1,935 matches
-
din ceea ce e esențial nu se poate preda", frază care m-a convins într-un prim moment, cu atât mai mult când o aplicam la arta teatrului! Scepticismul pedagogic pe care dintotdeauna l-am resimțit mi se confirma grație acestui aforism radical. Pînă în clipa în care mi s-a revelat posibilitatea de a-l contrazice și, implicit, de a mă motiva, pe mine și alți colegi apropiați: "esențialul nu e ce se predă, ci dăruirea pe care pedagogul o personifică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
toate, pe rând, istorice, literare, teatrale, metafizice etc. ne fac atenți la un univers labirintic cu disimulate căi de comunicare, la care par să aibă acces doar unii, puțini, cei "aleși". Spectacolul ascuns este, în același timp, o culegere de aforisme cu care autorul pare să gloseze pe marginea pieselor lui Shakespeare, sau, altfel, un corpus de texte cu încărcătură filosofică, apte să ne întoarcă la "plăcerea spectacolului", pentru a-l parafraza pe Roland Barthes, și o invitație pentru fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întregii trilogii - intitulată metaforic Setea muntelui de sare - în care este încadrată și piesa Iona, alături de Paracliserul și Matca. Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, trilogia îl apropie pe Marin Sorescu de marii apologeți ai singurătății: Nietzsche (care formulase aforismul Solitudinea ma înghițit ca o balenă), Camus, Sartre, Heidegger, Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul însuși afirmă că este o piesă „despre un om singur, nemai pomenit de singur“. Formele multiple ale solitudinii omului mo dern întro lume ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tinerețe. Astfel se explică de ce, conform lui V. Protopopescu, "Cioran trăiește drama aproape psihotică a unei similischizofrenii ce nu-și permite desăvârșirea, eșuând într-o nevroză de destin cu accente paranoide". Opera intelectualului de rasă, autentic și original, a magicianului aforismului și fragmentului metafizic este analizată și cântărită din punct de vedere al conștiinței morale. Lipsa acesteia: o veritabilă ruină a sufletului. Din camuflajul său premeditat, Cioran a lansat urbi et orbi idei și ficțiuni ce nu-i mai periclitau viața
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
utopiile îmi repugnă... ". "Miluta" (2004, Editura Clusium), precum și alte lucrări de mare însemnătate, vor apărea într-adevăr, ilustrând testamentar, vai, mâhnitele, sarcasticele, optimistele afirmații din acel interviu. Lecția sau experiența lui Valentin Tașcu se poate traduce într-un fel de aforism ad-hoc: a rata înseamna a învinge. Dovadă și cele din urmă cărți ale sale: "Dicționarul cronologic al romanului românesc, de la începuturi până în 1989" (Editura Academiei, 2004), "Dicționarul general al literaturii române", vol. I-IV (Editura Univers Enciclopedic, 2004 - 2007), "Târgul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Participant la un stagiu internațional Zen și în virtutea experienței athonite, Vasile Andru îl tot îmbie pe autorul "Tratatului de descompunere" cu "calea spirituală", fără însă a obține răspunsul dorit, ceea ce nu înseamnă că Cioran n-a fost fascinat. Reținem un aforism: "Stilul e viața unui text. De l'interieur! Viața unei idei este stilul". Între altele, prozatorul Andru recunoaște în cel mai onest și autocritic chip că n-a produs literatură disidentă, singura care interesa Occidentul atunci, dar nici o capodoperă sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1967);Valeriu Cristea (cu a sa carte "testamentară" "Bagaje pentru paradis"); Lucian Raicu (noul coleg venit la "Gazeta literară" din 1962, stins la Paris în 2005, erudit și original eseist și critic empatic, printre altele, al universului ionescian, de unde și aforismul său "nimic din ceea ce este ionescian nu-mi este străin"); febrilul și "oniricul" Sorin Titel; Dana Dumitriu; "modelul" Mircea Iorgulescu; Dan Laurențiu, poetul ce scrisese: "Toată viața mea / nu a fost / decăt boală și artă / ceea ce am câștigat / nu va
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prejudecățile artistice, comoditățile & manierismele acuzate de V.M. E un manual teatral, risc azi afirmația, de talia celor semnate (direct ori nu) de Stanislavski, Meyerhold, M. Cehov, Szaina, Kantor, Brook, Grotowski. Volumul are și un capitol, disipat în întreg, de avertismente, aforisme și reflecții, deloc neglijabile: "Fără sprijin, talentul se poate frînge"; " M-am înțeles minunat cu actorii mari și cu actorii tineri. Mai greu cu actorii de mijloc, care scoteau soluții din buzunar"; Dincolo de text trebuie să mai existe ceva, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și să instituționalizeze. Să-l ascultăm meditând parcă pe marginea destinului său: "Respectul exagerat pentru înălțimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și omul activ este din capul locului condamnat la fragment" (Aforisme, 1868). Un asemenea elogiu al faptei nu este surprinzător. Ajunge să ne amintim de mulțimea proiectelor maioresciene, numai parțial realizate, de faptul că a dorit să fie activ până la epuizarea energiei spiritului său. Tot ce e pe jumătate îi părea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mărturisesc că au navigat, adesea, în derivă, "între scris și sânge"13, că nimic nu le-a fost ușor, ci o luptă paralizanta și istovitoare cu propriile obsesii și gânduri. Un filosof poet și un gânditor-eseist-romancier angajat, un scriitor de aforisme și un căutător al tenebrelor, realul și realul-imaginarul, fiecare încercând să convingă că nu te poți elibera de coșmarurile lăuntrice, dar nici de celelalte obsesii lumești. Dacă Cioran se retrage în fața vieții, pentru ca, oricum, "neantul e în noi", Sábato ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lasă să-l definești după o măsură comună: el nu e nici poet, nici filosof, deși, până la un punct, este și una, și alta; cert este că "e greu sa gasesti omul în spatele poeziei sale gnomice, acel vast codru de aforisme ce se contrazic și se susțin reciproc de la o carte la alta", așa cum remarcă Willim Kluback și Michael Finkenthal în Ispitele lui Cioran 29. Nu a scris că să placă, ci ca să suporte "uratul", care mărturisește că nu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de filosofie că și creație mixtă, de literatură-filosofie, pe care Nietzsche a practicat-o în faza romantică a gândirii sale, mai ales prin interesul său pentru stil și metaforă, preocupare în general străină filosofilor, cu rare excepții: Platon și Schopenhauer. Aforismele lui Cioran nu sunt altceva decât exemplul viu al conceptului lui Nietzsche de filosof-artist, desi Cioran atacă frecvent tentativele de apropiere dintre filosofie și literatura, după cum neagă că ar exista vreo legătură între filosofie și viața că existența concretă și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se poate vedea la Nietzsche, pe care mărturisește că nu-l mai citește aproape deloc, deși în tinerețe l-a citit mult. La Nietzsche, se vede cum totul este provocat de tulburări, de nervi, Nietzsche s-a apucat să scrie aforisme în primă fază a nebuniei lui, când a început să-și piardă echilibrul, în timp ce la Cioran, "era un semn de oboseală. "De ce să explici, să demonstrezi? Nu merită osteneală. Fac o afirmație și, dacă îți place, cu atat mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
retorica a limbajului și să facă din scrisul sau o demonstrație de virtuozitate stilistica. Toată dificultatea lui Cioran constă tocmai în faptul că Nietzsche formulase deja cea mai mare parte a poziției sale, de unde și nevoia imperioasa de a îmbogăți aforismele lui Nietzsche, de a restrânge și mai mult gândirea acestuia și de a recurge la ceea ce Baltasar Gracián numește "artă vârfului", chintesența a retoricii. "Cioran va justifica din acest moment pariul imposibil de a fi respectat, dar pe care el
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poduri?"60. Adept al scrisului ca expresie a revelației de moment, Cioran alege formulă care i se pare cea mai potrivită, opusă sistemului cu caracter de definitivat al filosofiei pe care a ajuns să o disprețuiască atât, si anume, fragmentul, aforismul, asemeni lui Nietzsche și posterior lui Nietzsche, care a fost primul care a rupt coerentă cu sine însuși a sistemului. Nietzsche a găsit în aforism o nouă cale de exprimare a unei filosofii a lumii interioare, el a încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de definitivat al filosofiei pe care a ajuns să o disprețuiască atât, si anume, fragmentul, aforismul, asemeni lui Nietzsche și posterior lui Nietzsche, care a fost primul care a rupt coerentă cu sine însuși a sistemului. Nietzsche a găsit în aforism o nouă cale de exprimare a unei filosofii a lumii interioare, el a încercat să golească conceptele filosofice de vechile conținuturi, să creeze noi mituri, obsedat de excepție, de cazul particular, așa cum spune J.P. Stern în Nietzsche, Fontana Modern Masters
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în fiecare caz se suprapune febril bolii sale". Cioran trece prin filtrul sau tot universul, crede în cartea ca armă: "o carte care își lasă cititorul la fel ca înainte e o carte ratată."26 A ales, ca să ne "dez-vrăjească", aforismul, acest "mic diamant de cinism", în timp ce Sábato a ales românul, "produs al sufletului, nu al spiritului"27, pentru că acesta ar răspunde cel mai bine dilemelor existenței: Dumnezeu, destinul, sensul vieții, singurătatea. Spune Sábato: "Pe langă idei, românul operează cu simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Paris, 1972 MOLLOY, S., Historia de la Literatura hispanoamericana, Ed. El Siglo XX, Buenos Aires, 1972, vol. 2, traducere din franceză de Luis Morales. NIETZSCHE F., Așa grăit-a Zarathustra, Humanitas, București, 1997, introducere și traducere de St. Augustin Doinaș. NIETZSCHE F., Aforisme. Scrisori, Humanitas, București, 1992, selecție, traducere din limba germană și prefață de Amelia Pavel. NIETZSCHE F., Ecce Homo, Colecția Athenaeum, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1999, în românește de Mircea Ivănescu. NERUDA, P., Discursul lui Pablo Neruda cu ocazia primirii acestuia ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
face însă din boala sa, subiect de roman. Astfel, debutul literar se va produce la doi ani după ce fusese diagnosticat cu tuberculoză osoasă, în 1930, în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, cu schițele Herrant și Don Jazz și aforismele Limite I, II, III: În vara anului 1929, am trimis de la Berck, Biletelor de papagal câteva schițe literare. Eram de mult plecat din țară și n-aveam de unde să știu că între timp Biletele își încetaseră apariția. Apoi am uitat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
EFIGII au apărut: In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français : figures de style et traduction Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Gabriel MARDARE (r)elpi 6
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Autorul nu pregetă să descrie fornicații în grup, sub aceeași grilă a unui realism devastator. Nimic gratuit în abordarea derapajelor psihofiziologice, în tonul burlesc de carnaval al cruzimii, al măștilor dezînsuflețirii. O mare parte din dialoguri și descripții au gustul aforismului, ca de pildă: Căutarea obsesivă a purității este pentr·u creație o sinucidere", astfel încât nu trebuie să ne mire că hrana spirituală a cititorului postmodern poate fi un cocteil de Purcell și Prince. Anxiosul, febrilul, cinicul contratimp în care se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a expresiei, atunci nu o înțelegem, nu-i putem conferi nici un sens. Amintindu-și de discuțiile lor din vara și toamna anului 1949, când Wittgenstein l-a vizitat în America, Malcolm scria că acesta își rezuma punctul de vedere prin aforismul: „O expresie are semnificație doar în fluxul vieții.“29 Din multe motive ne este greu să vedem că putem înțelege semnificația expresiilor limbajului doar atunci când ne străduim să determinăm rolul lor în contexte lingvistice și nelingvistice cuprinzătoare. Unul din aceste
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Diversitatea, fie ea a spațiilor ori a figurilor întâlnite în Creta, Azore sau Londra, nu îl atrage însă pe poet decât în măsura în care îi poate stimula observația cu miză gnoseologică sau mai larg filosofică. Aproape orice descripție alunecă prin urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a vieții/ Peste viață călcând". Iată, spre exemplu, un poem cretan sfârșit în reflecție despre inadecvare și alienare: "Banca de măslin de lângă/ Bisericuța săpată în stâncă/ Și chiparosul strâmb deasupra / În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
relevarea adevăratei identități ("singurătatea/ mă conduce cu eleganță/ spre mine însumi/ în punctul de intersecție/ cu celălalt EU nevăzut" Singurătatea...), poetul Doru Maximovici se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea sub formă de aforisme. Din acest motiv, în Călcâiul cu săgeată, Iubito, mai adu-mi un măr și cu precădere Vorbește-mi, dominanta, așadar și finalitatea discursului liric sunt paideice. Incertul partener al locutorului este solicitat, practic, să interpreteze sensul moral al reflecțiilor sale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]