1,600 matches
-
ați fost? —În parcul teilor. —Acolo, în luna aceasta, este foarte plăcut, că teii sunt în floare și te îmbată parfumul florilor. Ne-am simțit extraordinar. De când ați plecat, numai acolo ați stat? —Eu am vrut, că sunt sătulă de aglomerație, de stres. Acolo a fost atâta liniște, încât mi-a picat foarte bine. Ce-ați făcut? —Ce să facem? Am discutat fel și fel de lucruri, am povestit, am glumit. —V-ați sărutat? — Sigur că da, curioaso. —Sărută bine Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți, pe rând, mai Întâi bărbații, apoi femeile... E loc aici pentru toată lumea. Nu vă Înghesuiți. În caz de aglomerație, mă pot multiplica... O scurtă meditație cu mâinile Încrucișate pe piept nu strică nimănui...” Făcută din cartilagii de cea mai bună calitate, carcasa doammnei Bernic avea proprietatea de a se plia pe orice corp străin, mulându-se perfect pe structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
DE ACORD CĂ MOARTEA ESTE SINGURA SENTINȚĂ POSIBILĂ. DE JUR ÎMPREJURUL MESEI SE VĂZURĂ CAPETE APLECÎNDU-SE APROBATOR ȘI SE AUZIRĂ GLASURI CARE MURMURAU: \ DA, MOARTEA... MOARTEA... MOARTEA IMEDIATĂ. \ O CLIPĂ VĂ ROG! RĂSUNĂ GLASUL LUI HEDROCK MULT MAI CLAR DEFINIT DECÎT AGLOMERAȚIA ACEEA DE VORBE POTOLITE. AȚI SPUS CĂ ACEASTĂ SALĂ DE CONSILIU SE AFLĂ ACUM ÎNTR-O PARTE O HOTELULUI CARE NU ERA OCUPATĂ ANTERIOR DE CORPORAȚIA METEOR? SE UITARĂ CU TOȚII LA EL FĂRĂ SĂ ÎNȚELEAGĂ, ÎN TIMP CE, NEMAIAȘTEPTÎND RĂSPUNSUL LOR, SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
ajuns în Australia. Mi s-a părut că nu vrea să aprofundeze aceste amănunte și nu am insistat. Fiecare om cu istoria lui. M-a dus la Bondai Beach, cea mai mare plajă din Sydney. Nu mi-a plăcut deloc. Aglomerație, bazinul de lângă ocean este închis. Bondai seamănă cu Mamaia noastră. La fel de aglomerată, de murdară și de pestriță. Suntem la începutul verii. Australienii spun că apa este prea rece și este prea frig pe plajă, dar eu mă simt minunat. Acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochii mari și triști, pe figura-i de rebel perpetuu, fără să-i pese, atunci când rostea vreun cuvânt, dacă e ascultat sau nu de comeseanul din fața lui: Tata plecase din Pleașa sau din Pleșești să-și facă un rost în aglomerația pestriță de două milioane de necunoscuți ai Bucureștilor. Să mergem în Capitala noastră! Trebuie să ne pierdem în mulțime, în gloată, în viermuiala tărcată, altfel aici, într-un sat mic, ne căptușește inamicul! Așa țin minte că zicea el. Umblam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simțeam împreună, departe de orice frământări ca două flori ce nu se pot amesteca, însă pe furiș se privesc, se prețuiesc. Era într-o vineri când o așteptam și ea plutea bucuroasă spre mine! Trei bărbați au întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat cu ei trecând pe lângă mine, plecându-și capul. Luni m-a sunat. Avea vocea moale, gâtuită, parcă-și cerea iertare: - Ești om! Nu sunt gelos, de mult mi-a dispărut acest simțământ urât. I-am
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
așa puteam să supraviețuiesc. Mă văzuse pe-acolo și eu le mai anunțam pe femeile astea cu semințe. Mă urcam pe gard și vedeam șepcile la milițieni. Și le mai anunțam. Erau filmele acelea indiene, în timpul ăla și era o aglomerație... Eu făceam rost de bilete și le vindeam la suprapreț. Și mie mi-a fost frică să mă duc. M-a luat ea. Avea soț, ăla ce să zică? „Lasă-l, dragă, aici“. Sau, cum zic ei, „fă!“. Deci, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
placaj și zice: „Prea mulți, prea mulți michiduții ăștia... aoleu, tare s-au mai puit... Mai luăm de ici, mai punem colo... Un cutremur, o inundație, le mai încurcăm mințile de-un război. Prea mulți, nu-i mai ține pământul, aglomerație, prea mulți chiriași...”. Tu crezi? - În ce? - Cum în ce? În Dumnezeu, că doar nu în benzina fără plumb! - Da, în felul meu... - Și eu tot așa... Nu-s bisericos, mă meliță nevasta, că nu merg la slujbă decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când nu se mai resemna, se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i era la îndemână așa ceva. Gosseyn, satisfăcut, se similariză în curte. Apoi, foarte repede, obiectivul esențial, evadarea, puse stăpânire pe sistemul său nervos. Percepu vag prezența unor oameni care se întorceau spre el pe când alerga. Zări, răsucindu-și capul, o aglomerație de clădiri, clopotnițe și turnuri, mase de piatră și de marmură, ferestre de sticlă colorată. Această imagine a "refugiului" Discipolului îi rămase în minte și când stătea pândind sursele de energie ale castelului. Era tot timpul pregătit să se similarizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de la o anumită oră, se adăugau noi oaspeți, cu fețele sătule și somnoroase. I-am dat vecinului meu cartelele pe care le aveam în față și am ieșit să iau o gură de aer. Străzile, după toate zilele acelea de aglomerație, erau goale, vitrinele magazinelor cu gratiile trase. Era o zi foarte friguroasă și fără soare. M-am refugiat în biserica cartierului. Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ți-a făcut jumătatea trusou de Înmormântare? Vorbești de cimitir și ești cu gândul la fete mari. Și mirese, pe deasupra. Nu jucăm și cearceaful? Sper că nevastă-ta a pus și bani la batistă, Sandule, că atunci când mori e cu aglomerație, cu agitație, se calcă neamurile În picioare, du-te-ncolo, Întoarce-te, cheamă popa, fă coliva, mută mobilele, atârnă steagu-n ușă... Dacă vine dascălu` beat ai Încurcat-o. Îți trebuie oameni care să care sicriul, tu stai cam sus, e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
putea unii să se îmbrace ca un doge venețian în minijupă nu știu, dar dacă aș avea picioare ca ale lui Jazz, aș rescrie și eu istoria modei. Ν — Dumnezeule, e atât de AAAS în seara aceasta, oftă Julie, scanând aglomerația de la Salvați Veneția, care se ținea în sala mare de bal a Hotelului St. Regis. Stăteam la bar bând cocteiluri cu căpșuni. Julie era îmbrăcată într-o rochie dreaptă, lungă, strâmtă din lamé auriu - un Halston autentic, care-i atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
când mă plimb prin Cluj, și orașul e aproape pustiu și străzile sunt mângâiate de femei singure, de bărbați triști sau de copiii deficienți de auz, de la Școala ajutătoare, lăsați prin oraș. Atunci, în tristețea după-amiezei, ferit de zgomote și aglomerații, de mersul grăbit al oamenilor, orașul își lasă sufletul să umble pe străzi: Cluj, Clausenburg, Kolosvár, Napoca, Clusium, un suflet care respiră în mai multe culturi și vorbește în mai multe limbi... ca tot Ardealul. Știi, Mihaela, am două mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe. După Centura Industrială începe, în sfârșit, orașul, nu orașul propriu-zis, acesta se zărește în zare, atins ca de o mângâiere de prima geană roză de soare, ce se vede aici sunt aglomerații haotice de barăci improvizate din orice fel de materiale, în majoritate precare, care-i puteau apăra de intemperii, mai ales de ploaie și de frig, pe locatarii lor loviți de soartă. Este, după spusele locuitorilor orașului, un loc înspăimântător. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar a treia oară demară cu un zgomot demn de alt motor. După câteva minute, Cipriano Algor era pe bulevard, drumul nu era liber înaintea lui, dar ar fi putut fi mai rău, îl purta chiar curentul traficului, în ciuda încetinelii. Aglomerația n-avea de ce să-l mire, automobilelor le place duminica și stăpânului unei mașini îi este aproape imposibil să reziste la presiunea psihologică, automobilului îi e de ajuns că se află undeva, n-are nevoie să vorbească. În sfârșit, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în Austria. Foarte de tânără, a dovedit însușiri paranormale, făcând să dispară numeroase portofele pe toate liniile de metrou din Paris, dar și la cozile de la Turnul Eiffel, Luvru și, performanță foarte rară, la Muzeul Rodin, unde nu prea e aglomerație. La frageda vârstă de șaisprezece ani, a devenit clarvăzătoare practicantă într-o zonă cu vad din Marché aux Puces. Din cauza concurenței foarte mari din capitala Franței și a unei anchete nefondate a poliției, a mai emigrat o dată. De data asta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nemulțumit? Doar suntem intelectuali, nu? Vrei să mă plâng că am ulcer sau că nu găsesc carne sau brânză sau ace? Sau că am stat și eu, ca toată lumea, într-un apartament neîncălzit, iarna asta? Lămâi și hârtie igienică și aglomerație la autobuze? Despre asta vrei să vorbim, despre asta? Nu, dom’le, nu. Nu cobor așa jos, să știi! Vezi, intelectualii încă n-au înțeles că... Irina zâmbi, Fănică uitase că abia vorbise în numele infamei categorii, dar n-avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a dispărut. — Cine era? — Una... Emilia. N-are importanță. Emilia, Emilia Ianuli o cheamă.. Fănică pare dispus să divulge mai mult, dar fostul coleg se grăbește. Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țara asta, trista noastră țărișoară veselă. Cine interzice piesa asta, interzice țara, domnișoară. Nu putem crede toate zvonurile. Ne luăm după toate aceste... cum să fie ultima, cum ocazie pierdută? Nicidecum. Piesa, vreau să zic, e clasică. Clasică, domnișoară! — Tocmai! Aglomerație de public, domnule... și nu mă rețineți, am treabă. V-am spus: nu avem bilete. Regret, nu pot face nimic. Aveți ghinion, regret... Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când, fragmentar, printre sacoșele, brațele și capetele pasagerilor de pe scară. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a spus câte ceva despre dumneavoastră... — Nu discutăm politică, să fie clar! intervine, prompt, Irina. Aglomerație la autobuze, ședințe demagogice,bâlbâielile Bâlbâitului, cozile la salam și la apă minerală și la vată pentru menstruație? Nu, nu, nu! Nici un fel de politică! — Nu, nu. Mă gândeam la cu totul altceva... la Elada! Atena, adică. Arta, știința, frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]