9,537 matches
-
cotitură, sau doar un zid crescut din mijlocul cărnii , pentru a-mi ține dreaptă coloana care a mai rămas, după o jumătate de veac de singurătate. Am ars fiecare culoare în timiditatea pământului. Doar așa am încetat să mai înțeleg albastrul. L-am vândut pe câțiva lei la un magazin de foste culori, doar să nu îl mai simt cum îmi arde privirea. Am rămas cu îmbrățișarea umbrelor tremurate în creștetele pereților, foste amintiri, lăsate de alții de dinaintea mea. Niște răscruci
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
Se uită cu ochi mari o beată Cum florile prin aer prind să zboare. Sunt fluturii ce ies din nou în soare, Mirifice culori ce vor să ne încânte Și altele ce-nvață aerul să cânte Ori păsări ce-învață albastrul să zboare. Un el și o ea sunt puși pe hârjoană În crângul ce plin este azi de nuntire Curând el îmbrăcă veșmântul de mire Și ea îi va fi a sa Cosanzeană. Acum, pofticios, el vrea fata să culce
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nemuritor vei fi la zidul morții răstignit Deși bătaia inimii prea obosite s-a oprit Durerea ta cea mare de țară și de neam A-ntunecat albastrul ce îți zâmbea la geam... Închis într-un spital pe care nu l-ai vrut Nicicând în viața ta..legat la aparate De pensiile frânte citind , cât te-a durut Ce umilit românu-i cu-atâta libertate... Luați-mi banii ăștia
E PREA TÂRZIU-LUI ADRIAN PĂUNESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367346_a_368675]
-
după mai multe popasuri antologice și ajunge până la noi, pentru a-și face loc încet și confortabil, printre culorile curcubeului, cu această carte de autor. Pentru motive bine întemeiate, fata asta, și-a ales fanta de lumină dintre verde și albastru. În acest spațiu de har și descântec, poetesa își deschide sufletul pentru a ne da ocazia să-i admirăm freamătul transparent-diafan al creuzetului literar și zborul senin spre esențele cumpănite și simple ale trăirilor ei artistice. Cartea de față este
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
să stea la coadă, la intrare. Deși cele două culori sugerează vara cea senină, până la urmă se găsește loc pentru fiecare parte a anului în 365 de culori și nuanțe. Dincolo de toate și mai presus de orice, ÎNTRE VERDE ȘI ALBASTRU, Ioana Voicilă Dobre își cântă iubirea. Îngână ca o turturea senină ca zarea și se frământă ca o columbă albă ca laptele, în strofe de dor generos și atins de așteptare. Poate că aerul nu mai miroase a crini sau
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
Articolele Autorului Munții se despăduresc, Marile se neliniștesc, Frunțile îmbătrânesc, Copiii nefericesc, Părinții se răzvrătesc, Iernile înnebunesc, Verile lungi se feresc De seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolesc Atunci când toate privesc Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc Pe ramul primăvăresc. Aș vrea să îmi vând din tăcere. Pe străzi mi se vinde plăcere Și acasă nimeni nu-mi cere Sa imi coc iar o pâine din grâu, Să aduc apă
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
poezii Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Marile se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii-nchiși nefiresc;Așa că precupețescColț din albastrul cerescși-aștept și eu să plesnescPe ramul primăvăresc.Aș vrea să îmi vând din tăcere.Pe străzi mi se vinde plăcereși acasă nimeni nu-mi cereSă îmi coc iar o pâine din grâu,Să aduc apă rece din râu,Sa imi
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
de la Mircea că acestea și multe altele le-au primit de la bunicii din partea tatălui când s-au mutat în vilă, care și ei la rândul lor le-au achiziționat de la niște evrei deportați în Transnistria. Tavanul dormitorului era pictat în albastru azuriu, cu motiv floral, unde predominau crinii, cu petalele florilor aurite, iar în mijlocul tavanului atârna un mic candelabru din cristal aurit. Deasupra capătului patului, pe perete era pictată o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
doar privind la el? și dacă e așa, orbul cum se manifestă? - Orbul ascultă cum crește prin întuneric lumina. El simte dansul culorilor. Tu simți? - Ce? - Ce culoare are telefonul tău? Studentul își privește telefonul. După câteva secunde răspunde degajat. - Albastru. - Pentru că l-ai cercetat înainte de-a răspunde. - Normal. - Deci ești un simplu om. - Cred că nu. Îmi place să cred că sunt mai mult. - Poate supraom? - Da, de ce nu? Telefonul din mâna studentului devenise atracția principală a profesorului. În
AIUREA SUPRAOMUL de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366837_a_368166]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > RENAȘTERE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Sublime miresme înoată-n albastru, Cireși înfloriți, sălcii verzi, alb de nufăr Privesc cu sfială spre-al zilelor astru, Încet mă strecor înspre vis ... nu mai sufăr! Văd firul de iarbă cum crește-n tăcere Și muguru-i gata plesnit, ce splendoare! Narcisa-mi zâmbește-unduind de
RENAŞTERE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366852_a_368181]
-
visuri ale inimii tale, nepoțica ta Anamaria, trecuse binișor de înălțimea pătuțului, gângurind și fiind pe cale să pronunțe rotund cuvântul cu sonorități mitice pe care atât îl așteptai, cel de „bunic”, zălog sigur al devenirii tale și însoțind în continuare albastrul cerului de deasupra, dincolo de nori... Tristețea despărțirii n-o acoperă de atunci nici o alinare, iar absența taifasului promis atârnă ca un lanț greu, care încinge și mai strâns clipa de eternitate pe care Dumnezeu ne-a hărăzit-o, și pe
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
Acasă > Poeme > Emoție > BEȚIE DE-ALBASTRU Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Beție de-albastru Îmi cuprinde simțirea, Un dulce fior De visare și cânt. Aripa de înger Să-mi mângâie ochii, Iar vântul hoinar Să
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
Acasă > Poeme > Emoție > BEȚIE DE-ALBASTRU Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Beție de-albastru Îmi cuprinde simțirea, Un dulce fior De visare și cânt. Aripa de înger Să-mi mângâie ochii, Iar vântul hoinar Să îmi fie alint. Beție de-albastru, De vârfuri de munte, Un zbor de condor, Pestre codri cei suri. O
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Beție de-albastru Îmi cuprinde simțirea, Un dulce fior De visare și cânt. Aripa de înger Să-mi mângâie ochii, Iar vântul hoinar Să îmi fie alint. Beție de-albastru, De vârfuri de munte, Un zbor de condor, Pestre codri cei suri. O clipă ce ține Cât viață întreagă, Un zâmbet senin Ce răsare din nori. Beție de-albastru, Uitare de sine, Un zbor nesfârșit Peste val înspumat. O aripă
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
mângâie ochii, Iar vântul hoinar Să îmi fie alint. Beție de-albastru, De vârfuri de munte, Un zbor de condor, Pestre codri cei suri. O clipă ce ține Cât viață întreagă, Un zâmbet senin Ce răsare din nori. Beție de-albastru, Uitare de sine, Un zbor nesfârșit Peste val înspumat. O aripă albă, Un dor de iubire, O stea luminoasă În noapte, drept far. Referință Bibliografica: Beție de-albastru / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
Cât viață întreagă, Un zâmbet senin Ce răsare din nori. Beție de-albastru, Uitare de sine, Un zbor nesfârșit Peste val înspumat. O aripă albă, Un dor de iubire, O stea luminoasă În noapte, drept far. Referință Bibliografica: Beție de-albastru / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
BETIE DE-ALBASTRU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367574_a_368903]
-
cad atât de moale, ce frumoase... gânduri retrăite... Și mă trezesc deodată, ce vis ciudat, dar totuși, Doamne, Ție-ți mulțumesc, știu că într-o zi, mă re-ntorci în sat, ca ultima dorință s-o trăiesc... Ce dor de albastru și de mamă, mă cuprinde în amurg de vară, sufletul ce-n mine se destramă, poartă visul ce-acasă mă cheamă... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Sunt acasă... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
DUMITRU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Februarie învinețea totul cu răsuflarea lui geroasă! Cerul era de un gri-violet, orizontul părea un desen în aquaforte, hașuri negre, cenușii, unele de un albastru murdar, câinele stătea ascuns în cușcă, doar albul ochilor îl trăda, oamenii păreau niște siluete diforme, haine, cojoace, halate, fulare peste căciuli, chiciură în jurul nasului și a gurii, mâini cu două sau trei perechi de mănuși, zăpadă înghețată bocnă, aburi
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Între palmele mele se află un infinit de culoare, Din ea zorii și-au proiectat dimineți rotunde Si soarele a zâmbit când din pură întâmplare, Cerul s-a vopsit in albastru. Între genele mele se ascund povești de suflet. Le-am citit pe pergament de aur. Literele stăteau acoperite, Așteptând binecuvântări șoptite. Între pașii mei se întind drumuri cotite, Nu au nici un trecător pe ele. Doar eu, Ținandu-mi cu freamăt, gândul
PERGAMENT de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367748_a_369077]
-
bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături de niște scame parcă făcute din vata unor norișori alburii, dantelați cu sidef pe margini. Un nor ceva mai gri, s-a oprit undeva de-asupra Tâmpei și-i
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
ani ai lui și la acea vreme era o huidumă de vreo 1,70 m înălțime, bine legat, dotat, la partea superioară a corpului, cu o scăfârlie ca o ghiulea, numai bună ca acoperiș pentru hornul gâtului. Ochii, de un albastru de peruzea, erau, oarecum, certați, întrucât cel din stânga capului se încăpățâna să privească, strengărește, o idee spre urechea din vecinătate. Pe un chip gol ar părea de-a dreptul sinistră chestiunea cu pricina, însă natura lucrează după regulile ei, așa că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
formă, pe arătarea respectivă puteau să stea trei persoane, una pe scăunel, una pe șaua cadrului și alta pe portbagaj. —Măi, ce dracului arătare e asta? i-am întrebat eu. —E o... zdrâng-cicletă, șefu’! mi-a răspuns, învăluindu-mă în albastrul limpede al ochilor lui, Corcodușe. Sau...cel puțin așa am botezat-o noi. —Bă!... voi știți că n-aveți voie să circulați cu arătarea asta pe drumurile publice? m-am dat eu la ei, așa, cu o moacă mai serioasă
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Ca să nu mai zic că tot el a fost cauza acelor răzmerițe. L-am auzit rostind cu o voce ștearsă: „Doamne, iartă-mă, ce-am făcut?” Era atâta umilință în glasul acela... M-au impresionat ochii lui, erau de un albastru cum n-am văzut niciodată, parcă era tot cerul copilăriei mele în care zburau păsările paradisului! Georgia, în tot acest timp, îl privea pe magister și îl studia din toate părțile. Un profil deosebit, un nas drept, părul deja argintat
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut iubirea la ușă Dar nu puteam să o primesc, Aveam în inimă cenușă Și teama că o să greșesc. Dar sufletu-mi șoptea-n albastru; ' Ai șansa să fii fericită... Și știi? Nu- i chiar așa dezastru, De-ai să te lași din nou iubită!' Da...am să 'ncerc încă odată Să umplu iar cu elixir divin Pocalul trist ce viața toată Mi-a fost
MI-A BĂTUT IUBIREA LA UȘĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367012_a_368341]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂDĂCINI Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Zări nesfârșite scăldate-n albastru Cu raze de gheață de vremuri rănite Mușcând nemilos din trupuri golite Învăluie-n taină un suflet sihastru. Mă-mbăt de priveliști arse de dor Și coruri de cetini bătute de vânt Privirile-mi scald în bătrânul pamânt Lutul lui
RĂDĂCINI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367072_a_368401]