1,554 matches
-
Ion Barbu își structurează viziunea poetică prin însumarea unor simboluri - cu un grad ridicat de ambiguitate și ermetism - prin care se figurează două modele de poeticitate. Astfel, fiecare catren alcătuiește o secvență poetică, evidențiind contrastul dintre poezia tradiționalistă, dominată de afectivitate și lirica modernistă, cântec al spiritului pur care conferă ordine și sens universurilor oglindite. Antiteza dintre aceste tipuri diferite de poezie se realizează prin imagini organizate în serii de opoziții: simboluri ale teluricului în prima strofă versus simboluri ale acvaticului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un loc de unitatea intereselor personale și sociale din viața sa. Ceea ce ocupă un loc dominant în mintea copilului constituie pentru el, la un moment dat, întregul univers". (Dewey, 1977, p. 68) Dacă lumea copilului este "îngustă" și dominată de afectivitate, atunci curriculumul ca intermediar necesar între copil și lume, trebuie elaborat din perspectiva celor doi poli: lumea disciplinară a cunoașterii pe care Gardner o consideră extrem de importantă sub aspect formativ pe de o parte, iar pe de altă parte, lumea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
etc.) și care sunt de obicei relativ diferite în raport cu interesele și nevoile conforme, legitimate la nivel social; pe de altă parte, avem în vedere modul în care înțelege el standardele sociale, parțial, diferit, utilizând drept suport și criteriu propria sa afectivitate. Dacă un elev aderă la anumite valori, întruchipate de anumite modele, argumentele cu privire la indezirabilitatea modelelor respective sau cu referire la imposibilitatea lui de a le urma sunt inutile. Dimpotrivă, rațiunile adulților împotriva nevoilor și intereselor concretizate printr-un model devin
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
meserii); poate că spargerea centrului se impunea, dar modalitatea de concretizare creează cel puțin tot atâtea probleme câte rezolvă (a se vedea resurecția de tip fundamentalist a tribalului și a identităților religioase), iar înlocuirea rațiunii și a autonomiei personale cu afectivitatea și identitățile multiple ne pune în fața unor atrocități care încep să semene cu acelea specifice secolului anterior; școala este mai importantă pentru orice individ și orice comunitate decât sunt dispuși să accepte mai marii lumii în care trăim. Omul orizontal
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prin virtute, deci prin constrângere proprie, deși poate fi nevinovat când lipsesc imboldurile". (Kant, 2002, pp. 69-70) Or, dacă ar fi să ascultăm lecția uitată a educației, aceasta ne transmite că există întotdeauna două "adevăruri", unul al rațiunii, altul al afectivității; aceste "adevăruri" trebuie învățate să conviețuiască, să trăiască împreună; educația ca "îmblânzire" afirmă exact acest lucru. Bibliografie Antonesei, Liviu. (1996). Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Iași, Editura Polirom. Arendt, Hannah. (1997). Între trecut și viitor. Opt exerciții de gândire politică
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
uman expuse în această carte sînt doar cîteva dintre ele. NICU GRAVILUȚĂ Introducere A) OBIECTUL ANALIZEI Istoria demonstrează că efortul de a găsi soluții metodice și științifice problemelor vieții a fost frecvent precedat de încercări de ordin speculativ bazate pe afectivitate și imaginație. Astfel, chimia s-a constituit ca știință drept reacție împotriva speculațiilor alchimiei, așa cum astronomia s-a născut din astrologie. Supunîndu-se acestei evoluții foarte generale a gîndirii, psihologia nu a început să devină o disciplină științifică decît separîndu-se de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în originile conceptuale ale tuturor limbilor existente. Fenomenul acesta de o importanță capitală este mascat de faptul că toate conceptele uzate prin folosire nu mai sînt decît niște simple clișee convenționale. S-a menționat cu titlu de exemplu că termenii "afectivitate" și "emotivitate" sînt confundați și considerați drept sinonimi. Nu este deloc inutil să insistăm asupra lor. Căci în diferența dintre semnificațiile lor se află cheia științei motivelor și scoaterea în evidență a ei va facilita considerabil expunerea. Atît afectul cît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
emotivă care ne pătrunde trupul, sufletul și spiritul. Fiorul acesta ne face să sesizăm adevărul esențial, căci emoția se deșteaptă în fața problemei vieții și morții, a misterului vieții și al morții. Numai omul poate dispersa emoția într-o multitudine de afectivități. Animalul nu trăiește decît în plan emotiv, căci spiritul este încarnat în el sub forma previziunii instinctive, care se referă la supraviețuirea sau moartea lui (și chiar și la condițiile de viață și moarte ale speciilor). Fenomen biogenetic imanent și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
chiar și la condițiile de viață și moarte ale speciilor). Fenomen biogenetic imanent și profund din punct de vedere instinctiv, emotivitatea constituie la om ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă ca urmare a exaltării dorințelor, într-o multitudine de afectivități banale sau care se crispează, exaltîndu-se maladiv spre spirit. Spaima în fața misterului vieții și morții este emoția sacră, veritabila religiozitate. Fiorul emotiv în fața profunzimii misterioase a existenței este un fenomen intrapsihic. Simbolul misterului, creat de om și numit "Dumnezeu", este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mult sau mai puțin pe toți membrii societății, dîndu-le sentimentul că se abat de la sensul vieții, trăsătură caracteristică a epocilor de declin. Teama se descompune în angoase multiple și nenumărate griji, care nu sînt decît negativul dorințelor exaltate, ale căror afectivități, datorită orbirii spiritului, se degradează în angoase inhibante. Această amenințare inevitabilă de a fi din nou pradă spaimei psihologic agravate și panicii provocate de dezorientare este dovada vie și dureros trăită a adevărului imuabil. Valorile și nonvalorile posibilitățile armoniei și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu umanul. Din acest punct de vedere, realitatea virtuală poate fi interpretată drept o realitate umană mediată prin tehnologiile informațional-comunicaționale, iar orice proces de virtualizare (de la globalizarea economiei la scriitura computerizatăă poate coincide astăzi cu valorificarea umanului, începând cu semnificațiile afectivității și ale conștiinței și continuând cu cele ale materialității corporale și sociale în raportarea individului la spațiu, la lume și la sine. Într-o realitate virtuală, experiențele aparțin ființei, de la cele corporal-senzoriale la cele cognitive și la cele pragmatice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
metaforă a mașinii (organizarea organelor în organismă, atât din punct de vedere ontologic, cât și științific sau socio-cultural, în timp ce subiectul uman s-a străduit să demonstreze că este mai mult decât o simplă mașină, fie grație raționalității, fie prin argumentul afectivității. Rezumând, ambiguitatea diacronică a metaforei mașinii în raport cu umanul a desemnat fie servitudinea omului în fața intrumentelor, fie capacitatea demiurgică a omului de transcendere a limitelor naturii, fie oglinda destinului tragic al individului-prizonier în închisoarea legilor implacabile, fie puterea subiectului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale creaturilor informatizate nu cunosc nici trăirea, nici cultura umană așa cum sunt acestea constituite de-a lungul timpului. Rămânând, din acest punct de vedere, paradigme tehnobiologice deterministe și esențialiste, ființele sintetice sunt private de pasiune și de emoție, de complexitatea afectivității și a cunoașterii, de grija pentru celălalt. Așadar, cyborgul înglobează numeroase accepții, de la inteligență la viața artificială, întruchipări aflate la limita „regimului nocturn” al imaginarului și întrupări contingente, transgresând opozițiile împământenite de tipul artificial vs natural/biologic sau obiect vs
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
digital/virtual, estetică și genetică, artist și robot etc. 3.4. Fenomenologia de tip Merleau-Ponty în spațiul virtualitățiitc "3.4. Fenomenologia de tip Merleau‑Ponty în spațiul virtualității" Legătura dintre tehnologie, pe de o parte, și identitate, dorință, plăcere și afectivitate, pe de altă parte se derulează atât la nivel existențial, cât și social, etic sau politic. Fluxurile acestei legături par a destructura spațiul și corpul, a desființa intenționalitatea și a dezasambla sedimentarea ființei umane. Lucrurile nu stau tocmai așa, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe jumătate umanism, un umanism slăbit, care acceptă faptul că ființa umană nu își mai poate menține puritatea și aroganța și pe jumătate o postdirecție (postbiologie, postevoluție etc.Ă care recuperează în noi dimensiuni ceea ce este uman, de la senzorialitate și afectivitate la cunoaștere și socialitate. Securizarea umanului în cadrul postumanismului nu este însă un proces închis, ci unul permeabil și tolerant, situat permanent la interfața cu mașinalul, la granița cu alte specii și sisteme. Acest tip de postumanism este un amestec de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
încorporării și unește fluxurile identității virtuale de viața, experiențele și dimensiunile corporeale, de la cele existențiale la cele sociale. De asemenea, leagă eul virtual de existența trupească, cu multitudinea aspectelor și a sensibilităților acesteia, de la senzorialitate la seducție, de la amintire la afectivitate și moralitate. Postumanismul moderat denunță convingerile care speră în posibilitatea ca identitatea și mintea umane să fie destrupate în noile contexte post-transumane ale spațiului virtual și utopiile prin care se exprimă credința în libertatea tehnologică nelimitată, în omnisciență și imortalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de cea a trupului. Utilizarea biocybertehnologiilor nu duce la dispariția corpului uman, ci la transformarea lui în trup cyborgic, avataric, transgenic integrat spațiului virtual împreună cu proprietățile mintale, de la inteligență la personalitate, și cu cele corporale, de la sexualitate și reproducere la afectivitate și emoție. Gândirea postumanistă trebuie să țină cont de prezența sensibilității emotive sau afective, de practicile plăcerii și ale seducției în cadrul raționalismului resuscitat în spațiul virtual. De asemenea, nu își suprimă pasiunea corporală, bogăția senzorială și genetică și sexualitatea întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau „era mărșăluitorilor”, „sat global” sau „sat al satelor” (Nicolescu, 1999, pp. 97-98Ă. „Omul care se naște din nou”, homo sui transcedentalis, are în vedere responsabilitatea autotranscendenței, terțul inclus care aduce la interfață știința și conștiința umană, efectivitatea tehnologică și afectivitatea comunicațională, publicul social și privatul individual. Pentru dobândirea unei atitudini „transpolitice” este presupusă efectuarea imperativului „revoluției inteligenței” atât estetice cât și etice (Nicolescu, 1999, p. 162Ă. Transumanismul devine, pentru specialistul în fizica cuantică, noua formă complexă și flexibilă de umanism
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi luate drept sintagme, fragmente ale vorbirii curente, ale informării stricte: „M-am născut noaptea la Sf. Andrei”, „Mănânc și plâng. Mănânc.” Structura poeziei e clasică, Labiș realizând un exemplu de reinterpretare a valorii clasice. Limbajul este dominat de o afectivitate normală, nesentimentală, de o deosebită vigoare primară și e străjuit de articulații și „încheieturi” ferme. Versul pornește înainte decis și puterea pornirii continuă să se transmită pe toată durata comunicării. Energia care se degajă în momentul inițial e suficientă pentru
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
resimte ca pe o amenințare orice absență părintească, orice parțială indisponibilitate a unuia dintre părinți la exigențele pe care le impune. c. foarte nesigure sau ambivalente: datorită lipsei unei relații normale între părinți și copii și îndeosebi lipsei totale de afectivitate, de dragoste părintească, în perioada cea mai importantă din acest punct de vedere: primul an de viață care este anul formării atașamentului față de adulții cei mai apropiați (părinți, bunici, alte rude, educatori, îngrijitori etc.) Atașamentul nesigur sau anxios poate fi
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
faptul că este o ființă socială. Dacă Descartes aprecia că omul trebuie definit din perspectiva dualității sale ca trup si suflet deopotrivă, dar și a esenței sale care este cugetarea. David Hume aprecia că omul este ființă sensibilă dotată cu afectivitate și viață. Kant a sintetizat două teorii: raționalismul și empirismul astfel dacă prin latura sa corporala omul se manifestă ca ființă cu înclinații biologice deci egoiste prin cea spirituală el se manifestă ca ființă morală. Pentru a știi ce este
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
ale copilului cu maladia Down sunt întârziate ca apariție și cunosc un ritm de dezvoltare lent, la orice vârstă mongoloidianul este lent, apatic pasiv, poate sta ore întregi în aceeași poziție sau are pendulări monotone ale capului și ale membrelor. Afectivitatea la nivelul afectelor foarte puternică. Emotivitate exagerată prin lipsa controlului cortical. În general, afectuos, vesel, bine dispus. Se întâlnesc rar cazuri de iritabilitate sau agresivitate. Manifestă în permanență tendința de sociabilitate, fără o formulă axiologică. Are puternice reacții de gelozie
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
estimat leurs fonctions, leurs places et leurs titres" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50-51]. Unele personaje se opun Parizienei, altele sunt victimele ei, celelalte spectatori. Spectatorul-femeie cedează dorinței identificării cu personajul, spectatorul bărbat seducerii. Ea este un artist al afectivității, care acționează asupra sentimentelor și sensibilității masculine. Femeia-spectacol nu lasă pe nimeni indiferent. Pariziana preface bărbatul în spectatorul care o admiră. Baudelaire trasează un program estetic complet al femeii moderne: Femeia este în tot dreptul ei și chiar îndeplinește un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care adeseori judeca și decide. Mecanismul intrigii pe care-l folosește Pariziana se bazează pe viclenii, combinații, târguieli, invenții. Ceea ce o deosebește pe Pariziana este faptul că ea se servește de acest tacâm machiavelic și de diverse forme teatralizate de afectivitate pentru a distrage atenția: se țese o mreaja de prietenii adevărate sau fictive, de disponibilități atrăgătoare, care vor servi, la momentul oportun, realizării planului. Că autoare de intrigi, Pariziana are flerul de a simți punctele slabe în sensibilitatea semenilor săi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Zola, Une page d'amour, p. 49,127]. Se cunoaște că femeile sunt mai sensibile decât bărbații la cuvinte și demonstrații de dragoste și manifestă mai mult interes pentru expresie. Ipoteticul "limbaj feminin" se poate caracteriza prin: abundență de diminutive, afectivitate artificială, convențională, descriere a nuanțelor 366. Limbajul femeii pariziene are, la rândul lui, anumite particularități. În primul rând, Parizienele nu vorbesc prea mult. Revista La Parisienne constată finețea limbajului feminin, bogat în subînțelesuri: "On connaît des femmes dont la voix
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]