1,692 matches
-
două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri, și ajuns în foișorul deschis, trase adânc aer în piept ca să nu amețească de ce vedea. De după clopotnița Mitropoliei apărea ca un râu de lumini alaiul. Clopotnița dreaptă, pătrată, nu foarte înaltă dar solidă, cu brâuri de cărămidă așezate în fel și chip, făcând jocuri de linii și culori pastelate, așezată pe culme, se profila pe cerul albastru mai sus decât turlele frumoase ale Mitropoliei; de după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i povestise nimeni; mare fiind, în Asia Mică ascultase cu plăcere prin caravanseraiuri sau ceainării tot felul de scorneli ale minții omenești, căci asta trebuie să facă el, să asculte și să raporteze mai-marilor săi. — Să coborâm, să așteptăm călări alaiul domnesc și să ne ocupăm locul nostru. Pornim spre Edirne! Au pornit atunci pe Podul lui Șerban Vodă; mulțimea de mahalagii și de slugi se urcaseră pe garduri să privească minunea: Io Constantin Voievod pleca la Edirne să stea la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zile... Constantin Brâncoveanu era slăbit și Pylarino nu era de acord să se pornească la drum. Selin pașa în sinea lui cugeta că suita domitorului era neobișnuit de numeroasă. În ziua de 5 mai, totuși corturile s-au ridicat și alaiul a pornit spre Giurgiu. Voievodul mergea într-un rădvan închis în care, pe toată du rata călătoriei, se țineau adevărate consilii de coroană. Nelipsiți din aceste consfătuiri erau cei doi unchi ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se miște în așa fel încât să iasă din păienjeniș, ușor, ușurel, fără să miște nici un fir, fără să trezească nici un dușman? Cu asemenea gânduri, cei doi călăreți au ajuns în tabăra de la Călugăreni unde sosise între timp tot alaiul. O ploaie scurtă, prima ploaie de vară a anului 1703, îi adună în corturile în care erau întinse mesele popasului. După-amiază, domnul spuse că este obosit de boala prin care trecuse și ceru să se retragă în cortul său împreună cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pământul Valahiei. Călărași cu vești de la București, Târgoviște și Adrianopol soseau și plecau mereu din tabără. Marele stolnic Constantin Cantacuzino era nedespărțit de domnitor în toate sfaturile care se țineau. Au fost aleși cam opt sute de boieri care să alcătuiască alaiul și, împreună cu slugile și surugiii de la căruțe, erau peste o mie cinci sute de oameni. Vodă se văita că nu se simte încă în putere și-l lăsa pe unchiul său să ducă tot greul pregătirilor. Erau interceptate scrisorile diplomatice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drumul încercării”. În adunarea de sub cerul albastru, cu zvon de păsări purtat de vânt, cuvintele bătrânului nu putură ajunge prea departe, dar simțământul care răzbătea din ele pătrunse până la ultimul om și lacrimi mari lustruiau dâre pe fețele bărbaților din alai. Singura femeie din adunare, doamna Marica, nu mai avea lacrimi. La fel ca soția lui se împăcase cu soarta și vodă; își asumase greutatea mantiei de împărat duhovnicesc al creștinilor din răsărit, dar și măreția ei. Azi va trece hotarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui se împăcase cu soarta și vodă; își asumase greutatea mantiei de împărat duhovnicesc al creștinilor din răsărit, dar și măreția ei. Azi va trece hotarul „tărâmului nădejdii” și va intra în împărăția padișahului, dar nu așa oricum, ci cu alai mare, împărătesc. Selin aga încă de cum se luminase de ziuă află de pregătirile pentru liturghia Înălțării pe tăpșanul oaselor de la Șerpătești. Fără să-și dea seama că nu au cum să bată - pentru simplul motiv că acolo nu erau clopote
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru vodă Brâncoveanu. Nu-l va păzi ca până acum și-i părea rău că nu va mai sta în apropierea bărbatului de cincizeci de ani, atât de liniștit și de prevenitor. Este o greșeală că a luat-o înaintea alaiului. Opri brusc calul și le spuse celor doi însoțitori că a uitat în tabără ceva de preț, așa că trebuia să se întoarcă. Galopul îi concentră toată atenția asupra drumului, gândurile și întrebările nu-l mai chinuiau, se bucura acum de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înapoi nu era grija ca domnitorul să nu fugă, ci pur și simplu prietenia pentru el. Traversarea Dunării la Giurgiu a durat trei zile. Treceau în barje căruțele cu provizii și cu corturi, caii, apoi comișii, argații și boierii din alai, dorobanții gărzii, cei doi doctori, astrologul, secretarii, tălmacii, bucătarii. Se aliniau pe înălțimea celuilalt mal în șir de-a lungul drumului, până când îi înghițea orizontul. În port, Kuciuk Selin, Toma Cantacuzino și marele spătar Mihai au supravegheat îmbarcările, iar dincolo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre unda fluviului, imbrohorul îi șopti printre dinți prințului: — Te-ai gândit, domnia ta, cum ar fi fost să păzești toți boierii aceștia intriganți când lipsea vodă? Dar așa, unii rămân acasă, cei mai pașnici, iar alții... vin cu noi în alai spre Edirne. Așa că... Ștefan începu să râdă în hohote, Selin după el, și toți bărbații din barjă întoarseră capetele și se uitau la ei cum se scuturau de râs ca doi copii. Nu m-am gândit! Doamne, cum ți-ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ți-ai dat seama? De mai bine de o săptămână pregătesc ziua de azi și îndeplinesc poruncile măriei sale, fără să văd asta. Cum ți-ai dat seama, domnia ta? — Este a treia zi de când călare stau și mă uit cum trece alaiul beiului Constantin și văd cum pe mal își iau rămas bun boieri frați, îmbrățișându-se, unul rămânând, altul trecând Dunărea, așa ceas după ceas ca într-un joc, una ție, una mie... Ștefan râdea. — Iartă-mă beizadea Ștefan, un lucru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care ieșeau din sate la drumul mare și-i cereau voievodului să poposească la ei. Kuciuk Selin nu mai văzuse așa ceva! Mai erau câteva zile până la Rusalii. Prima tabără după Rusciuc au făcut-o la poalele unei coline împădurite. Un alai din o mie cinci sute de oameni nu era un lucru oarecare, iar taberele în care poposea erau un fel de orașe din corturi, cu mirosurile și zgomotele specifice unei îngrămădiri de oameni și cai. De-abia s-au ridicat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci de pași, pe un fel de divan improvizat sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare cu pantaloni negri, cizme cu pinteni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are. Liniștește-te, Ștefane, mâine plecăm în zori, să mergi cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și la București și aflăm cine, unde și ce călărași a trimis de aci. Alaiul domnesc se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se supărase pe cineva neștiut, pentru că începu să vorbească țipat de se auzea peste zgomotul copitelor pe pământul bătătorit: — Vreau să-ți dovedesc că nu sunt duhuri și că păsările sunt doar speriate de mulțimea călăreților. Dacă o luăm înaintea alaiului și ne depărtăm puțin o să întâlnim păsări câte vrei. O să vezi! — Fie, o să poruncesc să se aducă doi cai din ai mei. Dar cu mâna mea cum rămâne? Ce o să spună doctorul? — O să ții căpăstrul în mâna sănătoasă, râse vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i sărute mâna voievodului pentru că l-a ridicat în rang pe ginerele său, dar Brâncoveanu, cu un aer distrat, răsucea bastonașul dintr-o mână în alta, fără să se uite la unchiul său. Până să fie aduși caii lui Selin, alaiul domnesc a străbătut un loc împădurit, ieșind spre o vale cu pășuni, așa că domnul a încălecat vesel că se poate dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne-ai dat prilejul să-ți vedem fața. O să povestim asta copiilor și nepoților noștri. La nunți și la sărbători or să ne pună la loc de cinste ca să le spunem cum a trecut Io Constantin Basarabă pe aci cu alai împărătesc și ne-a chemat pe noi, ăștia din Priștina, să stea la sfat cu noi. — Sunteți turci? întrebă Selin. — Români cu turme, bunicii noștri au fost robiți tătarilor în vremea lui Ion Vodă. Povestesc unii că am fi din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan știe turcește mai bine ca un turc, grecește mai bine ca un grec, latinește, sârbește și cine își poate da seama câte limbi știe?” După ce au plecat ciobanii, cei trei călăreți s-au tras la umbră să aștepte venirea alaiului. Mai aveau mult până la Inumbari și soarele era sus. — Taică, aș merge călare alături de aga Selin, spuse beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chemat pe doctorul Pylarino să-l consulte și au hotărât împreună să rămână două zile pentru odihnă. Erau Rusaliile de fapt și vodă dorea să audă rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare. Au pornit din nou la drum după Rusalii și alaiul domnesc își recăpătase strălucirea de la început. Păreau că uitaseră toți cum a căzut de pe cal Panait Cioranu. Pe cale, aga Kuciuk Selin a primit o depeșă prin care era anunțat că locul în care va fi instalat cartierul general al domnului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de dorul lor și până acum nici nu am aflat în ce zi o să mă primească marele vizir. — Răbdare, măria ta, oftă Pană Negoescu. Diicu Rudeanu, marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie al alaiului domnesc. — Să trimitem călărași la București, ordonă domnitorul. Avem nevoie de pungi de aur, altfel nu vom izbândi. Să prânzim și, la lucru! Luaseră în alai cei mai buni bucătari și aduseseră din țară cele mai bune vinuri, dar amintirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie al alaiului domnesc. — Să trimitem călărași la București, ordonă domnitorul. Avem nevoie de pungi de aur, altfel nu vom izbândi. Să prânzim și, la lucru! Luaseră în alai cei mai buni bucătari și aduseseră din țară cele mai bune vinuri, dar amintirea faptului că nu-și arătaseră revolta atunci când se dezvăluise atentatul împotriva prințului Ștefan le luase pofta de mâncare și de vorbă. Beizadeaua era cel mai tânăr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
galbeni, iar în suflet cu toate dorințele și grijile sale. Ar fi meritat totuși acest cuscru o lecție și atât marele vizir Rami Pașa cât și Feiz Ullah, marele muftiu, erau capabili să i-o servească. Dar brânca lui Brâncoveanu, alaiul de împărat bizantin și drumul care nu se mai sfârșea l-au adus la Edirne tocmai când ienicerii din Istanbul cer plata soldei sau război cu Rusia. Război cu Rusia nu se poate face acum, abia s-a semnat tratatul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Fanar atâta prestanță. Am trăit s-o aud și pe asta: dumnealui marele dragoman, care era cât pe-aci să-și piardă capul sub secure când Brâncoveanu întârzia pe drum, se roagă de marele vizir să stabilească ziua plecării alaiului spre București... Plecarea Plecarea a fost fixată pentru 28 iunie. Mai întâi se strânseră corturile de la Arnăutchioi. Carele și căruțele o porniră înainte să pregătească popasurile voievodului care acum se grăbea. Avea să-l însoțească același imbrohor, Kuciuk Selin pașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreo două luni, și vodă înfipse pintenii în coastele armăsarului, care-și căută loc și o porni în galop potolit pe partea stângă a șirului de rădvane. Pe 30 iunie, când au prins din urmă carele și căruțele de cantonament, alaiul și-a recâștigat toată măreția lui și, deși în întâmpinarea lor ieșeau la drum creștinii de prin sate, parcurgeau distanțele în mare viteză. Doctorii măriei sale nu-i mai cereau imbrohorului zile de popas pentru îngrijirea sănătății suveranului lor, așa cum făcuseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puterea de stăpânire a lui Constantin bei se poate lăsa în voia sentimentelor așa cum o făcuse. Mitropolitul, în haine albe, având câte un diacon în stânga și în dreapta lui, cu jumătate de pas mai în față, binecuvânta cu amândouă mâinile spre alaiul care se apropia avându-l în frunte pe domnitor călare pe armăsarul primit în dar de la sultan. Beizadea Constantin domina de pe calul său garda de ieniceri a garnizoanei de la Turtucaia comandată de seraschierul cetății și el tot călare. La apropierea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]