79,378 matches
-
tău miezul de salcie să-mi calce moartea pre moarte cu un acoperământ de pași tineri încerc să alunec pe șirul pașilor noștri așa cum coboram în copilărie dealul înghețat spre casa bunicilor așa cum descălecam cu șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor noștri poticnițI cu care traversăm strâmtoarea lumilor din bulboane de fân proaspăt cosit, mi-
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
pipăie anatomia lasciv convins că toate liniile sunt la locul lor haotice și totuși ceva mai poate sta ascuns în însășI încordarea știutului stăm patru fraulein pe metereze cu gâturile strivind dantelăria de fier forjat și cu un picior în aer pentru ca trecătorii să creadă că între noi și restul lumii nu ar mai fi decât un pas noi dăm seara bună liftierului ce adduce pe tavă amintiri din copilăriile despre care nu mai aveam habar pentru că recursul la oligoelemente ține
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate de al cărei miros se răstigneau lacomii culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu gâturile strivind ale nopții arabescuri de fier forjat și cu un picior în aer (ezitând să pășim pe trotuarul aerian dintre două toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt. și Dumnezeu a creat apoi suprarealul multă vreme l-am căutat pe
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
toată această prea-vie jardinieră ce psihosomatiza emoția cu care florile se agață de impresiunea parfumului de femeie nu se proptea în asfalt decât prin vârfurile tocurilor înalte cu care picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui cutremur fiecare dorea să-și potcovească nărăvașul cal cu metalul aerospațial ce îmbrăca pașii acestei femei cu flori proaspete
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de viermi și de clipe, Am așteptat secole să vină primăvara, Am înnodat nopțile fibră cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
ei vegetală, strîns, strîns. Monstrul meu oranj se strecoară fierbinte și umed între mine și pătură. își pune, în semn de iubire, labele fierbinți și umede pe fața mea, șuierîndu-mi în inimă. Care începe să bată iar nebunește: nu are aer, vrea să iasă prin urechi, printre buzele deschise, prin nări. Și pentru că nu-i dau voie - "Doamne, Doamne, ceresc Tată, Doamne-Doamne-Doaaaamne..." - începe să mă izbească iute cu picioarele și pumnii în coaste, pînă ce tremur ca un camion staționînd cu
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele țîșnindu-mi din vîrful degetelor, mai reușii să scriu, necuviincios, în aerul amurgului sălbăticit: TOAMNA!
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care, cu un aer tenebros-complice își transmit vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și în Strigoaica, de asemeni neinclusă în prima ediție a Întâlnirii din Pământuri, însă datând din
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
de whisky în mână, se plictisește și i se pare că e pustiu în casă. Femeia asta nu poate să rămână singură cu ea însăși un minut! - Nu, de ce, lasă mami că o conduc eu, interveni Mirel. Mai iau puțin aer și văd și eu orașul by night. Orit o să-mi fie ghid. Mirel lipsi de acasă toată noaptea. Natalia încercă să telefoneze la avocată după o oră- două, dar nu primi nici un răspuns. La poliție i se spuse să aibă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Hotelul se afla pe Calea Victoriei, care taie orașul, cu cotituri ciudate, de la nord la sud și e artera principală pentru circulație. Era foarte bine pavată și deosebit de curată. Casele, care erau, în majoritate, din piatră deschisă la culoare, aveau un aer elegant, specific. Multele stiluri folosite se armonizau cu fizionomia neliniștită și variată a străzii. Era, aici, plin de magazine cu vitrinele arătoase și cu lucruri de preț; peste tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
în livrea treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val de plimbăreți, cu toții îmbrăcați cu un anume chic, astfel încât întreaga imagine a străzii făcea o impresie plăcută. (...) Viața la Argeș (...) E minunat să trăiești aici șîn Carpațiț; aerul e pur și limpede, natura e minunat de frumoasă, iar oamenii, amabili și ospitalieri. Am stat prin aceste locuri mai multă vreme; am locuit atât în Sinaia, unde regina Elisabeta (Carmen Sylva) și-a clădit mărețul castel de vară, cât
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
decantez. Între noi doi îndepărtarea Se face nimb al apropierii, Când vii spre mine, îmi dispar. Nu mă citi... aceste semne Sunt ca bucatele rămase După ospățul din adânc. Variantă Vezi rândunelele rămân Pe-arama frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
în sul de cețuri, Nădăjduiam să Te întâmpin, Dar mintea-ngălbenește, se prefiră, Și îmi ajung absentă ca un templu Din care n-a rămas decât arcada. Ocol Vreau să mă rog, dar Te-am pierdut, Cuvintele dau roată-n aer Ca niște păsări fără cuib. În loc să-ngenunchiez, mă urc, Mă-mbrac în alb, ies din oglinzi, Visez că ning și că acopăr Golul de taină dintre noi. Târziu A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți în aceiași viziune, un poliedru ca un imens diamant cu numeroase fețe și muchii lucind cristalin, plutește senin în aer la înălțimea capetelor lor. Deși îl petreceam pe Blaga până pe pragul sălii unde urma să-și țină cursul fără să-l urmăm în acea sală, deși îl aveam în mijlocul nostru, la seminarul său, ca și în întâlnirile din cenaclul Cercului
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
și el, grăbeau pașii statornicilor vilegiaturiști care făceau băi calde. Lovinescu părea dezorientat de locul unde îl adusesem. - Asta este faimoasa stațiune pe care mi-ai lăudat-o cu atîta căldură?, m-a întrebat la un moment dat cu un aer ironic. Am rerceptat cu inima strînsă cuvintele aproape dojenitoare. Lovinescu părînd înduioșat de starea mea sufletească propuse să ne întoarcem la Sibiu. Am făcut calea întoarsă pînă la mica gară, care părea pustie, ne-am urcat în trenul ce părea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
trăsura îndreptîndu-ne spre cochetul restaurant aflat în Drumul Dumbrăvii în care am pășit amîndoi într-o stare de voioșie și bună dispoziție. Ne-am așezat la o masă, unde apăru îndată un ospătar recomandîndu-ne fripturi la grătar. Dinspre pădure năvălea aerul proaspăt al Dumbrăvii și un șopot se ridica din exclamațiile bucuroase ale clienților. Mi s-a părut că mă aflu undeva în Elveția, unde poposisem înainte cu cîteva luni, într-o călătorie făcută cu soțul meu. Totul era curat, frumos
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
caut în roua tîrzie, pe frunze sub pini -sînt ele oare ceva mai sîngerii? Mi se pare? Îl simt totuși în jur, bietul de mine, îți respir, poate, chiar sufletul. Rău am ajuns. E, nu-i așa, nevoie, Mereu de aer. Altminteri, etruscii erau aproape, pe-aici, în vecini, te-așteptau de foarte de mult, cu quadrigele lor de lut, cu fibule vechi pentru toga ta nouă. Nu trebuia decît să cobori puțin - numai că tu pe alte drumuri umblai, pe
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
de petrol ardea aruncînd umbre pe pereți și el își văzuse deodată uniforma, curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja un trup, poate trupul de aer al unui strigoi. Piei!... Scuipase într-o parte și intrase în dormitor. Soția îl aștepta. Plînsese. Se dezbrăcă și se lipi de ea sub cearșaf. Săraca, rămînea singură, ea singură cu toate clasele pe cap, preluînd și funcția lui de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pur și simplu așa ceva se întîmplă oricând și oriunde: fapt e că se bucura de simpatie printre studenți tocmai pentru că nu părea să facă nimic ca să o caute. Trecea în revistă, imperturbabil, transformările fonetice, cu o voce monotonă și cu aerul că o asemenea ocupație e în sine destul de importantă și chiar plăcută; tînărul public aflat întîmplător în zonă fiind liber să participe sau nu la un exercițiu intelectual. Se legau de el o seamă de povestiri, de scenete perfect autentice
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
după aceea, încerca să-l convingă pe poet să continue în direcția pe care atît de bine o înțelesese... Am povestit de mai multe ori (niciodată în scris) aceste două întîmplări, nu atît pentru anecdota lor, cît pentru un anume aer de emoționantă noblețe care m-a izbit de la început. Îmi pare foarte rău că le repovestesc într-un asemenea moment, cînd profesorul Onu s-a stins din viață. A lăsat în urmă cărți importante, unele scrise în colaborare - Istoria limbii
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
-n tăiușul fin, popas presărat cu pietroaie de smarald și alte topaze safirii plus bulgări de cristal logodiți cu, oh!, roua clandestină. Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
a se plasa la interfața dintre scris și nescris. Astfel, în iulie 1986, ea notează: "îmi dau seama că acest jurnal, în fond, nu este un jurnal. Mai degrabă pietre mici scoase din sursele energiei cotidiene pentru a construi, în aer, o piramidă imensă împreună cu ce n-am scris. Revelația unui spațiu de energie interioară trăind și în exterior, sau mai degrabă sugerînd ceea ce n-a putut fi exprimat... Foarte des caut, citind, la alți scriitori acea energie interioară, ținînd de
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]