. Adriana se întoarse și o văzu pe Leigh în sălița de corespondență, uitându-se printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și primeau un șir permanent de adolescente, femei englezoaice singure și chiar cîteva soții, atrase de ei din motive nu prea diferite de ale lui Jim. Printr-un anume mecanism, pe care Jim nu-l Înțelesese niciodată, activitatea sexuală părea să genereze o cantitate nesfîrșită din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
genul frate/soră nu mergea, deci urma să ia rolul de mătușa mișto - un fel de mătușa Sylvia, doar că mai simpatică. Dacă era fetiță, Ruby urma s-o scoată În oraș la „zile de prințesă“. Când avea să devină adolescentă, cele două se vor Întâlni la prânz și vor bârfi despre părinții lor, care la vârsta aia aveau să devină bătrâni și excentrici. Ruby avea să-i asculte toate problemele cu băieții. Câteodată ar putea să vină și să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ochii luminoși, părul lucios. Anne trebuie să fi arătat foarte bine pe atunci. Cu toții trebuie să fi arătat bine. Actorii confirmau sentimentele puternice pe care le aveau șase nopți pe săptămână și de două ori pe zi miercurea și sâmbăta. Adolescentele decupau poze cu tânărul care îl interpreta pe Peter și le puneau pe perete, așa cum Anne punea poze cu starurile de cinema și cu membrii familiei deasupra patului. Dacă Abigail ar fi fost mai mare cu câțiva ani, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Holocaustul nu avusese loc, Anne nu își scrisese jurnalul. Era o farsă, insistau denigratorii. Anne și Peter nu erau nume evreiești. Hârtia și cerneala nu erau disponibile în anii ’40. Scriitura era prea bună, ca să fi venit din stiloul unei adolescente, judecățile prea clare, sentimentele prea profunde. Jurnalul era munca șireată a unui scriitor evreu american pe nume Meyer Levin, susțineau ei. Sărmanul Levin mereu afirmase că vorbea cu adevărata voce a Annei. Și eu tot nu am zis nimic. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
câțiva copaci uscați și resturi de răsaduri. Sub el, pe o coastă de deal, era o bancă ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea foarte tânără, o adolescentă sau o fetiță pioasă, Îmbrăcată Într-o rochie modestă, care Îi acoperea brațele și cobora până la glezne. Mergea de-a lungul unei conducte de irigații ruginite. La intervale fixe se oprea și deschidea câte un robinet. Stropitoarea nu se Învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
perdeaua ce despărțea sala de mese de bucătărie. Coborî vocea și șopti: Ar trebui să avem puțină milă. Asta e tot. Fima insistă: —Milă față de arabi sau milă de noi Înșine? Îi zâmbi din nou cu cochetărie temătoare, ca o adolescentă de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu părul gras lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-au umplut și lui ochii de lacrimi; au trebuit deci să se declare satisfăcuți privindu-l pe Wahrhaftig, care era Încântat să joace rolul nașului. Fima sări de la locul său pentru a o ajuta pe Tamar, care sprijinea o adolescentă În jur de șaptesprezece ani, albă ca hârtia, subțirică de parcă era făcută din chibrituri, aflată Încă În stare de șoc și incapabilă să se țină pe picioare, mai mult târând-o spre sala de recuperare. Parcă vrând să ispășească păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Maria mă ignora în timp ce trăgea de niște pantaloni largi de culoarea vinetelor și o bluză mulată de culoarea ruginei, cu nasturi multicolori. —Du-te și probează astea, îmi ordonă ea. Mi-am târșâit picioarele până la cabina de probă ca o adolescentă bosumflată că mama ei ajunsă la disperare o pune să probeze o rochie drăguță. Odată îmbăcată, m-am holbat în oglindă încercând să-mi dau seama cum îmi stă. Care era diferența? Păream mai subțire în talie și-mi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mă răzgândesc din oră în oră, am recunoscut. Când vorbesc cu Ed, vreau să fiu cu el și apoi, când sunt aici cu Mark, nu-mi imaginez de ce aș vrea să-l înșel. Ce e cu mine? —Ești doar o adolescentă obișnuită, care duce o luptă interioară pentru a alege între doi băieți, spuse ea nu pe un ton răutăcios. O adolescentă care întâmplător e o femeie de 38 de ani, căsătorită. Și dacă... —Ai un plasture? Gary ieșise din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aici cu Mark, nu-mi imaginez de ce aș vrea să-l înșel. Ce e cu mine? —Ești doar o adolescentă obișnuită, care duce o luptă interioară pentru a alege între doi băieți, spuse ea nu pe un ton răutăcios. O adolescentă care întâmplător e o femeie de 38 de ani, căsătorită. Și dacă... —Ai un plasture? Gary ieșise din baie cu mâna în sus. Se tăiase la degetul mare în raftul spart de Ed, când trântise sticla de șampon pentru lindini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lefteri! Îmi amintesc vag că mi-ai povestit despre asta. Dar adevărul este că nu putusem să fiu atentă la nimic din ce spunea în afară de veștile despre Alfie. Singurul lucru la care mă puteam gândi era Ed. Eram ca o adolescentă care făcuse o pasiune pentru o vedetă pop și nu știa ce să facă în privința asta. Aș fi avut nevoie de o mamă care să-mi spună să-mi bag mințile în cap. Atunci m-aș fi îmbufnat, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apucat să facă exact asta. —O să ai parte de ceva deosebit în seara asta, i s-a adresat ea ca o fetiță lui Adam. Sincer, era așa de jenant. Mama era femeie în toată firea, dar se comporta ca o adolescentă amorezată. —Claire ne-a pregătit cina. — Da, am auzit că Claire e o bucătăreasă extraordinară, mi-a zâmbit el aruncându-mă într-o plăcută stare de tulburare. N-ar trebui să-mi zâmbească în felul ăsta tocmai când scurg pastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]