1,812 matches
-
își fac jocul de foc. Tabla*, ta-ta-ta, bla-bla, bla, se joacă cu clipa ta privită prin prisma culorilor țipătoare care urlă din spatele cortinelor lăsate. Personajul se întoarce, bate de două ori din palme, devine spectator. Acum! Pe scena afumată începi să te expui sonor, în fata auditoriului invocator. De ce te porți ca un produs prețios, de unde frica de malarie și urmele de răni spălate, linse, uscate? Căderi pe săturate, spanac și uleiuri miraculoase. Aici venim cu toții. Aici te vei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
schimbat ultima oară cămașa? La funeraliile lui Ben Gurion?“. Apoi: „Foarte bine. Dă-i drumul. Dacă nu se poate altfel, toarnă-ne o conferință despre sectele ascetice creștine, dar Înainte de-a Începe ia, te rog, puțin din carnea asta afumată. Sau poate te-ai făcut musulman acum?“. Dorul de vocea caldă și de trupul lui Uri Îi trezi dorința de a-și pune chiar În clipa aceea degetele albe În palma uriașă a prietenului său, pistruiată și noduroasă ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu plăcere să dea jos perdelele și aplicele. Poate o să-l aducă și pe Dimi. A avut dreptate bătrânul: sunt mai bine de douăzeci de ani de când nu s-a mai făcut curățenie În vizuina asta. Tavanul e murdar și afumat din cauza Încălzitorului cu gaz. Prin colțuri atârnă pânze de păianjen. Baia e plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai mult decât ceea ce văd ei acasă. Mary s-a întors către ea. Tu chiar vorbești serios. IRene a ridicat din umeri. E de la aerul de munte. Mă gândesc la toate. Drew a adus un platou cu uscățele și brânză afumată. Poftiți, doamnelor, a spus el, deși s-a uitat numai la Mary. PE băieți îi hrănesc pe târziu. Nu le foarte foame. Patru picioare arse de soare s-au ițit din barcă. Când Drew s-a întors, mâna lui Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
odată unele moarte grămezi deasupra lui, dacă exista această mulțime plimbându-se, săltând, târându-se, făcând giumbușlucuri (prostimea de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deasupra lui, dacă exista această mulțime plimbându-se, săltând, târându-se, făcând giumbușlucuri (prostimea de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Când unei țărănci însărcinate, care împărțea cu muncitorul ei francez statornicit acolo masa și patul, i-am ghicit cu nechibzuită sensibilitate viitorul din palmă, ca onorariu ne-a picat, în afară de bucata de brânză de oaie, și o halcă de slănină afumată, atât a fost de mulțumită femeia așezată la masă că reușisem să citesc, în liniile din palma ei, absența, dacă nu definitivă, atunci de lungă durată a țăranului. Acela era dat dispărut din ‘43, dar continua să fie prezent ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Se temea oare ca, rămas singur, să fie doar el cu sine printre sculpturile sale neterminate? Acolo am băut, din pahare de apă, dar fără citate din Ulenspiegel, rachiu dublu rafinat și am mâncat ceea ce, precaut, adusese cu el: macrou afumat cu ouă pe care, pe plita electrică din bucătăria atelierului, le-a sărat într-o tigaie mică, le-a piperat, le-a amestecat. După ce m-am întins într-un fel de nișă a atelierului său pe unul din cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de înalt și cu laturile abrupte că nici huțulii nu izbuteau prea lesne să-i atingă creasta cu talpa lor. Doar câte un afumat ce căta să-și facă sama îi cerca asprimea povârnișurilor. Acestora li s-a adăugat și tatăl meu, o bună vreme ajutat de bunicul. Dar cu bună știință, că au primit Ausweis (aprobare) de la Bitzirk (regiune) să îndepărteze acel holm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unele rude apropiate care locuiesc la oraș, dar și colegi de serviciu și câțiva prieteni din bloc. Deci, trebuia să fie pregătit, mai ales că soacra îi promisese un curcan ca pe un cadou de onomastica lui, plus niște slănină afumată, ceva mușchiuleț de porc și cârnați cum numai bătrânii știu să prepare asemenea delicatese. Pentru sărmăluțe avea să cumpere carne de la vreun supermarket din oraș, căci sunt așa de multe, că au răsărit ca ciupercile după ploaie. Cum ziua de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor scandinavi. Doamnele au făcut sauna separat și mai tarziu le-am reîntâlnit la bere și cârnați. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
e foarte gustos. - Mulțumesc. Ești de la Martorii lui Iehova? - Nu, spuse Horațiu surprins, cu varza nemestecată. Nu. Simțea ceva moale și parfumat între limbă și cerul gurii. - Stai! Nu mesteca! Deschide gura! Horațiu deschise gura. O bucățică mică-mică-mică de slănină afumată adunase pe limba lui o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu. Mariana mâncă delicat slăninuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mizeria pe care o scotea În evidență, și aprinse o veioză intimă de sub iconostas. Lumina roșiatică a becului făcu să apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce fusese cândva alb, dar care acum avea o nuanță plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la spate și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce indica mereu aceeași oră: 12. Nu refuza borșul de sfeclă, nici păhărelul de horilcă - și Îi plăceau nespus scrumbia afumată și castraveciorii murați. Când clopotele băteau chemând lumea la vecernie, deschidea sipetul și scotea de acolo un ceaslov. Cânta odată cu preotul În greacă și slavonă Crezul și Tatăl nostru, inversând fiecare cuvânt. Și, pe măsură ce cânta, gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fapt, În ultima perioadă, căsnicia lui Subotin cunoscu o perioadă fastă. Fără să-și da seama de ce, nevasta devenise mult mai agreabilă. Toleranța ei și chiar micile drăgălășenii Îl mirau din cale-afară. Chiar dacă erau zile când brigadierul se Întorcea destul de afumat acasă, consoarta Îl lăsa În pace. Suma strânsă În birou creștea În fiecare zi. Subotin trebuia să mai aibă un pic de răbdare și visul cu șalupa avea să devină realitate. Relația cu „gheișa“ nu mai oferea pentru brigadier nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
După acest tratament, paraziții vor fi eliminați și porcul va fi gata pentru sacrificare și consum. La auzul acestui sfat frații își freacă mâinile satisfăcuți și bucuroși că pentru ei va fi un Crăciun fericit și sărbători cu carne, șuncă afumată și cârnați. Pentru ultima dată se face semn ospătarului care se conformează, iar frații bucuroși achită toată consumația de o seară. n restaurant se mai zărea ici colo câte un chefliu somnoros ce încearcă sa îngâne un cântec de dor
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
nu tulbure noaptea. Mă ghemuisem pe o bancă și așteptam să știu unde trebuia să cobor. După un ceas, am știut și am coborât. Era o haltă, nu i-am putut citi numele, o gheretă de scânduri cu o lampă afumată, aproape stinsă. Trenul se oprise câteva clipe, abia am apucat să mă dau jos. Am bătut în geamul gheretei, cineva dinăuntru a șoptit : „Ce dorești ?“, am întrebat tot în șoaptă unde e satul, nu i-am spus numele pentru că nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a vorbit călugărul...O dugheană ca multe altele, dar cu gârlici larg ce duce spre pivnița spațioasă...Bătrânul se oprește prind cercetător la tot ce i se înfățișează. Apoi îmi face semn să-l urmez...Ne aflăm într-o încăpere afumată, destul de mare, în care câțiva târgoveți și cărăuși de pe la chervăsărie stau la taifas cu câte un deț de rachiu în față...Ne privesc plini de curiozitate: „Ce caută în cârciumă un popă și un tânăr?” - par să spună ochii lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntîrziată, Vei scrie, altă dată, orice, și tot nimic. O umbră ești acuma, și pot să te ridic, Lăsând odaia goală, și lampa afumată... De iarnă În ecouri bocitoare Vine iarna, vine-acuși - Plâng copile pe la uși Din harmonii cerșitoare. Plâng fecioare din clavire Prin palate boierești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Răzvrătiții dau ca orbii Și flămîndu-i ucigaș - De ia sate la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
includea, la prima aparență, nimic din acel aer de poteraș, ieșit la vânătoare, în căutare de victime, nu-l impresionase deloc la întâmplătoarea întâlnire dintâia oară. Pur și simplu, părând destul de cherchelit și de dispus la flecăreală, ca orice ipochimen afumat, ce umblă hoinar prin cârciumi, se așezase la aceeași masă cu el, din localul aproape pustiu. Nu iradia în jurul său nici un dram de primejdie, mai ales fiindcă Mircea reținuse (de la cei bătrâni, știutori ai adevărului: Nu e de glumit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare, ca să trec și eu pe aici! își dădu Mircea pinteni voinței, dar nimeri în urzeala unei încăierări incipiente a băieților de la Școala de reeducare. De ce aperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țac-țac, ca prețurile la alimentară, și să știe totul. TOTUL. Să nu mai întrebe nimeni nimic. M-am născut, dacă nu era decretul nu știu de s-ar fi produs miracolul, era să mă lepede maică-mea, poftea la pește afumat, a găsit niște capete într-un ziar, lăsate de ăia care lucrau la drumuri, le-a dus la gură, m-am potolit în burtă, „parcă voiai să ieși chiar atunci, să te tot duci...”, ar fi trebuit să mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trag apa după ce s-au golit, cum să-ți meargă bine?” - Da’ și el căca în capul ălora de jos... - Da, da’ la el nu se punea... - Da, când venea mai abțiguit... Nu-i așa, tanti Tinco? Când venea mai afumat, nu mai nimerea blocul, se ducea pe la toate scările, urca, cobora, încerca să descuie, „Cum paștele și dumnevranghela mă-sii să ții minte? Ușile-s la fel, soneriile la fel, liftul la fel...”. Se ducea la leagăne și stătea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a mai găsit-o. Bătrânul dormea somn adânc. Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a trecut. Dumnezeu nu mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în mormanul de sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]