1,684 matches
-
este permis spre a produce o singură genă funcțională pentru catena ușoară și o singură genă funcțională pentru catena grea. Dat fiind faptul că în fiecare eveniment de rearanjament sunt implicate segmente genice imunoglobulinice situate într-unul și același cromozom, alelele corespunzătoare din cromozomul omolog nu sunt exprimate într-o aceeași celulă. Acest fenomen poartă denumirea de excludere alelică. Excluderea alelică este consecința realizării unui rearanjament fructuos de segmente genice, finalizat cu geneza unei gene funcționale ce dirijează sinteza catenelor imunoglobulinice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
același rearanjament de segmente genice în cromozomul omolog. Utilizarea unei probe marker cu specificitate pentru segmentele genice imunoglobulinice care va reacționa deopotrivă cu regiunea specifică supusă rearanjamentului dintr-un cromozom și cu regiunea specifică nesupusă rearanjamentului din omologul acestuia, reprezentând alela primei, dar care nu a suferit rearanjamentul de segmente genice a permis evidențierea acestui fenomen. Pattern-ul obișnuit pe care îl prezintă alela rearanjată devenită genă activă pentru catena imunoglobulinică poate fi interpretat în termeni ai deleției materialului genetic dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
regiunea specifică supusă rearanjamentului dintr-un cromozom și cu regiunea specifică nesupusă rearanjamentului din omologul acestuia, reprezentând alela primei, dar care nu a suferit rearanjamentul de segmente genice a permis evidențierea acestui fenomen. Pattern-ul obișnuit pe care îl prezintă alela rearanjată devenită genă activă pentru catena imunoglobulinică poate fi interpretat în termeni ai deleției materialului genetic dintre locii genici recombinanți V și C. În celulele active imunologic pot apare două tipuri de organizare genică:a)probele pentru gena activă pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
nearanjantă din linia germinală pentru Igo. Oricare dintre acești loci poate fi rearanjat, spre a genera o genă productivă Ig+ sau o genă neproductivă Ig -. Prezența unei gene active pentru o catenă funcțională imunoglobulinică elimină posibilitatea rearanjamentelor ulterioare în cealaltă alelă. Celula are configurația imunogenetică Igo /Ig+. Dacă rearanjamentul este neproductiv, rezultă în celulă o configurație Igo /Igo, astfel încât alela germinală nesupusă rearanjamentului este preluată de mecanismele reglatoare celulare și supusă rearanjamentului. Dacă acesta se dovedește a fi productiv, celula va
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ig+ sau o genă neproductivă Ig -. Prezența unei gene active pentru o catenă funcțională imunoglobulinică elimină posibilitatea rearanjamentelor ulterioare în cealaltă alelă. Celula are configurația imunogenetică Igo /Ig+. Dacă rearanjamentul este neproductiv, rezultă în celulă o configurație Igo /Igo, astfel încât alela germinală nesupusă rearanjamentului este preluată de mecanismele reglatoare celulare și supusă rearanjamentului. Dacă acesta se dovedește a fi productiv, celula va căpăta configurația Ig+ /Ig- și prezența unei alele active pentru sinteza unei catene imunoglobulinice funcționale este prin ea însăși
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rearanjamentul este neproductiv, rezultă în celulă o configurație Igo /Igo, astfel încât alela germinală nesupusă rearanjamentului este preluată de mecanismele reglatoare celulare și supusă rearanjamentului. Dacă acesta se dovedește a fi productiv, celula va căpăta configurația Ig+ /Ig- și prezența unei alele active pentru sinteza unei catene imunoglobulinice funcționale este prin ea însăși suficientă spre a bloca realizarea unui rearanjament nou în cadrul celeilalte alele. Dacă se produc două rearanjamente neproductive succesive, celula capătă configurația Ig- / Ig-. Există date care atestă faptul că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
supusă rearanjamentului. Dacă acesta se dovedește a fi productiv, celula va căpăta configurația Ig+ /Ig- și prezența unei alele active pentru sinteza unei catene imunoglobulinice funcționale este prin ea însăși suficientă spre a bloca realizarea unui rearanjament nou în cadrul celeilalte alele. Dacă se produc două rearanjamente neproductive succesive, celula capătă configurația Ig- / Ig-. Există date care atestă faptul că în asemenea cazuri se mai produc încă noi rearanjamente în genele imunoglobulinice inactive, precum și date care converg spre concluzia că încercările succesive
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doar cu o parte a acesteia (genă deletată, sau trunchiată) și alta cu un duplicat în tandem al acestei gene. În anumite cazuri, ambele cromatide pot să asigure supraviețuirea organismului. Astfel, haptoglobina 2 este consecința fuziunii unei părți mari a alelei H pIF cu alela HpIS, rezultând Hp2α și un produs deletat care se pierde. Tot astfel, hemoglobina Lepore are o catenă globinică anormală, a cărei secvență N -terminală aparține catenei δ, iar secvența C-terminală aparține catenei β. Evenimentul genetic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a acesteia (genă deletată, sau trunchiată) și alta cu un duplicat în tandem al acestei gene. În anumite cazuri, ambele cromatide pot să asigure supraviețuirea organismului. Astfel, haptoglobina 2 este consecința fuziunii unei părți mari a alelei H pIF cu alela HpIS, rezultând Hp2α și un produs deletat care se pierde. Tot astfel, hemoglobina Lepore are o catenă globinică anormală, a cărei secvență N -terminală aparține catenei δ, iar secvența C-terminală aparține catenei β. Evenimentul genetic care a condus la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a implicat o deleție a unei părți a clusterului genic care codifică catenele globinice. La orice locus genic supus duplicației genice, individul biologic va avea patru copii genice, în loc de două și, dacă acestea prezintă variații structural-funcționale ele pot deveni patru alele distincte. Poliploidia este relativ comună la pești, dar este incompatibilă cu reproducerea la speciile la care s-au diferențiat morfologic cromozomii de sex, întrucât, de regulă, indivizii cu configurații cromozomale XXXX, XXXY și XXYY sunt sterili. În cazul duplicației poliploide
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
nu este lincat cu acela al catenei H (sistemul Gm). Subclasele de imunoglobuline par a reprezenta „experimente curente” în evoluția acestor molecule, suportul pentru o asemenea afirmație fiind adus de datele cu privire la evoluția subclaselor catenei γ, la bovine. Cele mai multe dintre alelele descoperite au avantaj selectiv neutral. Esențial este că nu s-a pierdut capacitatea de a sintetiza clase de imuoglobuline cu valoare adaptativă. În privința alotipurilor catenei grele umane, M. J. Hobart (1975) afirmă că atunci când este vorba de o asemenea problemă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
umane, M. J. Hobart (1975) afirmă că atunci când este vorba de o asemenea problemă, el intră într-o zonă confuză a înțelegerii imunologilor, având următoarele două argumente:a)nomenclatura a suferit revizie recentă fără a se clarifica ce este o alelă, în ceea ce privește alotipul;b)alotipul devine o problemă reală, de semantică, deoarece se pare că variantele Gm reflectă substituții unice de aminoacizi care sunt consecința mutațiilor punctiforme din secvența ADN ce codifică pentru catenele γ, adică din cistronii catenelor γ. Recombinările
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evenimente rare, dar în absența lor, cartarea markerilor prin metode genetice este imposibilă. În termeni de Genetică clasică, orice unitate care nu este supusă evenimentelor de recombinare internă reprezintă un locus genic, iar markerii genetici din cadrul locusului genic se numesc alele. În termeni moleculari, aceasta nu este o definiție satisfăcătoare, deoarece pot să apară recombinări în cadrul unuia și aceluiași cistron (crossing- over intragenic) ceea ce arată că în acesta există markeri separați spațial. A fost necesară introducerea termenului „homoalelă” pentru a descrie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la o subclasă, pe când alții, precum Gm1- sunt exprimați pe toate moleculele γ2 și γ3. Aceasta înseamnă că γ1, γ2 și γ3 sunt duplicate în tandem, dar la γ1 a apărut o mutantă Gm1 care o face să devină o alelă distinctă de celelalte două. Există probabilitatea ca tipurile Gm să manifeste tendința de a fi moștenite ca grupări de markeri, ca rezultat al evoluției lor recente și al lincajului lor strâns. O nouă mutație, apărută în vecinătatea unui marker preexistent
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
spontan în liniile celulare de plasmacitom, menținute in vitro, includ două care prezintă deleții parțiale ale catenei H. Una dintre acestea implică domeniul CH1 (Secher și colab., 1974). 7.2. POLIMORFISMELE COMPLEMENTULUI Analiza polimorfismului lui C3 a dovedit existența unei alele null (asintetice sau nonsintetice) înainte de a se fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a moleculei comparativ cu diferențele alelice comune, deoarece în condiții de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
H. Una dintre acestea implică domeniul CH1 (Secher și colab., 1974). 7.2. POLIMORFISMELE COMPLEMENTULUI Analiza polimorfismului lui C3 a dovedit existența unei alele null (asintetice sau nonsintetice) înainte de a se fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a moleculei comparativ cu diferențele alelice comune, deoarece în condiții de clivaj natural, în cursul activării căii alternative, alelele comune merg cu un fragment, pe când cele rare merg
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a moleculei comparativ cu diferențele alelice comune, deoarece în condiții de clivaj natural, în cursul activării căii alternative, alelele comune merg cu un fragment, pe când cele rare merg cu un alt fragment, de obicei cu fragmentul b. Sistemul complement cuprinde trei grupe funcționale de componente: componentele C1, 4 și 2, calea alternativă (incluzând factorii B și D) și secvența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
persoane. Acesta este fenomenul de citotoxicitate serologică care se manifestă prin citoliză leucocitară (liza leucocitelor). Citoliza apare în toate cazurile în care se înregistrează proliferarea limfocitelor ca reacție față de limfocitele T străine. Acest test a permis identificarea produșilor genici ai alelelor componentei HLA-D a sistemului HLA. Majoritatea antigenelor leucocitare sunt codificate de un set de gene localizate în locusul genic CMH. Prin eforturile conjugate a 16 echipe de cercetare imunologică din diferite țări, în anul 1967, s-a reușit tiparea unor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
italieni, stabilindu-se totodată relațiile fundamentale dintre diferitele antigene leucocitare. Aceste rezultate i-au permis lui Kissmeyer-Nielsen să emită ipoteza existenței a doi loci genici CMH desemnați HLA-A și HLA-B distincți, dar strâns lincați, adăpostind două serii complexe de alele, implicate în determinismul genetic al antigenelor leucocitare umane. Ulterior, au fost identificate și alte componente ale CMH, stabilindu-se definitiv relația biunivocă fizică și semantică HLA ↔CMH. Întrucât acest sistem genetic complex pentru antigene de histocompatibilitate cuprinde și alte componente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
kb. Componentele genetice ale CMH (fig. 8.13) au fost grupate în trei clase desemnate astfel: genele CMH clasa I, genele CMH clasa II și genele CMH clasa III (Hughes și Yeager, 1998). Organizarea CMH în trei serii majore de alele distincte a fost dedusă din mai multe constatări printre care și aceea că nici o persoană nu posedă mai mult de două antigene din fiecare dintre cele trei serii majore de alele. Existența unei recombinări între genele seriei alelice constituia argumentul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Yeager, 1998). Organizarea CMH în trei serii majore de alele distincte a fost dedusă din mai multe constatări printre care și aceea că nici o persoană nu posedă mai mult de două antigene din fiecare dintre cele trei serii majore de alele. Existența unei recombinări între genele seriei alelice constituia argumentul genetic cel mai sigur că există loci genici distincți pentru proteinele CMH, aceștia neputând aparține unui aceluiași locus genic, oricât de complex ar fi el, recombinarea genetică interalelică neputând implica alelele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alele. Existența unei recombinări între genele seriei alelice constituia argumentul genetic cel mai sigur că există loci genici distincți pentru proteinele CMH, aceștia neputând aparține unui aceluiași locus genic, oricât de complex ar fi el, recombinarea genetică interalelică neputând implica alelele aceluiași locus genic. Astfel, analiza recombinațională a evidențiat apariția a 40 de cross-overe la 4614 diviziuni meiotice, realizate între HLA-A și HLA-B, ceea ce dă o frecvență de recombinare de 40 / 4614 = 0,0087. Această valoare poate fi convertită în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intronului 9: în genele mai lungi, acesta are 6,5 kb lungime, pe când în cele scurte, el are 0,35 kb lungime. Diferențe în conținutul de ADN au fost evidențiate și în regiunea CMH clasa I. Indivizii care exprimă anumite alele HLA-A prezintă diferențe de haplotip de până la 90 kb între HLA-E și HLA-A (Kahloun și colab., 1992). Anumite haplotipuri prezintă o deleție de ∼50 kb între gena HLA și gena HLA-G care include și gena HLA-H (Venditi și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aceste gene adiționale, doar gena HLA-G este exprimată tranzient și anume în trofoblaste fiind implicată probabil în asigurarea toleranței imune la interfața materno-fetală (Marry și colab., 1997). Unele dintre genele pentru antigenele CMH clasa I se prezintă sub multiple variante (alele), ceea ce explică înaltul nivel de polimorfism populațional al acestui locus genic (Hughes, 1997). Un asemenea polimorfism al regiunii genice CMH explică de ce, cu excepția gemenilor monozigotici, fiecare individ uman are o structură genetică sui-generis pentru această regiune a cromozomului 6, diferită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cei trei loci genici HLA-A, HLA-B și HLA-C au fost inițial identificați prin analiza produșilor genici, potrivit abordării clasice „ de la fenotip la genotip”, în acest caz fiind vorba de un fenotip molecular. Utilizarea antiserurilor anti-CMH a permis identificarea de alele multiple pentru fiecare dintre locii genici principali. Există probabil mulți alți determinanți genici ce intervin în complexul fenomen al histocompatibilității, dar care joacă roluri secundare în acest proces, și care nu au fost încă descoperiți. Ei aparțin unor complexe minore
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]