1,532 matches
-
ca Gioconda și aștepta să vadă când va începe arzătorul să afume vechea lui meteahnă. Eram sârguincios, conștient de propria mea sârguință și mândru de ea. Și nu doar în privința primusului. Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu era vorba doar de străbunicul meu, ci și de alte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete, fanfara Garnizoanei... Uniforme bleumarin... Coborau în ritm de marș, cu alămuri și cu talgere, dinspre calea ferată și cutele pantalonilor le zvâcneau ritmic sub genunchi în timp ce intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri în lungime și piciorul zidurilor dosnice de cărămidă roșie ale
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tuturor viață veșnică în împărăția lui Dumnezeu, pentru că dragostea Sa este veșnică. Dragostea este mai puternică decât moartea. Chiar dacă aș cunoaște limbile oamenilor și ale îngerilor, dacă nu aș avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goală de alamă. Chiar dacă aș spune ce va veni și aș cunoaște toate secretele și toată înțelepciunea, și chiar dacă aș avea credința puternică precum furtuna care ridică munții din locul lor, dar nu aș avea dragoste, Eu nu aș fi nimic. Și chiar dacă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pentru o mai bună punere în valoare a acestei opere de artă bisericească. Tot atunci, în cadrul lucrărilor de restaurare s-au descoperit în icoana Maicii Domnului „Cipiota” 6 cuie din argint, 1 cui din aur ornamentat și 1 cui din alamă. La sfârșitul acestei etape de primenire, pe data de 26 august 2005, Icoana Maicii Domnului „Cipriota” a fost adusă în procesiune de la Atelierele de Restaurare de la Mănăstirea Putna, fiind întâmpinată acasă de viețuitorii mănăstirii și mulțimea de credincioși prezentă cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tesc de cântecele lui, dar mai degrabă ca să râdă de vocea nazalizată care ieșea din patefoanele cu înregistrări extrem de proas te. Pe vremuri, ca să înregistreze un cântec, cântă rețul trebuia să-și vâre capul într-un fel de goarnă de alamă, care-i altera complet vocea. La rândul lor, plăcile „Pathé“, chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla „His Master’s Voice“, erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrâneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o servietă plină cu fotografii. Clefăind cu maxilarele ciupite de vărsat o bucată de gumă, aveam senzația că împărțea pe ascuns poze obscene prin saloane, foi de radiografii pornografice și analize de urină trecute pe lista neagră. Un medalion de alamă i se legăna pe pieptul gol la capătul unui șnur negru de mătase, însă ceea ce-l scotea în evidență erau cicatricele din jurul frunții și gurii, rămășițele unui îngrozitor act de violență. Bănuiam că era unul dintre medicii aceia tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa. Asistentă socială la departamentul de protecție a copilului din Stanwell, pe aceasta o lega de Vera Seagrave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sferice, picioare în formă de clepsidră sau cu panouri tapisate. Nu se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o întreb. — Fiindcă îmi place piesa asta, zice. Dar nu vreau să mă număr și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înainte o să am de furcă să vă țin departe de Mona. Își tapează părul roz peste ureche și zice: — Veniți după mine. Cu palma deschisă, scrijelește o săgeată pe tăblia unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat baltă toată chestia asta. Chiar nu e treaba dumneavoastră, zice. Pentru că sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și zice: Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
culisant, acoperite cu o folie groasă de plastic. În urma lor a rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
genunchi și trage de pe jos un rucsac de pânză. Scoate un ghem de sfori și de pene. Arată ca penele de găină, vopsite în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele la care lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște mărgele îi cad în rucsacul din poală. Prin aer plutesc pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
privea încă spre ușa închisă a apartamentului vecin. La lumina zgârcită a becului din tavan el se uită apoi mai cu luare aminte la ușa locuinței fiului său. Era o ușă dintr-un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bani, oferindu-se generos sa-i vândă și niște ouă de gâscă, foarte mari și foarte proaspete, la un preț convenabil și foarte corect, fiindcă tocmai își cumpărase un cântar nou-nouț, mult mai bun decât cel cu talgerul de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce știa despre acele trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă indica datele personajului: Erwan-Marie de Kersaint. 1753-1782. - Se spune despre el că ar fi fost șeful jefuitorilor de corăbii din legendă... Arthus o Întrerupse. - Vă rog să mă scuzați că v-am făcut să mă așteptați... Discuția Începu În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din alamă se Înnegriseră. La fel placa gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În cursul incendiului care a distrus ferma familiei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o produseseră. Dar ceea ce surprindea era vederea celuilalt braț, sau mai bine zis a puținului care mai rămăsese din el. Imediat sub articulația umărului, ieșea printr-o crăpătură a vestonului ca o suliță de flanc, acoperit de o cupă din alamă, probabil un vas din cârciumă. Omul surprinse privirea poetului. — Îți place Graalul meu, messere? Întrebă cu un glas ironic, apropiindu-i ciotul de față. — La Damietta ai fost rănit? Îl Întrebă Dante, forțându-se să nu-și ferească ochii. Ostentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor, cu mâna lui Îndoită ca o gheară pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai să zici? Omul strânse din dinți și, dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plută. Coborî cu pas sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei, în zgomot de pocnitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mult, Uniunea Sovietică a trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]