2,048 matches
-
când am ajuns la fluviu, dar nu era nevoie să așteptăm cursa de dimineață. Vasul regelui, luminat cu o mie de lămpi, ne aștepta. Erau o mulțime de vâslași care trăgeau și nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră unde o femeie tânără și palidă zăcea într-un pat somptuos, singură. - Tu ești Den-ne? a întrebat. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
numără În minte pînă la șapte Înainte ca Morineau să răspundă. Era vizibil smuls cu forța din brațele lui Morfeu. - Se petrece o chestie ciudată la sit. SÎnt pe drum. - Și Îmi Închipui că vreți să vin și eu... mormăi adormit Stéphane la celălalt capăt al firului. Lucas Își ridică ochii la cer. - Poate că nu e mare lucru. Un scurt-circuit. Te chem dacă am nevoie de dumneata. Așa că Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Elementele mai filozofice din ultimele sale scrieri i se păreau, lui Însuși, niște aserțiuni hazardate și chiar puțin extravagante, justificabile mai puțin de un demers logic cât de motivații pur personale. Îi era un pic somn; luna luneca pe deasupra orașului adormit. Știa că, la un cuvânt al lui, Bruno se va ridica, Își va pune bluzonul, va dispărea În ascensor; În stația La Motte-Piquet se găseau oricând taxiuri. Analizând evenimentele prezente ale vieții noastre, oscilăm mereu Între credința În hazard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deprins cu toate cele, iar neamul lui a Învățat de la el câte și mai câte. De văzut, nu i-am văzut niciodată, dar am auzit că știu stelele mai bine decât oricine. Până una-alta Însă, tu ține minte Leul Adormit, Îmi arătă el cele cinci și Încă patru stele care luceau la un deget deasupra pământului, spre Miazăzi. Și nu scăpa nicicând din ochi Pruncul, Îmi atrase el atenția, ridicând degetul deasupra capului. Stelele astea o să-ți fie Îndeajuns. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
culcat. Ziua Începuse să se micșoreze. Când soarele prinse să coboare, strânserăm casa din piei și ne pregătirăm de plecare. Aban ne scoase de sub stânca scobită și ne urcă până pe culmea unei dune. Se Înnoptase deja. - Ia-te după Leul Adormit, ține Pruncul mereu deasupra creștetului, Îmi mai spuse Aban, și vei ajunge pe tărâmul Dogonilor. Dar dacă veți fi băut jumătate din burțile astea de apă și nu veți vedea capătul deșertului, Întoarceți-vă aici, la oued, orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înfășându-ne În pieile moi pe care ni le dăduse Aban. La căderea nopții, am strâns degrabă casa din piei și am Încercat să vedem dacă luna licărește În apa aceea Îndepărtată, dar n-am zărit nimic. Am căutat Leul Adormit și am văzut că sulița ne ducea undeva mai spre mâna moale față de calea arătată de Aban. Mi s-a făcut deodată frică să nu pierd drumul, mai ales când l-am auzit pe Unu cât de fericit și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă Învățaseră ei să aflu distanțele Între lucruri dar, măcar, Îi văzusem În ce fel lucrează. Am așezat o altă suliță, cu coada lipită de cea care ne arăta drumul spre apă, numai că i-am ațintit vârful către Leul Adormit, după cum mă Învățase Aban. Apoi, am luat o piatră de mână lunguiață și am plimbat-o pe deasupra sulițelor până ce capetele pietrei căzură Între sulițe. Am crestat sulițele În acel loc și am pornit la drum, luând-o către luciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nopțile cu cer senin, celor ca Vishu le era mai ușor, căci se uitau numai În văzduh, după stele. Vishu, de pildă, știa atâtea animale și oameni din stele cât de patru ori toate degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
două degete care se clatină pe masă, uite, pâș-pâș, gluc... pâș-pâș, gluc... vezi? nu se pot ține... alunecă...) PARASCHIV (Către MACABEUS.): El nu se poate ține pe picioare dacă nu doarme. INAMICUL (Către MACABEUS.): Minte. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Minți. PARASCHIV (Adormit ușor după masa copioasă.): De ce mint? MACABEUS (Către INAMIC): De ce minte? INAMICUL (Către MACABEUS.): Eu pot să stau și zece zile fără să dorm. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Somnul e pentru el o bagatelă. PARASCHIV (Către amândoi.): Eu mă culc. INAMICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
respiră ca un prunc; după un timp, INAMICUL respiră și el ca și cum ar fi adormit; PARASCHIV se ridică, face câțiva pași, bea apă, se uită la cer; se întoarce, se așază turcește, oarecum între cei doi, formând împreună cu trupurile lor adormite un triunghi; își potrivește trompeta și începe să cânte ușor, nebănuit de ușor; melodia urcă, tot mai viguroasă, pătrunde în fiecare lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ferească nenorocul să-l prinzi la reacțiune! De-asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mică, dormind chircită și cu gura larg deschisă. Era cineva care nu puțea, nu bolborosea în somn și nici nu avea trăsături respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se contopi cu ea, eliberând toată presiunea care-l chinuise. Gemu din greu și, înainte ca cineva să se dezmeticească, redeveni fum și dispăru la fel de repede cum venise, prin sticla geamului. De aici, lucrurile o luară pe o pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi transparent, l-aș vedea toată ziua târându-se de la televizor până la toaletă și înapoi. M-aș uita la găurile din turul pantalonilor de pijama, la mâncarea care îi cade din gură pe pardoseala bucătăriei, la trupul încovrigat și veșnic adormit al câinelui. De fapt, cred că nu m-aș uita la nimic, pentru că m-aș plictisi. La urma urmelor, nu e altceva decât un bătrân obișnuit. Către sfârșitul vieții, singurul lucru util care i-a mai rămas de făcut e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
intre în cameră, s-a împiedicat și s-a lovit la picior. A fost o rană mai mult urâtă decât rea, mi-a arătat semnul, însă fiindcă îl sculase din somn pe unul Poetul, ăsta a scotocit în mintea lui adormită și i-a zis Hector, ca ăla cu tendonul, cu Troia, care s-a lovit la picior. Așa că Hector i-a rămas numele. A încercat să-l schimbe când o fată i-a zis că ăla cu piciorul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sunt întru totul de acord. Poți să-l eliberezi când ajungi bogată și faimoasă. — Exact. Lui Hugo nu era nevoie să-i fac o schemă ca să se prindă. Era o ușurare nemaipomenită. — Încep să devin post-modernă, zisei eu, pe jumătate adormită. Eu am ideea și-i pun pe alții să o facă. — Spre deosebire de un meșteșugar care insistă să facă cu mâna lui totul, până la ultima bucățică? — Mm. Deși să știi că pot, zisei eu, ridicându-mă din nou în capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știe ceva. Și nu mai suport! Își rotea privirea prin cameră, agitat, tremurând din cap până în picioare. Cu Philip a fost așa de ușor, adăugă el, de parcă ar fi simțit nevoia unei explicații. Deja era cu capul pe birou, aproape adormit. N-a trebuit decât să-i fac injecțiile. Am folosit două seringi în același timp. S-a terminat totul în mai puțin de zece minute. Dar când m-am repezit la Violet la petrecere - cred că eram mai beat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai că doarme în caiac, care de abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze în spatele lui, dincolo de munții înalți. Coborî spre port, simțind că activitatea revenea la Santa Cruz. Începură să circule primele autobuze, cu luminile încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
râvnei sale distrugătoare. Ascultă liniștea. Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar fi sosit pe neașteptate sfârșitul, pentru că nu se mișca nici măcar o frunză în dimineața liniștită, fără vânt, în tăcuta pădure, fără viață, peste mașinile adormite, fără oameni. Din umbră, apăru figura neliniștită a lui Kano, care înaintă domol, cu teamă, în pofida tăcerii, dând înconjur luminișului ca să evite apropierea de monștrii de fier, ținând sarbacana strânsă cu putere, mai dispus la fugă decât la ofensivă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unul dintre vecini spune că are o cicatrice urâtă pe braț. De parcă ar fi fost ars. Brunetti Își termină cafeaua, puse ceașca pe tejghea și spuse: — Să mergem acasă la ei și-ți voi spune ce știu. Pe când străbăteau aleile adormite și drumurile mărginite de copaci, Brunetti Îi explică lui Ambrogiani ce aflase din cărțile citite, Îi spuse despre xerocopia fișei medicale a fiului lui Kayman și despre articolul din jurnalul medical. — Sună ca și când ea, sau Foster, a alcătuit-o. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai era și devotamentul lui ideologic. Alice îl iubea pentru grija lui, pentru energia, pentru credința lui, pentru felul în care își arunca pletele pe spate și pentru felul în care îi ardeau ochii. Toate astea îi aprinseseră un idealism adormit, despre care Alice nici nu avusese habar că exista în interiorul ei. Viața cu Jake - și cu copilul, desigur - avea să aibă o valoare reală. Avea să fie plină de semnificație, utilă și în contrast dramatic cu lumea trivială a revistelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Sunt de acord cu Jessamy, a declarat Jake. Alice a observat că, pentru asta, soțul ei a mai primit o privire adoratoare de la redactorul-șef adjunct. —Celebritățile ar însemna să ne coborâm sub propriile standarde. Noi existăm ca să trezim conștiințele adormite ale celorlalți oameni, nu ca să le hrănim punctele comune cele mai josnice. Joss părea deranjat. —Eu n-am spus că vreau celebrități, s-a stropșit el. Am atras doar atenția că ne pot ajuta la difuzare. Pot face să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-am avut încă ocazia să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul acum adormit. I-a făcut semn lui Alice să meargă în sufragerie. — Ia loc. Eu mă duc să-l pun pe Theo în pat. Servește-te cu ceva de băut - sunt niște sticle pe undeva. Hugo se întreba exact unde. Cândva, Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chelnerul i-a adus băutura, Hugo a observat un morman decrepit de carne, care-i aducea aminte de portretele cu Henric al VIII-lea. Mormanul stătea vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit, lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă de baseball cu cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]