6,858 matches
-
era încurcat și nehotărât. Nu știa prea bine ce vrea. Se exprima greoi. Cu privirea către podea, își mișca mâinile de parcă ar fi dorit să vorbească cu ele. Preotul a intervenit, punându-i o mână pe umăr. - Fiule, ești foarte agitat. Liniștește-te. Nu ai fost pregătit să intri in casa Domnului nostru Iisus Hristos... Dar, asta nu este un păcat. Te vei obișnui... - Da părinte, eu am venit pentru cununia prietenilor... M-am gândit să vă rog... - Nu este nevoie
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
aștept apoi, opresc ceasornicul să nu mai pot măsura destrămarea. De dincolo de geam în zadar îmi faci cu mâna dacă nu treci suspinul la mine! Pe fiecare perete adun tăceri înrămate scrum câte încap într-o clipă... sau viață? Mă agit când văd că vara pleacă, eu rămân în urmă, deschid cărarea toamnei, mă îmbracă, nu uită funda imensă roșie, să nu mă deoache frica. Vreau și un talisman împotriva...realității. Cu ochelari și fruntea-nrourată, văd, cum mijește o altă
EIII,ŞTIU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355594_a_356923]
-
afectat de cantitatea semnificativă de „adio mamă” ingurgitată, deschise ușa, viscolul nărăvaș de afară încercă să-și facă brusc loc înăuntru, smulgându-i clanța din mână, aruncând în interior o masă semnificativă de fulgi mărunți și sclipitori de zăpadă și agitând aerul înnegrit de fumul de țigară și îmbibat cu vapori puturoși de rachiu ieftin. - Închide ușa, Fănică! Răsună o voce iritată, de undeva din mijlocul speluncii. - Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
-mă pe lângă un zid, iată-mă-s la gura de metrou. Aici, cald și bine. Cobor scările și doar ce ajung în stație, că și aud o femeie strigând din răsputeri, de pe peronul de vizavi: - Emil! Emil! Emil! După cum își agită brațele în aer doamna nurlie ce îl strigă pe Emil, presupun că el este, firesc, o persoană foarte importantă..., cel puțin pentru ea. Privesc în jur și încerc să îl descopăr pe Emil, care este clar că adăsta de ceva
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
Românesc, 2012, format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 712 pag., 40 lei; În acest volum sunt cuprinse numerele 159-200 din publicația parohiei noastre „Scrisoare pastorală”, apărute în perioada 15 mai 2009-28 febr. 2011. Este o perioadă destul de agitată în viața lumii, a țării, a parohiei, dar și a preotului-autor al „scrisorilor”. Această stare tensionată se poate surprinde în mai multe materiale publicate. „Scrisorile” devin astfel nu numai oglindă a problemelor mari cu care se confruntă omenirea sau țara
OFERTĂ DE CARTE (21) IUNIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346095_a_347424]
-
pe cât de simplă, pe atât de sănătoasă, modul lor de înțelegere și ”traducere” a vieții fiind o veritabilă lecție pentru fiecare dintre noi. Cei răbdători și înțelegători reușesc, prin acțiunile lor simple, dar sincere, să netezească drumul prin viață celor agitați de valurile vieții. O scriere calină, cursivă, cu detalii psihanalitice, un mod inedit de a scrie, cu care autoarea craioveană ne-a obișnuit deja. O lectură, o lecție de viață, izvorâtă din împărtășirea experiențelor de multe ori paradoxal-incredibile la care
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
dus repede în camera sa,înainte să intre Gioni.Eu am pus pe sobă la încălzit demâncarea și în timp ce el se pergătea să vină la masă eu mi-am spălat fața cu apă rece reușind să maschez emoțiile ce se agitau încă în mine, ca valurile mării pe timp de furtună. Cum îl chinuia o foame de lup, a început să mănânce în grabă ceea ce eu i-am pus dinainte fără observe ceva. A doua zi, fiind sâmbătă am plecat acasă
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
să se strecoare, zgribulită sub hălățelul ei, pe ușă îndărăt. Nu, nu știu, se bâlbâise ea, auzind vocile tot mai ridicate ale unora, șefa știe. Când o fi să vină, vine!... Puțină răbdare!... Se iscase o revoltă spontană, mâini se agitaseră acuzatoare, vorbe grele se făcuseră auzite, rostise și Andrei Azuga printre dinți câteva. Să li se facă și să li se dreagă așa și pe dincolo tuturor șefelor de pe lumea asta!... Apoi lumea se potolise, convenise să se facă o
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
o listă, să mai poată merge să-și vadă de treburi. Că suntem creștini, vorbiseră câteva femei mai în vârstă pe un ton conciliant, de ce să facem scandal, ia să vedem dacă pe vremea scorniceșteanului vă dădea mâna să vă agitați atâta! Atunci era ordine, maică, nu glumă! Vai ș-amar de noi cu democrația asta! Ne-a procopsit, vorbă fie, Dumnezeu cu ea, că suntem răi maică. Și ăsta-i numai începutul!... De fapt, chiar se potrivea treaba, încercase să
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
ales o salopetă cu alb și roz, din cutia cu hăinuțe, așezând-o peste Daniela să vadă cum îi vine... - Hm! Ce zici? Îți place? își întrebă Emanuela, zâmbind, finuța. Fetița făcu ochii mari de bucurie și trase un chiot, agitându-și mânuțele și picioarele, asigurându-și nănuța că alegerea făcută este cea potrivită. I-a dat jos hăinuțele de la spital. I-a verificat pampersul și i l-a aranjat, apoi a îmbrăcat-o cu salopeta, și a privit-o admirativ
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
dar să mă anunțați. Aveți numărul de telefon... și vedeți că trebuie să-i anunțați și pe cei de la Protecția copilului. - Da, vă anunțăm, cum nu? Emanuela s-a dus în dormitor, unde Daniela stătea între perne, lipsită de griji, agitând o jucărie, amuzându-se de zgomotele pe care conținutul acesteia le scotea. Cu sufletul plin de durere, Emanuela o ridică în brațe și o sărută pe frunte... - Puiul meu drag, acum trebuie să pleci, dar nănuța va fi mereu cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
fiori reci îi străbat întreg corpul... - Radu! Radu! Ce este cu tine? îl întrebă o voce feminină speriată. Ce ai visat? - Nimic! N-am visat nimic! spuse el cu voce groasă, trezit în sfârșit, din somnul său adânc. - Dar erai agitat, speriat, dădeai din mâini. Ai și spus ceva, spuse Marina, soția. - Am avut un coșmar! Ca de obicei! răspunse Radu. Și cred că este târziu. Trebuie să mergem la școală. Oi fi eu director, dar tot trebuie să mai trec
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
explicat șoptit cum stă chestia. -Tragi cu pușca, Lică, numai dacă vezi că lupii vin spre noi. Atât i-a spus domnul Ionescu, fără să se întoarcă spre el. Apoi, tot scurt : tu, neamțule, ține felinarul acela mai sus și agită-l, dacă vezi lupii! El mâna armăsarii din răsputeri, în speranța să-l ajungă din urmă pe Tudorel, deși uitase să-i întrebe pe cei trei, de când plecase. Dar...nu se baza pe vorbele lor. Când au intrat în Valea
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori, domnul Ionescu striga : -Fii atent, Lică! Ochii mari, Antoane! Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să sforăie, amplificând spaima celor din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie armăsarii. Dar, cine mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
ei înaltă un cuțitaș, se cățără pe peretele stâncos ca și cum ar fi fost trunchiul unui brad și reuși să taie legătura plasei. Țuchi se prăbuși pe pământ cu țipete ascuțite. - Perfect, s-a zis cu elementul-surpriză, mormăi Fulgușor. - Nu te agita, oricum urmărim un vrăjitor, nu un om obișnuit, așa că nu ne putem baza pe surpriză. Se pare că pe aici e plin de capcane, iar tu ai început să te topești. Nu ar fi mai bine dacă ne-ai aștepta
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
răsare” de tremura cerul, căruia i s-au deschis porțile până la tronul Domnului nostru Iisus Hristos. Nici Lunișoara nu mai plângea. Se agățase din nou de brațul lui și pășea sfioasă pe lângă el, pentru că iar sărea într-un picior și agita nuiaua de alun care vibra precum coada unui cățel. După ce a ieșit din Valea Cucutei, depărtările îi arătară câteva luminițe, mici ca niște bobițe de speranță. Dădu un chiot de bucurie, strigând către îngeri și stele : cântați frați și surioare
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
extaz și saluta fericit copacii îngroziți. Nimeni nu îndrăznea să-i spună de pericolul din spatele său. Iar el chiuia tot mai bucuros, pentru că luminițele din depărtare se înmulțeau. Semn că satul lui alerga bucuros spre el. Îi spunea miresei sale agitând nuiaua tot mai mult: -Vezi, Lunișoara mea, aproape am ajuns! Hai să cântăm și să colindăm! Bună seara la Ajun. Mâine, la Crăciun! Am venit și noi odată, la mulți ani cu sănătate! În urma sa, vesela nuia sălta tot mai
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
am nevoie de tomograf. Ce v-a apucat?” încercă din nou să strige și să le explice. Se sforță, dar nu rosti și nu văzu nimic. În schimb, oamenii de lângă el au văzut că a deschis ochii și s-au agitat mai mult. - Doctore, a deschis ochii! a exclamat un bărbat. - Da, da! Am văzut și eu, dar nu mișcă deloc, se auzi o altă voce. - Dacă ne auzi, te rog să nu te miști, domnule! Mai întâi spune-ne unde
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
să fie văzut de cei mai frumoși ochi din acest municipiu, care aparțin unei domnișoare minunate pe care am cunoscut-o fugar și, ce credeți...? - Că îți trântesc un scaun în cap dacă mă mai ții pe jar! izbucni Eugen, agitat cu adevărat, desenând în aer gestul exprimat verbal. - Bine, bine! exclamă Emilian cât se poate de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
-mi spună. Mi-am amintit de o scenă din Cidul, parcă, sau din Ruy Blas, nu contează. Un nobil bătrân se apără cu demnitate. Bolnavii și bătrânii nu plac, se vaită, cobesc, Doamne iartă-mă. Suntem totuși efemeri. Ce ne agităm? Unde-i Nirvana? Nume frumos, de femeie. Iubirea nu te salvează de moarte, nici scrisul, dar te îmblânzesc, precum credința. Omul este un erou din naștere. El nu știe. Să ne ierte melcii pe care călcăm din greșeală. Heinrich Boll
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
în vară. Mi-e calea șchioapă, uneori chiar ciungă, Locomotiva-n fum o să dispară Și-o să rămân, din anotimp, afară, Mă ia durerea-n vocea ei, prelungă. Apoi se face noaptea mai înaltă Și bolta înstelată aurie, Când sufletul se-agită și tresaltă, Iar inima se-arată, iarăși, vie, Că am ajuns în vechea noastră haltă, Dar fără tine-i tristă și pustie. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: HALTĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2045, Anul
HALTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370477_a_371806]
-
Multe frunze gălbenite Stau să cadă veștezirii Dar crezându-se-nverzite Se agață scai,gândirii E ușor a spune multe De nimic nu poți a scrie Dacă ai un strop de minte Înșira-vei pe hârtie Dar cand sufletul se-agită De tristețuri și necaz Iară teamă se arătă În inima și pe-obraz Că și frunzele în mugur Câtă la lumina zilei Vor intrare-n cel tezaur În cuvintele-omenirei Pentru-a ta tristețe lungă Și-al vieții tale necaz Până
CRITICILOR MEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370505_a_371834]
-
parcă nu are sens în acestă viață... Sensul vieții găsindu-l sau atribuindu-l a fi în lucruri trecătoare... Uneori mi se semnalează spre exemplu un părinte dacă un alt copil i-a luat jucăria copilului lui, face urât, se agită, se ceartă de parcă l-a jupuit de viu cineva, dar de era așa.. Numai că parcă încearcă a se scutura de singurătate, de egoismul ascuns într-o familie, de incapacitatea de a iubi mascată în niște sentimente de filiație, dar
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]