1,617 matches
-
nu am băgat de seamă că este fals? Necunoscutul se ridică și, cu o plecăciune zgârcită, dădu sulul marelui vizir spunând: — Documentul este un fals. Oamenii mei au raportat în acest sens și, trist, îl măsură din ochi pe marele agă al ienicerilor, parcă cerându-și voie să vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre lucioase. Postiseră toată ziua și acum, în atmosfera înăbușitoare de după apusul soarelui, băuseră cafele și siropuri răcoritoare, care le ieșeau prin porii pielii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capetele, muți în fața înțeleptului coborâtor din stirpea profetului. — Dovezi, dovezi, de parcă nu s-ar ști că ghiaurul făcea ce vroia în țara sa, pentru că plătea cu aur? De ce nu aduni domnia ta dovezile? Și Damad Ali Pașa se întoarse spre marele agă al ienicerilor, care izbucni: — Noi suntem neliniștiți de arestarea lui Altîn Bei și de torturarea lui fără folos. De mai bine de două luni averea lui este scoasă la mezat pe piețele Istanbulului, tot de atunci există rapoarte asupra aurului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capătul străzii, unde cerul se albăstrea și cometa, păianjen extatic, își răsfira cozile printre stele. Am intrat în casă și-am privit obiectul dat de Egor. Era o scoică în formă de evantai japonez, cu sideful trandafiriu, în mai multe age suprapuse. Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un desen: un cerc deschis, având în interior sute
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mila lui Dumnezeu, arhiepiscop și mitropolit al Moldovei”. N-ar fi primul mare ierarh care să facă cărți „de blestem”... Dar de unde până unde ajunge mitropolitul să blesteme? Apoi mănăstirea Dancul „are o pivniță răsipită... ce este în dosul caselor agăi Lupului” care au ajuns în stăpânirea dascălului Theodosie. Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface, dar - ispita diavolului - ia „mai mult cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
1678-1688), a „stricat” de mai multe ori diata și a împărțit moșia după bunul său plac. Partea sa de moșie la Breaza a rămas în stăpânirea fiului său Gheorghe Cantacuzino. O altă parte din moșia Breaza a aparținut lui vel aga Matei Cantacuzino, care a lăsat moștenire după moarte (24 decembrie 1688) partea sa de avere din satul Breaza, fiului său Toma. După tradiție, cei doi stăpâni ai satului Breaza, Gheorghe și Toma Cantacuzino, și-au ridicat conace primul în Breaza
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
merită a fi băgați în seamă; deci el nu se îmbărbătă spre o faptă de împrotivire serioasă nici atunci când așa-numiții "potlogari fără de căpătîi" se pregăteau să dea năvală orașului în toată regula; ba încă maltrată și necinsti pe influentul agă de ieniceri Hasan, care-l mustrase pentr-o asemenea neîngrijire nelavreme. Acest agă și Ewrenos beg, poruncitor călăriei europene, trecură cu trupele lor la Musa, îi deschiseră porțile Adrianopolei și sfârșiră lupta fără lovitură de sabie, care în urma trecerii cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
faptă de împrotivire serioasă nici atunci când așa-numiții "potlogari fără de căpătîi" se pregăteau să dea năvală orașului în toată regula; ba încă maltrată și necinsti pe influentul agă de ieniceri Hasan, care-l mustrase pentr-o asemenea neîngrijire nelavreme. Acest agă și Ewrenos beg, poruncitor călăriei europene, trecură cu trupele lor la Musa, îi deschiseră porțile Adrianopolei și sfârșiră lupta fără lovitură de sabie, care în urma trecerii cu grămada a trupelor nu se-ncisese în mod serios. Astfel Suleiman, căruia nu-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea următoare a altor vasali mulți, și a altor contingente, luptătorii săi se împuținaseră în mod considerabil. În oastea lui Moharaed aripa stângă o comanda principele sârbesc Ștefan, pe cea dreaptă Ewrenos beg cu fiii săi. De la începutul bătăliei Hassan, aga ienicerilor, nu numai că trecu cu toți oamenii săi la Mohamed, dar avu chiar cutezarea de-a veni călare spre șirurile de bătaie ale lui Musa și de-a le provoca energic de-a se lepăda de Musa, a cărui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât Grecia învingătoare în război : ca să pot susține asta, deși eu sunt cu totul în puterea zeului, am să mă smulg din plasa nebuniei. Talthybios nu sancționează prevestirile fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi atât de bolnav. Ți-ai revenit complet. — Da, așa este. Nu mai știu ce s-a întâmplat. — Călătoria, bănuiesc. Nici mie nu-mi place. Toată gașca din Montparnasse urăște călătoriile. Și Saint German, deși dacă ai fi Cole Porter, Aga Khan sau altcineva important, ai merge mereu cu avionul. Știi, le-am spus tatei și lui Gittens că trebuie să fim singuri în seara asta. Dr. Gittens a părut chiar șocat. A început să spună că habar n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
turcul. — Când a fost pe corabie... — Ce corabie, bre? - face turcul și șart! part! îi trage-o pereche de palme. Pe lângă ei, mulțime de popor din Armenia, Anatolia, Atlantida trece cu daravere, cu cămile, cu chefir. în piața Balgi-Bașlâc un agă stă urcat pe-un caimacan și citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
1980), Identity and the life cycle, Norton, New York. Erikson, E. (1982), The life cycle completed, Norton, New York. Frank, G. (1980), „Life histories in gerontology: The subjective side to aging”, în C.L. Fry și J. Kieth (eds.), New methods from old age research: Anthropological alternatives, Loyola of Chicago University Press, Chicago. Freeman, M. (1992), „Self as narrative: The place of life history in studying the life span”, în T.M. Brinthaupt și R.P. Lipka (eds.), The self: Definitional and methodological issues (pp. 15-43
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
armenești: cea din 1395 “Sfântul Grigorie”, care s-a risipit, și cea nouă “Maica Precista” de lângă mănăstirea Sfântul Sava. --Prima afacere pe care o întâlnim este cea din 15 octombrie 1667 (7176), când Husein bulucbașă “de simeni” vinde lui “Salî aga turcul un locu de trei case pe Ulița Armenească”. --Să vezi și să nu crezi, prietene. La 22 noiembrie 1667 - cu alte cuvinte peste o lună - “Salî aga turcul” vinde acel loc de trei case... Cui crezi? Chiar “mării sale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
15 octombrie 1667 (7176), când Husein bulucbașă “de simeni” vinde lui “Salî aga turcul un locu de trei case pe Ulița Armenească”. --Să vezi și să nu crezi, prietene. La 22 noiembrie 1667 - cu alte cuvinte peste o lună - “Salî aga turcul” vinde acel loc de trei case... Cui crezi? Chiar “mării sale Iliiaș voievod Alexandru”. Dar cu același preț cu care l-a cumpărat. Acest loc era însă sortit să treacă mereu dintr-o mână în alta. Așa se face
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu care l-a cumpărat. Acest loc era însă sortit să treacă mereu dintr-o mână în alta. Așa se face că la 16 iunie 1669 (7177) asistăm la o nouă schimbare de stăpân. Vodă dăruiește locul cumpărat de la Salî aga turcul lui Pătrașco, fost mare postelnic, iar acesta îl vinde “dumisale lui Ilie Sturza stolnicul cel mare”. --Vreau să te aud ce spui, cârcotașule, despre fapta părintelui Neofit de la Bărboi. --Întâi să aud ce a făcut părintele, cumetre - m-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
este Iorga “neguțitoriul”. La 30 iunie 1689 (7197) găsim un “zapis de la Despa,... giupâneasa răposatului Dimii ce au fost cămăraș”, în care scrie că “au vândut... o casă de pe Ulița Trapezănească... cu locul ei și cu pivniță și cu grădină... agăi Mihăilă și jupânesii sale”. --Acum am să-ți spun, cucernice părinte, că la 15 iunie 1690 (7198) Mihalache Rusul blănar a cumpărat o casă cu pivniță de piatră pe Ulița Tărbujenească de la “Paraschiva femeia lui Iani Caridi”. Iar la 1
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sur l'internet", vol. 22, nr. 124/2004, Éd. Lavoisier, Paris, p. 9. 65 Terry Flew, New media. An introduction, a III-a ediție, Oxford University Press, 2008, pp. 5-7. 66 P., Ronsavallon, La contre démocratie la politique à l'age de la defiance, Éd. Le Seuil, 2006, pag. 346, apud Josiane Jouët, Sociologue des mediaș numériques, Ouvrage collectif sous la direction de Christine Leteinturier și Rémy Le Champion, Éd. Ellypses, Paris, 2009, p. 120, "le rôle effectif majeur d'Internet réside
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta vinde Todirenii, cu siliștele (între care Hlipiceni) lui Constantin Cațichi și Constantin Ureche, pentru suma de 60.000 lei (1792, august 25). Ureche împrumutase banii pentru partea sa de cumpărătură de la aga Săndulachi Sturdza, vărul primar al lui Scarlat, și, pesemne, neputîndu-i întoarce, îi cedează Hlipicenii și partea sa din Todireni, la 20 octombrie 1795. Săndulachi, în urmă mare vistier și logofăt, împreună cu soția sa, Ecaterina, sunt ctitorii bisericii de zid din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
insuficient clarificate, după Pacea de la Iași, din 1791. Acesta vinde Todirenii, cu siliștele (între care Hlipiceni) lui Constantin Cațichi și Constantin Ureche, pentru suma de 60.000 lei (1792, august 25). Ureche împrumutase banii pentru partea sa de cumpărătură de la aga Săndulachi Sturdza, vărul primar al lui Scarlat, și, pesemne, neputîndu-i întoarce, îi cedează Hlipicenii și partea sa din Todireni, la 20 octombrie 1795. Săndulachi, în urmă mare vistier și logofăt, împreună cu soția sa, Ecaterina, sunt ctitorii bisericii de zid din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi lovise lipsa lor de prevedere. După Înfrîngerea turcilor și a lui Thököly la asediul Vienei, după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ușurică și popoțică. 70 de mii de sărutări aș vrea și n-am nici una, nici una. Te mângâi eu dulce, te sărut cu drag, îți pup picioruțele și rămân ca totdeuna și pentru totdeuna al tău, Turc cinstit și amorezat, Emin aga“. Simțiți cum poate învia istoria, ba chiar literatura? rockin’ by myself Planoare muzicale Dumitru UNGUREANU Era în 1980. Mă întâlnisem în barul „Virtute“ cu un tip, Sică, figură celebră în zonă, boem desăvârșit, minte briliantă. Urma să emigreze în America
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
al umanității înseși. În acest joc în care se amestecă realitatea și ficțiunea gnostică, ucigașul cel mai redutabil va fi femeia bântuită de spectrul reîncarnării. În Veneția fascistă, Hipazia îndepli nește rolul amfitrionului ce retrezește stilul arhaic și misterios al agapelor antice. Eterică și radiind o aură ce trece peste secole, Hipazia se vede pe sine ca reîntruchiparea celei care a fost ultimul apărător al barocului păgân în fața asaltului religiei creștine, celebra Hipatia. Puntea dintre lumi este asigurată de închipuirea Hipaziei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă agonia fizică și morală cu cinismul unui chirurg, Fanfulla soarbe din acel martini ce transmite, peste timp și spații, farmecul jazz age. Leprosul dandy locuiește aceeași bolgie din infern în care se află, suspendat, Gatsby al lui Scott Fitzgerald. Sunetul muzicii nu mai poate trezi decât fantomele unui Occident jertfit pe rugul, absurd, al războiului mondial. Ofițer aristocrat și infirm cu înfățișare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
roman Încâlcit ne va duce la un hotel de mâna a treia din preajma unei piețe. În prim‑plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecând după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga‑Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca arareori. În corespondența sa pomenea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și iscăliturile”? Este drept că pentru prima oară întâlnesc așa o numire. Puteau să-și spună doar megieși și atât. Mergem mai departe, sporovăind mereu. Bătrânul se oprește și, privind insistent la o casă, mă întreabă pe nepusă masă: Salî aga turcul îți spune ceva, fiule? Stai numai o clipă, să răscolesc în memorie, părinte. După o scurtă pauză, îmi aduc aminte de un suret, adică rezumat, întocmit de un diac după un zapis din 15 octombrie 1667 (7176) care spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]