1,462 matches
-
cu Grinuț, peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență, eu având mereu la dispoziție poștașul personal: tot Cristi. Căci, ori de câte ori ajunge cu treburi pe la București, musai se Întâlnește cu Grinuț, care - zice-ți voi - pisicindu-se, Îl adulmecă. Iar bietul Cristi nu miroase a nimic altceva decât „a mine“, a parfum „Chat noir“. Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mine. „Scris“ cu o „cerneală“ cu mult mai rezistentă decât cea din stilou: feromonii. À propos: Poate nu știți de ce noi, pisicile, nu ne Încăierăm niciodată când e vorba de vânătoare; culmea, fiind vorba de o problemă vitală, hrana. Noi adulmecăm urmele - musai și doar ale - pisicii sosite deja În acel teritoriu la vânătoare și, implicit ne-o amânăm pe-a noastră, pentru mai târziu. Ne Încăierăm și noi, dar numai pentru treburi serioase, precum e o pisicuță... Poate ați vrea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar pentru a cerceta, În venerația lui definitorie pentru plantă. Da, planta, căci pe frunza ei trăim și noi, și restul lumii. Dar unul care iubește tot ce este viu, adică și animalul, și piatra. À propos: dacă mișună canadienii adulmecând Roșia Montană, silind-o să le plătească cu viața lăcomia, e pentru că doar viața pietrei - cu mult mai lentă decât a noastră - a născut filoane de argint, dar mai ales de aur... Dar cel mai mult el iubește pisicile, acelea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viața. Clopoțelul iubirii îi dădea de veste, întocmai ca cel al lui Evtușenko: știa că i se va întâmpla ceva, dar nu știa ce, mai exact presimțea, știa că se apropie furtuna, dar nu știa dincotro. O intuia însă, o adulmeca prin preajmă cu extraordinarul său simț, întocmai ca Evtușenko, în tren, călătorind spre mare; o simțea după mirosul sărat, dar neliniștea că nu știa cum arată îi dădea fiori: "Spuneți-mi/ când va fi?/ Și cum e, oare?"/ "Îți vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
văr-tu, și lăsați-mă pe mine să-l prostesc. Știu io mai bine. Și mai dă-l În gâtu’ mă-sii de boșorog! se Înfoie Laur peste cana de cafea pe care-o ține la nas cu amândouă mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert Trandafir, care-i primul soț al Motănicăi, sora cea mai mică a mămicii mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cât a fost văr-tu pe-aici, moșu’ a stat numai cu ochii pe noi. Acuma parcă-l văd că s-a mai liniștit. Andrei privește pe fereastră la zilierii cu torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește Andrei pe buze ca un descântec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dracu’, că se vedea cu ochiul liber că nu erau niște disperați și nici te miri ce ageamii. Ce făceau acum făcuseră poate de zeci de ori și până una-alta n-aveau ce pierde. Trăgeau de preț, până unde adulmecaseră precipitarea lui Andrei și nerăbdarea mea de a elibera cât mai repede locul și să ne facem dispăruți cu banii, drept pentru care ei nu se grăbeau deloc și mergeau la sigur. O sută sacul, băieți, spuse cel la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot, iar el doar că se descheiase la șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub masă pe jumătate Întărită. M-am ridicat să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi făcu semn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la fel de pustii ca În periferia de unde veneam. Trecând prin Piața Operei spre gară, mi s-a părut la fel de curată ca În ziua sosirii noastre. Din douăzeci În douăzeci de metri dădeam peste un trecător mânând grăbit cu bărbia-n piept, adulmecând parcă dalele galbene ale pavajului În căutarea unui loc sigur unde să se adăpostească, iar la ieșirea din Piață am văzut trei inși În salopete și cu o scară de lemn, care tocmai terminau de Înlocuit geamul unei vitrine. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Revoluționar, dar n-am reușit nici de astă dată s-o clintim de la post. După ce Carol a plecat la Timișoara și s-au desființat toate filtrele din stațiile de metrou, am mai trecut și am zăbovit prin stația Piața Muncii, adulmecând prin mulțime urmele Ortansei, urmele lui Carol și ale celorlalți. Mă pierdusem de ei, sau poate dintotdeauna fusesem un popor format dintr-un singur ins fără căpătâi, bântuind Încolo și-ncoace prin lume fără nici un fel de obligație față de ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care-și făcea de lucru pe lângă un balot de ziare Timișoara. N-ar fi mai mult de o Închipuire, de vreme ce pe sub inscripțiile și afișele de pe ziduri se perinda lume ca la mort. Peste o săptămână și ceva am revăzut poporul adulmecând nesățios urmele eroilor noștri, și mi-am amintit că-l știam pe vânzătorul ăla de ziare și ar fi trebuit să-l Întreb ceva. Îi recunoșteam cu Întârziere obrazul plinuț și măsliniu și privirea de un verde indolent, care te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
viorelele, toporașii delicați și gingașele brândușe încep să înveselească cu farmecul lor pădurea, încă mohorâtă. Este o trezire la viață, a cerului, a păsărilor, a plantelor și a oamenilor... A venit primăvara. Primăvara trezea și în noi pofte de viață.. adulmecam mireasma primăverii născânde. Țigăncușele cutreerau străzile orașului... Lăpușneanu, mai ales, îmbiind trecătorii cu buchețele de ghiocei și toporași.. ori zambile. Ia zambilica parfumată... ia zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sufletului meu, după moarte, mă obsedează continuu, oricât de mult m-aș instrui. Putrefacție Am gingiile tumefiate. Sub pielea învârtoșată a palatului gurii simt ceva care mă arde. Când îmi inspectez cavitatea bucală cu vârful limbii, de la gingii până la palat, adulmec o puternică senzație de mâncărime. E un lucru pe care nu reușesc să-l mai suport. Disperat, introduc degetele și încerc să-mi fac un masaj ușor: apăs mai tare și simt că arsura scade iar limba se acoperă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
produce în mine un dublu efect. În general, putrefacția vegetală nu mă jenează olfactiv, dar amestecul cu scoici și pești morți amplifică duhoarea de pe plajă. Nu pot să suport miasma, simt aproape că mă sufoc, și totuși, în același timp, adulmec ceva benefic în această combinație de materii moarte. Mirosul ăsta ambiguu reușește să-mi transmită o nouă vigoare. Dacă mă gândesc o clipă, înțeleg că e vorba chiar de efectul renăscător al morții... Viața are în ea ceva putrid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Sunt obosit. Azi am săpat pământul; am plantat niște flori agățătoare ale căror cupe se deschid numai în zori. Au culoarea ochilor Aiei și mi s-a spus că se numesc „zorele”. Mâine o să sădesc glicine și verbine. Caut să adulmec, de pe acum, intensitatea miresmelor ce se vor răspândi în grădină, atunci când toate vor fi înflorite. O să fie un adevărat paradis. Dâra sincerității Rămân tăcut timp de săptămâni întregi. Ea îmi respecta tăcerile. Mă rușinez de unele lucruri pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Neptun, minunăție de corali pastelați, peștișori exotici, pești săritori, albatroși ce plutesc elegant În aer Împrejurul vasului, uneori cârduri de delfini jucăuși ce fac acrobații ingenioase deasupra apelor Înspumate, capul unui rechin ce-și cască fălcile Înspăimântătoare În căutarea prăzii... Adulmec vântul fără a simți nici un iz de pământ, cercetez oceanul, dar este Întunecat și mânios, nici un firicel de algă, nici o pată de culoare, nu indică apropierea unui țărm nisipos...Valurile sunt Înalte, vântul puternic, culoarea oceanului gri-verde Întunecat de nu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
le Înțelege și, mai ales, de a retrăi acele clipe de revelație cu pasiune și nobil simțământ. Modul ei de a se exterioriza devine exemplu și pentru alții, căci Îi Învață să călătorească cu rost și Înțelepciune, să știe să adulmece farmecul vieții. În această revelație a bucuriei intelectuale de a descoperi o lume mirifică a departelui, distinsa scriitoare a Înțeles că Mama India e o zeitate cosmopolită și rafinată deopotrivă cu lumini și umbre, dar mereu captivantă și atractivă, plină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ei palidă frumusețile pământului și se miră În tăcere de priveliștea de basm. Ursul hibernează În vizuina sa și visează la zilele frumoase pe care le va petrece peste câteva săptămâni. Din când În când iese pentru câteva clipe afară, adulmecând imprejurimile și Încrețește nasul: "E tot zăpadă, mai bine mai dorm puțin! Vulpea doarme și ea În vizuina sa, căci și-a terminat toate proviziile și satul este departe. Iepurașul stă și tremură de frig după un bolovan și se
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
limitele ei raționale și logice care a dat posibilitatea creatorilor să își unească, în lumea siderală, ideile revenite apoi cu informații în creierul ființei lor telurice. Jocul acesta al imaginarului este o categorie estetică deosebit de elastică și tolerantă, imaginația creatorului adulmecă Universul, îl străbate, îl răscolește în căutarea de energii inspiratoare, creând frumosul, cautand acele muze despre care toți cei care plazmuiesc, vorbesc și dau, prin dedublare, puterea de a pătrunde în lumea lor. Într-un sens foarte general, aceste limite
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a se pierde urma banilor. Așa se face că, la plecare, firmele exploatatoare au pierderi și datorii, iar la sosirea hârtiilor, paguba se transformă în profituri mari, trădate de majorări de capital de milioane de dolari. Acum, dârele banilor sunt adulmecate de procurorii DNA. În România, Forestar Sa Tarcău apare, la 31 decembrie 2015, cu pierderi de 14.761.708 lei, iar Romanel Group apare, la aceeași dată, cu pierderi de 5.938.438 lei. În Panama, acționarul majoritar are un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Căciuli coborâte de pe Columna lui Traian. Predomină cărămida și betonul. Rar se mai fac chirpici făcuți din lutul amar al colinelor. Un bătrân își culege porumbul din peticul de la marginea pădurii. Scăpate din poala nopții, două bivolițe cu o vițelușă adulmecă buruienile tinere, cruțate de brumă. - Ziua bună! Au rămas verzi dovlecii... - Că nu-s dovleci, îs pepeni. Dovleci îs cei galbeni, de care mâncă oltenii, îmi explică Mihai Cicio. Nu s-or copt pepenii. N-o fo’ niciodată așa. Nimic
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cumpărător? Dacă nu e cine știe ce motivat, pune deodorantul la loc și pleacă. Dacă vrea neapărat să vadă cum e, se uită în stânga și în dreapta să vadă cine mai e pe lângă el, și dacă drumul e liber, rupe puțin folia să adulmece. Desigur, dacă apoi decide că experiența Alpine Dawn nu este suficient de provocatoare (poate că se simte mai degrabă genul de bărbat Arizona Twilight), cum se va simți următorul cumpărător care vine din urmă, când va descoperi că folia protectoare
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
universul acesta proiectat în viitor nu e menit să dureze pentru că e imediat subminat, incertitudinea intervine și e dată de alunecările imaginației bulversate, "poate până la urmă voi sta resemnat/ așteptând lupii să se scurgă printre nămeți/ cu burta suptă și adulmecând prin ger/ să mănânce cu editorii din farfurii poeți". E aici o atitudine ironică, o referire la o ipostază, o poză poetică. Incertitudinea se asociază constant cu senzația de lichefiere a lumii, cu pierderea în acvatic și cu aplatizarea. Motivul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de plajă neamenajată, ignorând panourile de pe malul mării care interziceau înotul și avertizau asupra pericolului de înec și, din cauza curenților și a terenului accidentat, doi dintre ei își pierd viața. O tragedie pentru familii, mană cerească pentru uliii mass-media, care adulmecă imediat drama aducătoare de audiență, încurcături și remușcări pentru organizatori. Spre cinstea ei, directoarea școlii din Ciortești, organizatoarea deplasării, își prezintă demisia, salvându-i elegant, de la coresponsabilitate, pe șefii ei de la Învățământ și de la Ministerul Tineretului. Țap ispășitor pentru jurnaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a scos un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sandvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi mai păsa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]