31,399 matches
-
un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cunoșteau Între ei și se salutau În câteva limbi, dar conversau mai mult În română. Tăiau miei la Paști, porci la Crăciun și aveau Îndoieli serioase În privința Vieții-de-apoi chiar dacă, duminica, biserica abia Îi putea primi pe toți, după un orar afișat la intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se făcuse conform Înțelegerii și Flavius-Tiberius avea toate motivele să fie mulțumit. Răsplăti grija șoferului cu o sumă simbolică și Îi ură drum bun. Șoferul primi banii Între două degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
purta un tricou ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau din piață după regula strictă a priorității de dreapta. Semănau Însă atât de bine unele cu altele, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
foarte bine cu un revelion care se putea juca În orice anotimp. Cu o singură condiție: să nu cumpere nimeni tablourile. Sau, dacă le cumpără totuși cineva, după părerea lui slabe speranțe, să fie Înlocuite cu altele, false. Prețurile erau afișate pe o listă pe care el o confundase la Început cu un meniu. Doar când a numărat mulțimea de zerouri din dreptul fiecărui tablou a Înțeles despre ce e vorba. La așa prețuri, s-ar putea face un revelion În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Începu să le privească cu ochiul unui expert sau al unui colecționar pretențios... Se apropia, se depărta, pipăia, mirosea, le privea separat și Împreună, aduna În gând cifre, fără să se mai Încurce cu zerourile care oricum nu contau, afișând Însă acel aer blazat de om care Își tocise pingelele prin muzee și colecții particulare, gata oricând să pluseze, să mai ceară o carte sau să zică „pas” ca la un „pocheraș”, spre admirația petrecăreților care urmăreau cu sufletul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Scout în spatele meu, am avut îngrozitoarea și insuportabila idee că a nu privi ar putea fi de fapt mai rău, ar fi un gest mult, mult mai evident decât a privi pur și simplu. Uitându-mă în altă parte îmi afișam oare stânjeneala copilărească pe care ea n-o arăta deloc? Încercând fără speranță să-mi compun o mină goală și neinteresată, m-am întors. Scuturându-și pantalonii de camuflaj înainte să-i îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea un soi haotic de lanț. 12. Laptopul lui Nimeni. Laptopul lui Nimeni așezat pe o cutie de ambalaj din plastic. Laptopul era deschis, ecranul strălucea albastru și afișa o înșiruire neîncetată de coduri sursă, scrise cu caractere albe, îngroșate. Un cablu de internet ducea din spatele lui sus, între grinzi. Un cablu negru de alimentare lega laptopul de acumulatorul de mașină din cutia de ceai. 13. Cutie cu hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de mare care încă-mi mai picura din haine. — A, bună! M-am întors ca să urmăresc direcția privirii doctorului. Ian se apropie împleticit de marginea bălții pe care o lăsasem și se așeză. Cuvântul dispreț nu prea făcea dreptate expresiei afișate de motan. — Îmi pare rău, am spus, știind că nu era de ajuns. — Cum te mai simți, Toto? zise doctorul, aplecându-se spre el cu un zâmbet incredibil, prea larg. E suficient de cald pentru tine azi? Ian îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
formatorul de opinie, sună așa: Ce să facă un tînăr productiv, în mijlocul unui popor contraproductiv? Dacă nu vrea să intre în anonimitate (Antofiță spune anonimitate în loc de anonimat, mai precis, ano'imi'ate), tre' să să ducă d-aicea". Formez numărul afișat pe ecran, să-l întreb dacă altruismul, loialitatea necondiționată, atașamentul față de valorile neamului nu cîntăresc în balanță mai mult decît pasiunea exclusivistă pentru sine. "Hei, Iordana, s-aude nesuferita voce de-a doua, iar scoți din foc, cu mîinile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui Mistrie. Pionii (prostimea de sacrificiu) erau băgați la "colțul roșu", un fel de gazetă de perete unde poetul își afișa poemele cu rime boante. Topîrceanu ar fi spus că sînt potrivite ca Eufrat cu castraveți. Nu erau întrecute decît de discursul optimist-insuflant din editoriale. Maître scria în toată forma (și nu de formă) despre importanța tratatului, "o călăuză peste a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
totul, nu ne iubim, dar ceva ne ține împreună și ne înțelegem foarte bine. Totuși, ce altceva decât iubirea, fie ea de orice fel o fi, ar putea ține împreună doi oameni care nu se iubesc? Cealaltă fată, foarte tânără, afișa mereu o dispoziție melancolică și făcea adesea expediții pe mare, în speranța că va întâlni albatroși. Mi-a vorbit de oamenii albatroși și m-a întrebat dacă am avut șansa să-i întâlnesc. Mi-am amintit de cei doi bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar ca să pot fi deosebit de ceilalți colocatari ai acestui încăpător și confortabil pulover. Sinele Mic: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu ieșea nicăieri? Ce-i procura așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în care Alimentară era vestală promovând dragostea liberă așa cum Epictet promovase stoicismul. Toate justificate de forța cu care cucerise cetățile masculine, pentru care s-ar fi sinucis adolescentele și ar fi invidiat-o soțiile ignorate, meticulozitatea delicată cu care insista afișând o falsă nepăsare, un dezinteres pentru bărbați, o ignorare graduală a avansurilor ce îi sălta cota la rangul de mister feminin, tăcerea ei era interpretată de bărbați nu ca timiditate, ci ca o afirmație mascată, păstrată în găoacea bulbului floral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic de pierdut, să știi. Dacă nu ar fi avut parte de o moarte ușoară, probabil că și-ar fi făcut singur felul, se gîndește Roja, ducîndu-și din nou paharul la buze. Poți fi mare revoluționar și fără să te afișezi la televizor sau pe baricade, răzvrătirea cea mai intensă e întotdeauna interioară, i-a zis. I-ar fi plăcut să ne vadă cum rezistăm în fața autorităților, pe față, în lumina zilei. Nici noi n-am fost decît o mînă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
drăcie, Tovarășul are rezervat propriul său panou, ce te mai miri, dacă tot e primul miner al țării, de ce n-ar putea fi și primul croitor? Nu mai e loc nici cît să înfigi un ac, văd că te-au afișat în mai toate ipostazele de propagandă, Piticanie, iar numele de sub portret ți l-au scris cu litere de aur, de parcă ai fi dat deja colțul. Și-o fi dat oare Delfina seama de la început cu cine duci tu de fapt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de unde-mi trag seva, îl țintește cu privirea, apoi cu operarea cîtorva filmări speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu adevărat la creație. Tot nu-mi dau seama unde vreți să bateți, face pe neștiutorul Santinelă, afișînd figura unui imbecil. Ai putea măcar să ți dai puțin silința, i-o retează Regizorașul de parcă ar fi avut în față un ucenic care nu era în stare să adune cum se cuvine nici măcar un cablu de alimentare. Doar puțin dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche Curistului, privindu-l pe Roja, care afișează un zîmbet satisfăcut la colțurile gurii. — Sper să nu fie chiar așa de nasol, mai are Curistul timp să se încurajeze, înainte să fie atras ca de un magnet în partea cealaltă. Nu degeaba ne-ați lăsat pe noi să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pentru a ajunge din nou să se fofileze, să facă pe invalidul într-un scaun cu rotile, să nu mai aibă curajul să iasă pe străzi cînd avea chef, să-i fie rușine să dea ochii cu vecinii, să se afișeze în public ca să spună ce avea de spus. Meritase oare? — N-ați mai deschis deloc televizorul în ultimele zile, dom’ Colonel? moare Tîrnăcop de curiozitate. — L-am spart în ziua cînd au dat procesul Piticului, le dezvăluie Bătrînul. Țăndări s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se petrece înăuntru. Bar-Restaurant, Night-Club, Pariuri Sportive, Non-Stop, închis pe dracu’, începu să bombăne, dîndu-se doi pași înapoi încercînd să se dumirească, mutîndu-și privirea de cîteva ori de la firma luminoasă instalată deasupra intrării, la plăcuța de carton pe care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o mai fi și cu gluma asta proastă? Unde s-a mai pomenit orar la non stop? Se enervă și mai tare, începu să zgîlțîie clanța, să izbească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bisericești, neuitând că este nepot de dascăl și că a fost școlit În copilărie de cuviosul părinte Buzdugan, cel care deseori, mângăindu-l pe cap, Îl Întreba cu duioșie: „Ce mai face Victoraș al nostru?” Varlaam, răspunse bunul călugăr, Încercând să afișeze o atitudine de pace și tihnă psihică În timp ce ochii vii și jucăuși trădau contrariul. Observând nedumerirea omului legii cât și faptul că nu a fost tratat cu invective care să acopere lipsa de cultură, călugărul se văzu nevoit să completeze
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-au făcut mai multe supoziții de către mulți oameni care nu pricepeau cum de nu s-a găsit un nume de sfânt, de pe la noi: Vasile, Gheorghe, Ion, etc., punându-i copilului un nume ...străin. Până și Viorița, declarată neutră cândva, afișa o reală rezervă atunci când Victor insista ca toată lumea din casă să-i spună copilului pe numele din actul de naștere. Mai târziu, tatăl realizase greșeala: Trebuia să se numească Varlaam, nu Valraam, dar actu-i act, nu se discută, așa rămâne
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tu frumușelu’ babaii lui? Apoi comanda, strigând la fete: Ce stați toantelor? La treabă! Ceaunu’ mare pe foc, aduceți ciocălăi, iuțiți focu’, hai hai nu stați că vă stă norocu’! Mamaia, femeie matură și Încă frumoasă, cu dragoste și durere afișate simultan, lua copilul În brațe și În timp ce-l săruta, două lacrimi, diamante mici de rouă, după ce prefigurau viitoarele riduri ale feței sale, totdeauna curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]