1,384 matches
-
ceva total, la un nou sentiment. Existau, în acest caz, cuclaritate, două cauze diferite: gîndul la plecarea maestrului și discuția filosofică fiecare dintre ele punînd în mișcare propriul sentiment. Cînd discipolii s-au gîndit, mai tîrziu, la maestrul lor, diferitele afecte s-au putut împăca, așa încît reprezentarea pierderii și cea privind incomparabila personalitate au putut conlucra la formarea unui sentiment total de admirație mîhnită; s-a putut împlini o contopire. Deseori, o contopire poate avea loc în momente izolate, deosebit de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
decît să cîștige perfecțiunea, propunîndu-și unul inferior. Comparația cu Banchetul lui Platon ne arată deosebirea dintre gîndirea antică și cea modernă. Platon vrea să ne conducă dincolo de aspirația continuă, dincolo de lumea schimbării, în care poate fi vorba doar de străduință. Afectele trebuie înlocuite cu claritatea intelectuală și starea sufletească să-și găsească liniștea în invariabilitate. Pentru Bruno însă, jocul contrariilor și tensiunea pe care o comportă sînt tocmai expresia realității adevărate, fiindcă tocmai bogăția vieții și infinitatea lumii ne aduc cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că trăirile trecutului sînt profitabile pentru viitor. Mai este importantă însă, pe lîngă asta, în contextul în cauză, și o situație de un interes psihologic general. Un sentiment total are, în esență, caracterul unei stări sufletești și nu al unui afect. El se naște într-adevăr din concentrarea unui șir de trăiri care au provocat, fiecare în parte, afecte mai mult sau mai puțin profunde, lăsînd astfel urme durabile în suflet.Și el caracterizează o direcție fermă pe care s-a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și o situație de un interes psihologic general. Un sentiment total are, în esență, caracterul unei stări sufletești și nu al unui afect. El se naște într-adevăr din concentrarea unui șir de trăiri care au provocat, fiecare în parte, afecte mai mult sau mai puțin profunde, lăsînd astfel urme durabile în suflet.Și el caracterizează o direcție fermă pe care s-a înscris acum viața psihică, chiar dacă se mai pot ivi unele vibrații sau unduiri. Iar dacă mișcarea în acest
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
urme durabile în suflet.Și el caracterizează o direcție fermă pe care s-a înscris acum viața psihică, chiar dacă se mai pot ivi unele vibrații sau unduiri. Iar dacă mișcarea în acest sens este favorizată ori împiedicată, sînt dezlănțuite mereu afecte, foarte adesea de altă natură decît starea psihică. (cf. § 2, § 7). Dragostea pentru un lucru însușit poate genera combativitate, cînd se pune problema să ni-l apărăm. Și faptul că s-a declanșat acest afect special se poate repercuta, la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ori împiedicată, sînt dezlănțuite mereu afecte, foarte adesea de altă natură decît starea psihică. (cf. § 2, § 7). Dragostea pentru un lucru însușit poate genera combativitate, cînd se pune problema să ni-l apărăm. Și faptul că s-a declanșat acest afect special se poate repercuta, la rîndul său, asupra sentimentului total față de lucrul respectiv, poate să-i modifice timbrul ori să introducă un nou element în întreaga sa organizare. În locul preocupării calme pentru obiectul sentimentului, poate interveni acum o atitudine de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pentru obiectul sentimentului, poate interveni acum o atitudine de atenție înarmată împotriva a ceea ce poate să ne amenințe. Se mai poate întîmpla însă și ca psihicul să recadă în vechea lui poziție de repaus, dacă încetează situația care a provocat afectul. În concepția despre oameni, trebuie făcută o distincție între caracter, privit ca întreg, și felul special în care el apare într-o situație dată. Un vechi estetician (Hurd, citat în Hamburgische Dramaturgie, nr. 73, a lui Lessing) observase deja că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cavalerescul Achile pieirii 85. Am auzit o critică la fel de eronată și despre Medeea lui Euripide și anume că ea se tînguie în singurătate, pe cînd în fața femeilor din oraș se prezintă cu o demnitate regească. Cei mai mulți oameni cedează mai tare afectelor în singurătate, decît atunci cînd apar în fața celorlalți. Diferența aceasta nu are absolut nimic de-a face cu caracterul și nu comportă nici o contradicție. O critică asemănătoare i se aduce Antigoniei lui Sofocle, care se opune interdicției regelui de a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
însuflețirea, ardoarea sau forța pe care le-am dovedit în astfel de clipe. Ne poate cuprinde amețeala cînd ne amintim de ceea ce, în momentul trăirii sau al înfăptuirii, nu ne-a produs defel amețeală. În clipa acțiunii, au fost prezente afecte ce au intrat în contradicție cu stările psihice dominante în mod obișnuit și care au acaparat temporar întreaga energie. Un zelos alpinst i-a povestit lui Ludwig Fielberg (Samlede Skrifter, p. 736) despre o coborîre periculoasă pe o pantă abruptă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de umbră, în ultima vreme. Rezultatele posibile mult sau rapid, prelucrarea statistică modernă a datelor experimentale, îi îndeamnă pe cercetători să neglijeze demersurile mai greu verificabile, cu toate că și ele pot aduce clarificări în psihologie. Este regretabil, căci la ascunzișurile lumii afectelor trebuie încercat să se ajungă pe toate căile, sentimentele continuînd să determine multiple manifestări în existența individuală și în cea socială. Harald Höffding s-a impus ca un psiholog remarcabil și prin modalitatea în care a abordat capitolul vieții sentimentelor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
formulări ca: «lirism și explozie», «momente de emoție sufletească» (prilejuite de poeziile noastre valoroase) sau «foarte adesea eroul liric e doar sensul viu al unei creații lirice, forța sa de izbire, comunicativitatea sa, exprimând amploarea și tăria unor convingeri și afecte» etc. etc. Articolul alunecă în vechiul stil al criticii burgheze, îmbinând limbajul insolent cu formulări confuze. Cronica lui Dan Costa este un articol de jignitoare persiflare, nejust în cea mai mare parte a sa, scris de pe poziții de fapt cosmopolite
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
m-am înșelat și puțină vreme după aceea avea să-mi pară rău că i-am dat votul. N-a fost singura dată când am luat plasă, dar mereu am încercat să votez "rațional", să nu mă las condus de afecte, cum fac cei mai mulți dintre români, care de vreo 17 ani tot încearcă, dar nu prea reușesc, să înțeleagă că sunt cetățeni și contribuabili și votul nu e nici nuntă, nici botez, nici înmormântare, nici vreun fel de act sexual, Doamne
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
odată cu eroul decât să trăim în umbra lui. Ceea ce nu înseamnă că nu trăim alături de el. Bagajul de trăire e mai bogat ca niciodată, nu mai are opreliști, toate ungherele sunt luminate cu reflectoare puternice. Nu dispar nici cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar se mută, aș zice de la verbal la pre-verbal. Eroii sunt mai vii și mai atașanți ca niciodată. Narațiunea se fărâmă dar în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simte că creează doar atunci când așterne pe hârtie propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs asasin. Dacă Joyce descoperă povestirea-caleidoscop, istoria multiplicată pe care o poți combina în nenumărate imagini vizuale, după legi mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gândul / morții când stăm întinși alăturea". Autorii Desperado nu văd în iubire o temă esențială. Au împins-o într-un colț al intrigii ori poemului, dar, la capătul lecturii, nu putem să nu ne dăm seama că, de fapt, despre afect e vorba și despre nimic altceva. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox Desperado: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de slăbiciune; în timp ce sindromul risipitorului este rezultatul unei educați hiper-protective și prea indulgentă, în care banii erau substituienți pentru diverse forme de afecțiune. Nici una din măsurătorile întreprinse nu a examinat credințele generale despre achiziția banilor, importanța banilor în viață sau afecte (emoțiile) asociate cu banii în general (Furnham și Okamura, 1999). Acest studiu încearcă să stabilească relația dintre atitudinile generale față de bani, factorii demografici (vârstă, gen, venit), credințele individuale diferite (politică, religie) și patologia specifică. Participanții din Marea Britanie au completat atât
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
care-l lovește brutal pe erou, apoi, într-un al doilea interval de timp, din ideea că el însuși ar putea fi atins de o lovitură a sorții analogă. Chiar prin acest mijloc se realizează fenomenul de identificare. Cele două afecte sunt îndreptate, unul în afara eului, spectatorul simțind milă pentru erou, celălalt către eu, în măsura în care spectatorul se teme pentru el însuși. "Mila este adresată omului care nu a meritat o asemenea nenorocire, spaima față de nefericirea semenului". (cap. 13) Această introducere în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a simți emoții tari, milă și teamă. Dacă în viață ele sunt generatoare de tulburări și de suferință, în tragedie, în schimb, le resimțim fără a simți și chinurile, și prin ele simțim plăcere, pentru că suntem "curățiți", "purificați" de aceste afecte. Ne face plăcere să privim imaginile cele mai de calitate ale unor lucruri a căror vedere ne este neplăcută în realitate". (cap. 4) Aristotel gândește, mult înaintea lui Freud, în termeni de economie libidinală. Emoția simțită la spectacolul tragediei, prin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care îl încarnează. Comediantul trebuie să caute în memoria lui afectivă, dacă vrea să creeze un personaj convingător, și să manifeste emoția pe care să o comunice partenerului său și publicului totodată. Arta sa rezidă în capacitatea de a retrăi afectele trecute sau de a și le rememora pe cele observate la alții, de a regăsi urmele mnezice pe care le-au depus în el. Această emoție este controlată căci este legată de afecte vechi, al căror caracter dureros s-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sa rezidă în capacitatea de a retrăi afectele trecute sau de a și le rememora pe cele observate la alții, de a regăsi urmele mnezice pe care le-au depus în el. Această emoție este controlată căci este legată de afecte vechi, al căror caracter dureros s-a șters cu timpul. "O persoană care, în viața reală, este în plin centrul unei drame afective sfâșietoare, este incapabilă să vorbească despre ea într-un mod coerent, scrie Stanislavski. În astfel de momente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Est, ca în Țăranii și Șantierul, în 1964, de exemplu. Concluzie Filosofi și părinți ai Bisericii, autori dramatici, regizori de teatru au teoretizat, fiecare în felul său, pentru a afla esența teatrului, analizând când regulile de compoziție ale piesei, când afectele pe care spectacolul le trezește, când performanțele pe care le necesită din partea interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica receptării, începând cu secolul al XVIII-lea și nașterea dramei, teoreticienii s-au întrebat din ce în ce mai mult asupra artei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța frazării și idealul cizelării nesilite - un mod personal de expresie. SCRIERI: Entre nous, le temps - Între noi, timpul, ed. bilingvă, cu gravuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care conferă acestor chipuri un aspect fantomatic, o consistență ectoplasmatică, în același timp cu un efect meduzant, fapt ce presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă a tablourilor sale, este socotit simbolist de către
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este definitorie și care va constitui una dintre temele favorite ale romanului decadent la Jean Lorrain, D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]