2,458 matches
-
unui subiect diferit de al predicatului anterior și a unei compliniri (complement sau circumstanțial): „Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvânt.” (L. Blaga) „Nu-i mai scrisesem și nici el mie.” (M. Preda) • prezența adverbului de negație nu: „Un cuvânt sau un gest pot să jignească sau nu, după felul sufletesc al celui care-l face.” (Camil Petrescu) Din structura predicatului analitic se pot subînțelege: • verbul copulativ: „Sufletul omului e ca un val - sufletul unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se deșteaptă o-ntreagă omenire Sunt cei ce-au fost pe vremuri, sunt cei ce sunt acum.” (T. Arghezi) „O clipă mi-a trecut prin minte că, poate, murisem, iar gara reprezenta ceea ce se întâmpla după viața mea.” (O.Paler) • adverbe relative: cum, așa cum, cât, oricum, oricât; marchează dezvoltarea propozițională a numelui predicativ de calificare: „...Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu) „El era omul care era așa cum credeai tu că e...” (M. Preda) În realizarea propozițională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bază și cu un verb sau mai ales expresie impersonală, sau devenită impersonală, dar acestea rămân nespecifice; în astfel de enunțuri, propoziția-subiect urmează predicatului: „Casă trebuie să fac, să se cunoască cine a venit întâi aici, în Cuțarida.” (E.Barbu) Adverbele relative introduc subiecte propoziționale care intră în relație de interdependență cu predicate realizate prin verbe devenite, prin diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
răspunde exigențelor impuse de regent și care devine purtătorul unei funcții sintactice. Sub aspect structural, determinantul nu poate exista în afara regentului. El se realizează, de altfel, în mod frecvent, prin unități lexico-gramaticale lipsite de autonomie, și semantică, și morfo-sintactică: adjectiv, adverb, verb la conjunctiv 28, forme verbal-nominale: infinitiv, participiu, supin și gerunziu: „Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri.” (N. Labiș) „Pasăre-n zbor și clopot care bate / aș vrea să-mi fie glasul.” (M. Isanos) „- Cobori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuiva 3. sensuri gramaticale (categoriale; categorii gramaticale de gr. II: diateza etc.) Regent: verb la diateza pasivă verb la diateză dinamică Funcție sint.: complement de agent complement indirect a fi lăudat de cineva a se folosi de stilou Regent: adjectiv/adverb la ‘intensitatea superioară’ Funcția sint.: complement comparativ, Este mai fricos decât un iepure. Aleargă mai repede decât un iepure. 4. planul semantic al determinantului Determinant: verb personal verb impersonal Funcție sint.: compl. direct subiect El începe a cânta. Începe a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomiei enunțului lingvistic, prin structurarea finită a planului expresiei concomitent cu împlinirea planului său semantic global. Funcția de complement se dezvoltă în interiorul unei relații de dependență pe care o generează, ca regent, prin excelență, verbul (și doar uneori, unele adjective, adverbe sau interjecții). Complementul vine să descrie și să împlinească, prin conținutul său lexical, câmpul semantico-sintactic desfășurat de verbul (sau adjectivul, adverbul, interjecția)-regent, prin valențele sale sintactice, rămase libere, și care se cer satisfăcute. În satisfacerea disponibilităților relaționale ale verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul unei relații de dependență pe care o generează, ca regent, prin excelență, verbul (și doar uneori, unele adjective, adverbe sau interjecții). Complementul vine să descrie și să împlinească, prin conținutul său lexical, câmpul semantico-sintactic desfășurat de verbul (sau adjectivul, adverbul, interjecția)-regent, prin valențele sale sintactice, rămase libere, și care se cer satisfăcute. În satisfacerea disponibilităților relaționale ale verbului (adjectivului etc.), prin conținutul lexical al termenului (grupului de termeni), prin care se realizează în mod concret, complementul scoate regentul din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
direct poate rămâne subînțeles sau deductibil din context: „Cu toate că i-am spus că nu vreau Mi-a dat noapte-n somn să beau Întuneric.” (T. Arghezi) Uneori, când complementul ar fi avut dezvoltare propozițională, se exprimă numai elementul de relație (adverb sau pronume relativ): „Părea o formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde.” (O. Paler), „În concepția autorului, cortina se lasă o singură dată, ați înțeles când.” (M. Eliade) Mai rar, complementul direct se poate dezvolta și în sintagme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
știu un al doilea care să fi stârnit împotrivă-i atâtea oarbe dușmănii.” (M. Caragiale) • forme verbal-nominale: „Focul meu a-l stinge nu pot cu toate / Apele mării.” (M. Eminescu) „Trebuie să-și termine întâi de scris declarația.” (M. Eliade) • adverb (foarte rar): „Știa bine nemțește, ceea ce pentru un filozof însemnează mare lucru.” (I. Iordan) • interjecții: „Am strigat ura! până când într-un nor de praf s-a pierdut departe trăsura domnească cu ale suitei.” (I.L. Caragiale) b. dezvoltat; se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea relației de dependență, când funcția de complement direct se realizează prin două tipuri structurale: (a) dezvoltat și (b) propozițional 34. a. Construcția infinitivală prin care se realizează complementul direct dezvoltat intră în relație cu regentul prin pronume sau adverbe relative (care fac parte din structura complementului, de altfel): „Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci... n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.” (I. Creangă) Poziția pronumelui relativ în interiorul categoriei gramaticale a cazului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă.” (M. Eminescu) „Stau ca-ntre sălcii, noaptea, călătorul, / Și nu știu cine-i binefăcătorul.” (T. Arghezi) „În zadar mai cauți în ce-ai vrea să crezi.” (L. Blaga) • adverbe relative: „Acolo, bob de nisip în nisipul dintre pământ și cer, am simțit cum se infiltrează în mine, din pământ și raze, un fluid întineritor...” (G.M. Zamfirescu), „Mă tot întrebam de unde mi-e cunoscută figura d-stră...” (M. Eliade) Selecția elementelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infiltrează în mine, din pământ și raze, un fluid întineritor...” (G.M. Zamfirescu), „Mă tot întrebam de unde mi-e cunoscută figura d-stră...” (M. Eliade) Selecția elementelor de relație este parțial determinată de tipul stilistic al enunțului. Locuțiunile conjuncționale, pronumele relative și adverbele relative introduc completive directe numai în stil indirect: „Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că de nu, acolo îți putrezesc ciolanele!” (I. Creangă) „Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
străin scoate cinci lei din pungă și-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni.” (I.Creangă, 110), „Fiece oră mă schimbă și fiece pas mă apropie-n taină de cel ce voi fi totdeauna!” (A.E. Baconsky, 27) • adverbe relative; introduc în frază completive indirecte mai ales când regentul este un verb pronominal sau un verb întrebuințat la diateza reflexivă: „Ca să vadă-un chip se uită / Cum aleargă apa-n cercuri.” (M. Eminescu, I., 72), „Te duci și ani
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câmpul sintactic deschis de termenul regent. Complementul comparativ determină: • adjective: „Nu se temea. Curiozitatea era mai puternică decât frica.” (P. Sălcudeanu, 312), „Cuvântul uneori este prea sărac față de structura nervoasă, cu mult mai bogată și mai nuanțată...” (P. Sălcudeanu, 148), • adverbe: „Calea laptelui e-n vale / mai aproape decât ieri. Când era deasupra noastră / pretutindeni, nicăieri.” (L. Blaga, 258), • expresii impersonale (cu adjectivul sau adverbul la comparativ sau superlativ relativ): „E însă mult mai ușor a deosebi frunzele și roadele decât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este prea sărac față de structura nervoasă, cu mult mai bogată și mai nuanțată...” (P. Sălcudeanu, 148), • adverbe: „Calea laptelui e-n vale / mai aproape decât ieri. Când era deasupra noastră / pretutindeni, nicăieri.” (L. Blaga, 258), • expresii impersonale (cu adjectivul sau adverbul la comparativ sau superlativ relativ): „E însă mult mai ușor a deosebi frunzele și roadele decât a le descrie esența, a le reduce la germenul primitiv.” (M. Eminescu, P.L., 51), • verbe: „Radu mai mult se plimbă decât studiază.” Tipuri semanticetc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
largi decât ferestrele cele înguste...” (M.Eminescu, P.L., 40) • complementul (direct, indirect): „Mi-a părea cum că natura / Toată mintea ei și-a pus Decât orișice păpușă / Să te facă mai presus.” (M. Eminescu, I, 100) • verbul-predicat, caracterizat printr-un adverb modal la comparativ: „Soarele mai mult lumina decât încălzea.” (G. Bogza, 67) • numele predicativ: „Lumea nu-i nici trecătoare, nici eternă decât în raport cu existența noastră.” (M. Codreanu, 194), „Crezându-te că ești mai mult decât ești nu vei înainta niciodată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noroace ai avut, unul a fost mai mare decât toate: acela că Făt-Frumos ți-i frate de cruce.” (M. Eminescu, P.L., 11), „... tot astfel dacă închid un ochi, văd mâna mea mai mică decât cu amândoi.” (M. Eminescu, P.L., 24) • adverb: „... O suferință atât de brutală și neașteptată nu va dura și nu va fi mai mare decât atât.” (M. Preda, Cel mai iubit..., 166), „Azi o să fie o căldură... mai teribilă ca ieri...” (I.L. Caragiale, III, 253) • forme verbal-nominale: „E
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai prin elemente de relație. Acestea diferă în raport cu tipul comparației (implicită sau explicită), cu poziția regentului în interiorul categoriei gramaticale a comparației, cu tipul structural al complementului. a. Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul comparativ este însoțit de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) și adverbe întrebuințate prepozițional: alături cu/de, față cu/de, pe lângă, dintre, între, ca (și), cât (și), decât: „Dintr-odată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, voi fi hăituit, prins și sacrificat.” (O. Paler, Galilei,95
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Au făcut tot ce le-au stat prin putință ca să interpreteze cât de bine pe un autor care, e drept, că e un uriaș alături cu ei.” (M. Eminescu, Despre cultură, 206) b. Propoziția comparativă se introduce în frază prin: • adverbul decât: „Lucrurile sunt mult mai grave decât ne așteptăm, auzi glasul poporului.” (M. Eliade, 568) • locuțiunea conjuncțională decât să: „Mai fericit erai de o mie de ori să paști porcii la Cogeasca Veche decât să mai fi ajuns și zilele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să: „Mai fericit erai de o mie de ori să paști porcii la Cogeasca Veche decât să mai fi ajuns și zilele aceste!” (I. Creangă, 51) • pronume relative precedate de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): ca, pe lângă, față de/cu, în raport cu sau de adverbul decât: „Dar asta ce vă povestesc eu acum n-a fost nimic pe lângă ce făcea el în târguri și iarmaroace.” (M. Eliade, 237), „Crescătorii de vite din satele muntoase nesocializate au oferit statului, oficial, spre vânzare, de nu știu câte ori mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce făcea el în târguri și iarmaroace.” (M. Eliade, 237), „Crescătorii de vite din satele muntoase nesocializate au oferit statului, oficial, spre vânzare, de nu știu câte ori mai multe vite decât ceea ce se contractase.” (M. Preda, Cel mai iubit... III, 177) • adverbul relativ cum (foarte rar, unde, când), singur sau, mai ales, precedat de prepoziții: de, față de sau de adverbul decât: „Nu mi-ar părea nici mai mici de cum îmi par azi.” (M.Eminescu, P.L., 24) Când complementul dezvoltă o comparație explicită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oferit statului, oficial, spre vânzare, de nu știu câte ori mai multe vite decât ceea ce se contractase.” (M. Preda, Cel mai iubit... III, 177) • adverbul relativ cum (foarte rar, unde, când), singur sau, mai ales, precedat de prepoziții: de, față de sau de adverbul decât: „Nu mi-ar părea nici mai mici de cum îmi par azi.” (M.Eminescu, P.L., 24) Când complementul dezvoltă o comparație explicită, elementele de relație devin mărci distinctive pe baza situării regentului la comparativ sau la superlativ relativ: „În ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost chemată de profesor.; verbele la diateza dinamică cer complement indirect: El s-a îngrijit... ® El s-a îngrijit de trandafiri. etc. Funcția de circumstanțial este cel mai adesea o complinire facultativă a verbului (mai rar, a interjecției, adjectivului sau adverbului), atât pentru întregirea planului semantic al câmpului sintactic pe care îl deschide regentul, cât și pentru asigurarea autonomiei structurale a enunțului. Un enunț precum El mi-a dăruit un album Picasso. se caracterizează prin integritate și autonomie structural-sintactică și semantică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
între abstract și concret, al termenilor relaționali: „S-au spart din cauza frigului.” $circ. de cauză$$; • planul semantic al relației de dependență: „Ai carte, ai parte.” $circ. cond.$$ și este, adesea, fixată definitiv prin alte semne lingvistice din enunț, mai ales adverbe corelative. CIRCUMSTANȚIALUL SPAȚIAL (DE SPAȚIALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL SPA}IAL (DE SPA}IALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut.” (L. Blaga, 94), • expresii impersonale: „Ascultă, e mai cald aici ca-n
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ziuă, să te scoli și să apuci încotro-i vedea cu ochii.” (I. Creangă, 150), „Mâni în zori de zi pleca-vom Către schitul vechi și sfânt.” (M. Eminescu, I, 65) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • adverbe (locuțiuni adverbiale) al căror conținut semantic exprimă locul: aici, acolo, peste tot, pretutindeni, în față, în spate, nicăieri etc. „Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul Pe pământ lor li se pare că se năruie tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]