1,853 matches
-
a lui Rugova a reușit să mențină Kosovo în liniște în timpul războiului cu Slovenia, și războaiele cu Bosnia și Croația la începutul anilor '90. Cu toate acestea, cum a fost evidențiata prin apariția UCK, a dus la creșterea frustrărilor populației albaneze. La mijlocul anilor '90, Rugova a pledat pentru o forță de menținere a păcii ale Națiunilor Unite pentru Kosovo. În 1997, Milosevici a fost promovat la funcția de Președinte al Republicii Federale Iugoslavia (Șerbia și Muntenegru, care cuprinde Încă de la începuturile
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
aceștia fiind din regiunea Drenica din vestul provinciei Kosovo. UCK a constat în principal din fermierii locali, din strămutați și din șomeri. Se presupune că UCK a primit suport material și financiar din partea albanezilor kosovari și din partea lorzilor de droguri albanezi stabiliți în alte locuri din Europa. La începutul anului 1997, Albania s-a prăbușit în haos după căderea președintelui Săli Berisha. Rezervele de material militar au fost jefuite cu impunitate de bande criminale cu cea mai mare parte a obiectivelor
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
1999, a Comitetul de Politică Republican a Senatului Statelor Unite și-a exprimat necazurile cu "alianță eficientă" a administrației Clinton, cu UCK ca urmare a "numeroaselor rapoarte din surse neoficiale, ca UCK este foarte mult implicat cu: extinderea rețelei de crime albaneze (...), [și cu] organizații teroriste, motivate de ideologia islamismului radical, inclusiv bunuri din partea Iranului și a cunoscutul Osama Bin Laden (...)." În 2000, un articol BBC, a declarat că NATO în război arată modul în care Statele Unite, care a descris UCK că
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
unul din cele mai puternice centre de rezistență, ce urma să devină în cadrul apropierii războiului. Un alt centru de activitate UCK a fost o parte din nordul Albaniei în apropierea frontierei, în centrul orașului Tropoje. Ca urmare a conflictului civil albanez din 1997, unele părți din Albania au ajuns dincolo de rază de acțiune a autorităților naționale. Mai mult decât atât, armurile armatei albaneze au fost jefuite. Multe din aceste arme jefuite au ajuns în mâinile a UCK în timp ce UCk a preluat
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
fost o parte din nordul Albaniei în apropierea frontierei, în centrul orașului Tropoje. Ca urmare a conflictului civil albanez din 1997, unele părți din Albania au ajuns dincolo de rază de acțiune a autorităților naționale. Mai mult decât atât, armurile armatei albaneze au fost jefuite. Multe din aceste arme jefuite au ajuns în mâinile a UCK în timp ce UCk a preluat zona de frontieră. Acesta a fost un teren de așteptare pentru atacuri, precum și pentru transportul maritim de arme la fortăreața Drenica. Drumul
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
cu personalul lui Ibrahim Rugova (discuții care Rugova și personalul său a refuzat să participe). După mai multe întâlniri ce nu au dat rezultat, presedintele delegației sârbe, a invitat reprezentanții grupurilor minoritare din Kosovo pentru a asista și susține invitația albanezi. Președintele sârb Milano Milutinović a participat la una din întâlniri, desi Rugova nu a fost prezent. Acesta împreună cu personalul său a insistat să discute cu oficialitățile iugoslave și nu cele "sârbe" numai pentru a discuta despre modalitățile de a realiza
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
frontieră afectate de luptă la începutul lunii iunie; acolo, el s-a fost fotografiat cu UCK. Publicarea acestor imagini a însemnat pentru suporterii, simpatizanții și a observatorilor UCK, ca SUA s-a decis să susțină UCK și oprirea asupririi populației albaneze din Kosovo. Acordul de la Yeltsin, a inclus reprezentanții internaționali ai lui Milosevici pentru institui o misiune în Kosovo și Metohia pentru a monitoriza situația de acolo. Această a fost Misiunea pentru Observarea Diplomatică din Kosovo (KDOM), care a început operațiunile
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
de albanezi strămutați, dintre care 30000 au fost în pădure, fără îmbrăcăminte pentru a tine de cald sau adăpost, cu apropierea rapidă a iernii. În același timp, Ambasadorul SUA al Republicii Macedoniei, Christopher Hill, a condus diplomația suveica dintre delegația albaneză și autoritățile iugoslave și sârbe. Aceste întâlniri care au fost modelarea a unui așa numit plan pentru menținerea păcii discutat în perioada unei planificări NATO de ocupare a provinciei Kosovo. Pe o perioadă de două săptămâni, amenințările s-au intensificat
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
intensificată și într-o săptămână de la începerea războiului peste 300,000 de albanezi kosovari au fugit în Albania și Macedonia, cu alți câțiva mii strămutați în Kosovo. Prin aprilie, Organizația Națiunilor Unite a raportat că 850,000 de oameni-marea majoritate albanezi-au fugit de la casele lor. Operațiunile militare NATO s-au schimbat din ce in ce mai mult la atacarea pe teren a unităților iugoslave-lovind obiective mici precum tancurile și piese de artilerie-precum și continuarea cu bombardament strategic. Această activitate a fost, totuși, foarte limitată
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
în special Convențiile de la Geneva. NATO, însă a susținut că aceste facilități au fost potențial utile pentru armata iugoslavă și că bombardarea lor a fost astfel justificată. La începutul lunii mai, un avion NATO a atacat un convoi de refugiați albanezi, crezând că este un convoi militar iugoslav omorând în jur de cincizeci de persoane. NATO și-a recunoscut greșeală cinci zile mai târziu, dar sârbii acuzat NATO că a atacat în mod deliberat refugiații. Pe 7 mai, NATO a bombardat
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
Kalamas), dar în scurtă vreme au fost respinși și alungați spre bazele de pornire din Albania. După trei săptămâni de lupte, toți invadatorii fuseseră alungați din Grecia, elenii reușind să organizeze un contraatac încununat de succes. Mai multe localități rurale albaneze au fost ocupate de forțele elene, dar nici schimbarea comandantului, nici sosirea unor puternice întăriri nu i-au ajutat pe italieni să schimbe cursul luptelor. După mai multe săptămâni de război pe timp de iarnă, cu rezultate neconcludente, italienii au
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
din Edessa și Katerini cu încercuirea. În vreme ce detașamente puțin numerice asigurau securitatea corpului german de tancuri împotriva unui atac iugoslav dinspre centrul țării, Divizia a 9-a Panzer a înaintat spre vest pentru a face legătura cu italienii la granița albaneză. Divizia a 2-a Panzer a intrat în Iugoslavia din est în dimineața de 6 aprilie și a avansat spre apus prin valea râului Struma. Tancurile germane au întâmpinat o rezistență redusă, dar înaintarea lor a fost încetinită de dinamitările
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
din Albania printr-o deplasare spre vest către pasul Metsovon și de acolo spre Ioannina. Pe 14 aprilie, au izbucnit lupte grele între germanii care blocau pasul Kastoria și grecii care se retrăgeau. Retragerea grecilor a devenit generală pe frontul albanez, italienii începând acțiuni timide de urmărire. Generalul Papagos a grăbit înaintarea unităților sale spre pasul Metsovon, unde erau așteptate lupte cu germanii. Pe 18 aprilie au izbucnit lupte la Grevna între mai multe unități elene și brigada „Leibstandarte SS Adolf
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
principe al Albaniei de către mătușa sa, Elisabeta a României. Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui pentru funcția respectivă. În 1913, după tratative și ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înființarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urmă războaielor balcanice (sprijiniți fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna și au hotărât să impună ele un șef de stat. La toate acestea
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
Elisabeta a României. Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui pentru funcția respectivă. În 1913, după tratative și ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înființarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urmă războaielor balcanice (sprijiniți fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna și au hotărât să impună ele un șef de stat. La toate acestea se adăuga și opoziția Rusiei vizavi
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
lui pentru funcția respectivă. În 1913, după tratative și ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înființarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urmă războaielor balcanice (sprijiniți fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna și au hotărât să impună ele un șef de stat. La toate acestea se adăuga și opoziția Rusiei vizavi de crearea unui stat albanez, deoarece intenționa să îi înlesnească aliatului său tradițional, Serbia, un acces către
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
sprijiniți fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna și au hotărât să impună ele un șef de stat. La toate acestea se adăuga și opoziția Rusiei vizavi de crearea unui stat albanez, deoarece intenționa să îi înlesnească aliatului său tradițional, Serbia, un acces către Marea Adriatică prin teritoriul albanez. Marile Puteri s-au decis în final pentru un german protestant care era agreat și de către austro-ungari. Prin Wilhelm, Germania și Austro-Ungaria intenționau să
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
autoguverna și au hotărât să impună ele un șef de stat. La toate acestea se adăuga și opoziția Rusiei vizavi de crearea unui stat albanez, deoarece intenționa să îi înlesnească aliatului său tradițional, Serbia, un acces către Marea Adriatică prin teritoriul albanez. Marile Puteri s-au decis în final pentru un german protestant care era agreat și de către austro-ungari. Prin Wilhelm, Germania și Austro-Ungaria intenționau să saboteze încercările Italiei și a Serbiei de a căpăta influență politică în noul stat creat. La
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
deținea multe cunoștințe despre statul și poporul care i-au fost încredințate, fiind nevoit să se bazeze pe consilieri. Nu a reușit să se impună vizavi de popor și de persoanele influente din Albania. Astfel, conflictul de inflență dintre personalitățile albaneze și puterile străine (de care era dependent d.p.v. financiar, politic și militar) s-a generalizat. În sud grecii încercau să capete o inflență cât mai mare, unii albanezi puseseră ochii pe tronul lui Wilhelm de Wied, iar musulmanii din centrul
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
slav (postroman) precum "milă" (< sl. "mila")", silă" (< sl. "sila")", pilă" (< sl. "pila"), nu *"miră, *siră, *piră." Demonstrarea apartenenței cuvintelor românești comune cu cele albaneze la substratul autohton desființează în mod irefutabil ipoteza Roesleriană a intrării în limba română a cuvintelor albaneze prin conviețuirea românilor cu albanezii în Peninsula Balcanică, pe perioada unei presupuse sincope postaureliene în continuitatea românilor din Dacia. După retragerea aureliană este refăcută unitatea dacică din stânga Dunării de Jos: desființarea frontierei romane de pe linia Carpaților a permis circulația nestingherită
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
secolului VIII putem vorbi de apariția limbii române, fiind o limbă romanică sau neolatină. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic (format în mare parte din vocabular împărtășit de limba albaneză, cel puțin aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav. Repartizarea vocabularului de proveniență din cele trei straturi este reflectată în vocabularul limbii române moderne în felul următor, potrivit unei statistici anterioare, făcută de lingvistul Dimitrie Macrea: compoziția etimologică a 49
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
de tip caucazian, reprezentată și în prezent pe scară largă în raioanele muntoase din Azerbaidjan, Daghestan și din alte regiuni ale istmului caucazian. În ceea ce privește componența etnică, Albania antică era o țară destul de pestriță. Conform datelor autorilor din antichitate, numărul triburilor albaneze ajunsese la 26. Unele dintre acestea se numeau utii, sodii (țodî, isadiși), gardmani, este posibil, ainiani,anariachi și alții. Un oarecare rol în etnogeneza triburilor albaneze l-au avut, în mod vădit, helii, lehii, silvii (cilbii), lupenii (lpinii), didurii (lidoii
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Albania antică era o țară destul de pestriță. Conform datelor autorilor din antichitate, numărul triburilor albaneze ajunsese la 26. Unele dintre acestea se numeau utii, sodii (țodî, isadiși), gardmani, este posibil, ainiani,anariachi și alții. Un oarecare rol în etnogeneza triburilor albaneze l-au avut, în mod vădit, helii, lehii, silvii (cilbii), lupenii (lpinii), didurii (lidoii) și alte triburi care pot fi considerate ca făcând parte din grupurile etnice albane. Datele arheologiei și, parțial ale izvoarelor scrise, arată că uniunea tribală albaneză
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
albaneze l-au avut, în mod vădit, helii, lehii, silvii (cilbii), lupenii (lpinii), didurii (lidoii) și alte triburi care pot fi considerate ca făcând parte din grupurile etnice albane. Datele arheologiei și, parțial ale izvoarelor scrise, arată că uniunea tribală albaneză exista deja în a doua jumătate a mileniului I î.e.n. Pe teritoriul Albaniei au locuit și triburi care nu erau de origine albană, statornicite aici în diferite timpuri. Printre acestea erau și grupuri iraniene, în deosebi în regiunile de nord-vest
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
sec. al VI-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. Conform datelor autorilor din antichitate care s-au păstrat până în zilele noastre, conducătorului Albaniei „i-a revenit ca moștenire câmpia albaneză cu partea ei muntoasă, începând de la râul Erax (Arax) până la cetatea denumită Hnarakert...”. Judecând după datele respective, tot malul stâng al râului Kura, de la cotitura râului Arax până la raionul actualei Acstafa, aparținea Albaniei. Chiar pe aceste locuri se aflau Otena
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]