1,915 matches
-
pentru posturi pe care le-am arhivat. Sunt aici, în ordine alfabetică, bineînțeles. Uitase complet de mine. Am ieșit din birou și am luat-o în sus pe scări, cu gândul să iau o gură de aer înainte să mă afund iar în măruntaiele subsolului. Pe drum, l-am zărit pe Ben care intra în biroul lui Philip Cantley; când am trecut pe lângă el, m-a onorat chiar cu un semn din cap. Mi-era peste poate să înțeleg în virtutea cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aici, dottore, zise, conducându-l spre un fotoliu cu prea multă umplutură, Îmbrăcat În material portocaliu lucios, unde În sfârșit Îi dădu drumul. Când el ezită, ea insistă: — Șezi, șezi. O să ne fac niște cafea. El făcu așa cum Îi comandase, afundându-se până când genunchii Îi fură aproape la nivel cu bărbia. Ea aprinse becul de lângă fotoliul său; familia Ruffolo locuia În nesfârșitul crepuscul al apartamentelor de la parter, dar nici chiar becurile aprinse În toiul zilei nu puteau face nimic Împotriva umezelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dovezile erau acolo, din abundență, dar aceleași secole brutale Îi Învățaseră de asemenea pe oameni că orice guvern se Întâmpla să fie la putere va reuși Întotdeauna să ascundă de cetățeni toate dovezile - până la ultima - fărădelegilor lor. Închise ochii, se afundă și mai mult În bancă, bucuros de soare. Când Îi deschise, le văzu pe cele două surori Mariani cum traversau campo-ul. Trebuiau să aibă acum șaptezeci și ceva de ani, amândouă, cu părul lor lung până la umeri, tocuri Înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În abisul dintre vise se ascunde blânda Lună. Stă cu porțile închise, iar lumina ei adună umbrele întunecate, ce dansează-n ritm frenetic valsul viselor scăldate în parfum de somn eteric. Și în liniștea profundă a nerostitului Cuvânt, mă afund în neuitare, transformându-mă în Cânt ce se aude-n depărtare, adiat pe-aripi de vânt. Ochiul meu dă să -și închidă pleoapa, de îndurerare, se transformă în clepsidră ce se pierde în Uitare lăsând lacrima să plângă în Oceanul
Cânt. In: Anotimpul culorilor by Marioara Vişan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/277_a_526]
-
prăbuși peste Land Rover, iar schimbarea poziției verticale într-una orizontală nu fu deloc atât de lungă precum ar fi părut inițial dacă un observator ar fi existat prin zonă. Lovi plafonul deasupra portierei din dreapta și se îndreptă către caldarâm afundându-se în Land Rover. Săriră scântei în toate direcțiile, iar casele de pe partea cealaltă a străzii rămaseră fără curent. Degetele Omului cu Tatuaj încercară să păstreze chiștocul de Camel între ele, ca pe o ultimă dorință, însă se destinseră brusc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imagini disparate, așezate unele lângă altele ca într-un puzzle greșit, întreaga ta prestație lamentabilă, totul a fost în zadar. Lucia există! Se repezi către ea, ca un copil care simte apropierea îmbrățișării materne. O cuprinse în brațe și își afundă fața în părul ei lung. - Te iubesc, Lucia. Aveam mare nevoie de tine. Miam dat seama că am mare nevoie de tine, permanent. Femeia îi zâmbi, înțelegătoare, apoi îl mângâie pe obraz. - Ce cauți aici? Să nu-mi spui că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl chemau voci ademenitoare, ca de sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște brațe nevăzute care-l țin, îl opresc... totuși, el începu să coboare pe o scară care se afunda în ceață, se pierdea în adâncul prăpastiei. Zvonul de voci venea... venea, mereu, dulce, amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mers pe zăpadă. Se numesc rachete și seamănĂ cu ceva Între racheta de tenis și un schi foarte lat, aproape rotund. Sunt originale, din lemn, făcute de un trib de inuiți din Nunav ik. — Când pășești cu ele nu te afunzi În zăpadă, pentru că suprafața de distribuție a greutății corporale e mai largă, ne explică Père Joseph. În față ni se deschide o Întindere mare fărĂ copaci - pro- babil Ăsta e lacul pe care trebuie să-l traversăm. Nu vă fie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
capului gata să cadă - mavsa. ZĂpadă moale care astupă o spărtură În gheața de pe un lac - mitailak. Petec de zăpadă - apuuak. ZĂpadă multă care blochează accesul la ceva : kimaugruk. iar la zăpadă pe care se poate merge fărĂ să te afunzi În ea - katiksugnik... oare pe ce fel de zăpadă mergem noi acum ? oare cum se numește ? Există oare În limba inuiților un cuvânt pentru zăpadă topită În căușul inimii ? inima mică și rece nu poate topi gheața, urmând procesul de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mers pe zăpadă. Se numesc rachete și seamănă cu ceva între racheta de tenis și un schi foarte lat, aproape rotund. Sunt originale, din lemn, făcute de un trib de inuiți din Nunav ik. — Când pășești cu ele nu te afunzi în zăpadă, pentru că suprafața de distribuție a greutății corporale e mai largă, ne explică Père Joseph. În față ni se deschide o întindere mare fără copaci - probabil ăsta e lacul pe care trebuie să-l traversăm. Nu vă fie teamă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
capului gata să cadă - mavsa. Zăpadă moale care astupă o spărtură în gheața de pe un lac - mitailak. Petec de zăpadă - apuuak. Zăpadă multă care blochează accesul la ceva : kimaugruk. iar la zăpadă pe care se poate merge fără să te afunzi în ea - katiksugnik... Oare pe ce fel de zăpadă mergem noi acum ? oare cum se numește ? Există oare în limba inuiților un cuvânt pentru zăpadă topită în căușul inimii ? inima mică și rece nu poate topi gheața, urmând procesul de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să fie, al lui. Al lui și numai al lui! Cu ora de dragoste, În primul rând, desigur, totdeauna și pretutindeni! S-au despărțit. Firesc, după cum, s-au și adunat, În lunile din urmă, la nunta Zamfirei. Neculai - s-a afundat prin parc. Casandra și Ion - direct la ofițerul stării civile. Bravo lor; bravo lor, tuturor celor trei, și, de asemenea, tuturor celor care-i vor urma, În asemenea fapte, demne, după mine, de luat În seamă, fie, măcar, și cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
potolit. Nici În fotografii nu ar fi putut Thomas să Îi arate cuiva. Nu Încă. Pe doi-trei Îi va Întîlni, era sigur; nu degeaba se vîrÎse În rahat, pentru că asta făcuse. Intrase pînă la glezne și avea să se tot afunde, chiar În zilele următoare: va suna la Salonic, va spune că este un ziarist care vrea să facă un reportaj despre... Nu. Va merge acolo pentru o săptămînă, va localiza familia, va pîndi dintr-o cafenea de peste drum, poate era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
uitat de chestiune. - Ce să-ți răspund, domnișoară, la vârsta mea nu mai amastfel de preocupări. - Așa spui dumneata, dar eu știu bine că vii aici mai ales pentru cineva, știi dumneata pentru cine, doar pentru mine nu. Pascalopol se afundă și mai tare în evantaiul de cărți. - Dacă iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și îi conduse pe cei doi proaspeți sosiți într-o nișă alăturată, de-ți tăia respirația. Decorată fastuos, totuși cu gust. Mobilată cu o canapea stil. O măsuță de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neant a ființării și de Nirvana întăritoare a fiecărei clipe. Când toate gândurile s-au înecat în sânge, din filozof te pomenești un avocat al inimii. Privind infinitatea calmă a cerului senin: oare cum de există răul? - Și a-ți afunda apoi cugetul în azur, pentru a descoperi că numai visul ne poate despărți de prospețimea eternă a răului - beție negativă a devenirii. Cerul a precedat oamenii, poezia a "existat" înaintea lor. Cum de-au putut ei rămâne înapoi, când o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar mai cu seamă în tot ce au suferit, în întreg blestemul înfricoșător al existenței lor - n-au conceput și n-au simțit persistent și adânc tentația renunțării. Așa au fost de legați de propria lor soartă, atât s-au afundat în misiunea lor, că n-au tras niciodată concluzia inevitabilă din suferință. De aceea, iudaismul nu dă o vibrație elevată sufletului; aduce prea mult lumea în cer și cerul în lume. Înțelegerea vieții ca deșertăciune (Iov, Solomon, Ieremia) este un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pământului ardea în salba ei de mărgăritare... Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne...... " Vum! sunetul unui clopot urieșesc - moartea mărei, căderea cerului - bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lucrurilor. II Omul este o oaie gînditoare. Credul și impulsiv, se repede înspre lucruri pe care nici nu le vede, nici nu le cunoaște. Aflat la bunul plac al ordinelor pe care le primește, se apleacă sau se înalță, se afundă trup și suflet în mulțime și se lasă acoperit de ea pînă la a deveni de nerecunoscut. Tarde e convins că așa se întîmplă, iar felul în care descrie mulțimile o dovedește pe deplin. De fapt, reia trăsătură cu trăsătură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dacă o persoană nu se odihnește suficient, energia are tendința să scadă până ce se instalează epuizarea. Somnul obținut În acest moment, deși are beneficiile sale, nu ne mai aduce la un nivel optim de odihnă. Atunci când ciclul se reia, ne afundăm și mai mult, deoarece nu pornim cu un „rezervor plin”. În timp ce povestea se repetă, resursele noastre de somn se epuizează până În momentul În care se instalează oboseala cronică. O știu din proprie experiență. Precum mulți alți oameni de afaceri, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
prezent”, intrând astfel în dialog chiar cu lumea în care trăiește și lăsându-și acribia călăuzită mereu de dragoste. Fără, bineînțeles, ca asta să aducă după sine o dezlânare a discursului. Dimpotrivă. Dar nu cred că e cazul să mă afund în continuare în problematica volumului de debut al tânărului nostru autor și să nu prezint cititorului, grosso modo, câteva din temele abordate de el în cartea de față, începând cu aceea, de incontestabilă actualitate, nu atât a unei încă relativ
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
îl atinge cu capul atunci când se va prosterna. Urmează înclinarea bustului care o evocă pe cea a animalelor și prosternarea ce are model plantele care, bătute de vânturile cu nisip din puste, se mențin doar datorită rădăcinilor lor ce se afundă adânc în pământ. În întregul său, ritualul reunește manifestările de adorare a tuturor elementelor creației<footnote Hidirgolan, P. (1997), Apa divină și simbolistica ei, Editura Univers Enciclopedic, București, pp. 132-133. footnote>. Personificări ale creației elementelor naturii se întâlnesc în povestiri
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
a ofițerului care este astăzi. Când își amintește de butoiul rostogolit, spune: „Te lovești, ești zguduit bine - câțiva ani mai târziu repeți experiența într-un jeep sau într-un tanc”. Cât despre mocirle, spune: „Oare cum am îndrăznit să mă afund în ele când nu aveam nici o idee cât de adânci erau... Puteam să mă înec într-o clipă”. și adaugă imediat: „Nu vreau să asociez asta cu evenimentul de la kibuț, nu cred că are legătură”. Spunând acest lucru, Jacob nu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai greu. Imaginea este remarcabilă: munți de foc se Înalță, plesnesc, vîrteje de fum se rotesc În jurul unei inimi de foc negru, iar dracii, desfigurați, Înoată Într-un „noroi de flăcări
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd se văd semnele acestei mărginiri. În Valul lui Traian (ciclul Pasteluri) brazda ce trece prin cîmpia dunăreană pune capăt pustietății, limitează fuga orizontului. Spiritul se simte acum În siguranță: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]