17,219 matches
-
românească la Editura VELLANT. entru o clipă, Aza a avut certitudinea că va muri. Încerca să nu fugă în linie dreaptă. Avea soarele în față și asta îi dădea un ușor avantaj, dar picioarele ei nu reacționau cu repeziciunea minții. Alerga în zigzag, chinuit, căutând cu privirea vreo moviliță, o dună, orice denivelare de teren care s-o ascundă. Înnebunită, s-a vârât în locul cel mai puțin indicat. Nervii o împiedicau să ia vreo decizie. Până să-și dea seama, alerga
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Alerga în zigzag, chinuit, căutând cu privirea vreo moviliță, o dună, orice denivelare de teren care s-o ascundă. Înnebunită, s-a vârât în locul cel mai puțin indicat. Nervii o împiedicau să ia vreo decizie. Până să-și dea seama, alerga deja pe nisipul moale. Pașii i-au devenit mici și greoi. Cu fiecare pas mai mare, se afunda în nisip până la pulpă. Știa prea bine că nu avea un avantaj prea mare. Nici măcar n-a vrut să se uite înapoi
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
o dea jos și s-o arunce. Deodată a auzit clar un sunet metalic, care i se părea cunoscut. Cineva încărca o armă și o făcea metodic. Și-a adunat puținele puteri care-i mai rămăseseră și a început să alerge, dar numai câțiva metri. Atunci s-a stârnit un vânt neașteptat. Și totuși a auzit detunătura, ca și cum ar fi fost lângă ea. Melfa i s-a încurcat între picioare și a căzut cu fața în jos, pe nisipul deșertului. Totul
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Paris (1919-1920), unul dintre autorii Tratatului de Pace de la Versailles (1919). Portretista din însemnări zilnice, scriitoare, autoare a 30 de volume în limba engleză, unele traduse și în românește, nu se dezminte nici acum: "Bătrânul om de stat a venit alergând pe trepte să mă întâmpine. Clemenceau părea mai degrabă un tânăr." își manifestă simpatia față de România. Regina îi face o impresie așa de bună, încât, entuziasmat, îi comunică ministrului român, după încheierea conversației: "O regină ca a voastră poate fi
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
pentru un Charlie Chaplin - el și Lubisch, ca și primele filme mute cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator numărînd tacticos "restul" destul de consistent în timp ce trenul pornește, alergînd apoi după tren cu banii întinși fără ca (intenționat) joncțiunea cu mîna întinsă a clientului să se petreacă. Imaginea este reluată în altă ipostază cu aceleași personaje, numai că Dite alergă atunci cu un sandviș pentru evreii transportați în lagărele de
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
unui cumpărator numărînd tacticos "restul" destul de consistent în timp ce trenul pornește, alergînd apoi după tren cu banii întinși fără ca (intenționat) joncțiunea cu mîna întinsă a clientului să se petreacă. Imaginea este reluată în altă ipostază cu aceleași personaje, numai că Dite alergă atunci cu un sandviș pentru evreii transportați în lagărele de concentrare, fără a reuși să-l paseze. Gagul inițial dobîndește ceva din haloul tragediei fără a se transforma niciodată pe deplin în genul ca atare. Jiri Menzel reușește această extraordinară
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
ingineriei textuale de tipul "noul roman francez" (dată fiind mobilitatea stilurilor, vocilor și tehnicilor narative de-a lungul cărții). Să recunoaștem, cam mult pentru o singură carte, de dimensiuni cât se poate de rezonabile. Impresia finală este că autorul a alergat după prea mulți iepuri pentru a se alege cu vreunul la capătul cursei. Totul seamănă mai degrabă cu un catalog de eșantioane decât cu un roman închegat. Chiar dacă eșantioanele sunt adesea de cea mai bună calitate, iar lectura, realmente captivantă
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
ofițer, exponenții bravi ai umanității provinciale, se înscrie în spectacol și poetul. Cartea d-sale de vizită e delicios parodică: "în prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de urzici Doamne cît de trist / am fost aseară pe cînd alergam prin ploaie / după ultima literă" (Șambelan la curtea coniacului). Aidoma unui prozator american, poetul nostru se repliază într-un mediu rustic, dedicîndu-se ocupațiilor de fermier și stabilind amicale contacte cu localnicii, conturînd astfel o postură cu funcție de antidot al gloriei
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
Nimeni, niciodată, nu putea fi sigur dacă trebuie să privească în el un aventurier (sau un amator de aventuri, galante în primul rînd), ori un slujitor devotat al altarului. Eu, unul l-am suspectat mereu de falsificarea vocațiilor. Felul cum alerga după treburile lumești, scăpărările pătrunzătoare ale ochilor, cordialitatea pe care o arăta tuturor celor ce-i apăreau în cale, și, mai presus de toate, barba lui imensă, albă, de patriarh biblic, toate acestea ascundeau un temperament (și chiar un caracter
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
noi stăm pe margine și chibițăm plini de orgoliu, scriind tratate filozofice sau revoltîndu-ne împotriva scientismului și pozitivismului de care se face vinovată fizica. Cînd o mie de oameni concurează singuri pe o pistă pe care numai ei știu să alerge, restul omenirii poate privi liniștită la televizor.
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
susținătorii de la o lună la alta. Motociclistul Tăriceanu, care n-a cîștigat pînă acum nici o competiție, ci a ajuns pe podium și împins de la spate și tras de mînă, nu mai visează altceva decît să prelungească o cursă în care aleargă de unul singur, bîntuit de spaima că ar putea ajunge totuși al doilea. Coșmarurile sale sînt din ce în ce mai întemeiate: partidul i s-a rupt, propria lui audiență e în scădere. Și atunci de ce încearcă să și le agraveze făcînd pe față
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
va avea cum să înțeleagă vreodată că acest lucru este absolut esențial, în directă legătură cu acele adevăruri la care nu oricine are acces... Așa a fost: am găsit solzii aurii, am întâlnit-o pe Iasomia în drum și am alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
nu te mai gândi la ce ar crede sau n-ar crede oamenii... Am mers prin zăpada care acoperea crestele dealurilor, până am ajuns la o pădure deasă. Acolo, începuse deja să se întunece, când am observat o umbră care alerga lângă mine. Era un lup. O vreme, am mers alături, fără să-l întreb nimic. De altfel, nu știam dacă vorbește sau nu. Însă el a vorbit la un moment dat, ceea ce, bineînțeles, nu m-a mirat deloc. Eu mă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
mergem pe același drum, dacă eu eram Lup Albastru înaripat iar el era Lup Rege încoronat... Se potrivea exact să avem aceeași direcție. Era mai mult decât un destin: era un adevăr esențial. Așa că am rămas nedespărțiți din acel moment... Alergând alături prin zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
trecea pe cer era o umbră pe care presimțisem deja, cu o secundă înainte... nimic nu-mi era necunoscut, ci totul îmi părea misterios și adânc. Iar lupul rege avea acum aceeași cunoaștere a lucrurilor pe care o aveam eu, alerga după solzi aurii, pe deasupra zăpezii, și aproape că zbura uneori, când prindea viteză... era interesat și curios să afle mai multe adevăruri decât știuse înainte, devenise mai vesel, ca un copil, și totul i se părea nou în jur. Ajunseserăm
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
spiritul muntelui s-a amestecat cu viscolul. Eu și Regele Lup am rămas între nămeți, privind furtuna. Albastrule, mi-a zis el, crezi că e mai bine să mergem înainte? În mod sigur, i-am răspuns. Hai după mine. Am alergat amândoi înainte, înfruntând furtuna, și după câtva timp, am ajuns la pădure. Acolo, viscolul s-a mai potolit, însă a început să ne urmărească cineva. Am simțit că ne urmărea ba de prin tufe, ba de prin crengi, aflându-se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
a rămâne îngenunchiat Retrăgându-mi sufletul într-un arzător pustiu, Însă aerul dulce din aripa-ți m-a salvat, Dar de unde ai apărut încă nu știu... Ce vine, poate pleca fără a se mai întoarce... Oare ești doar un nor alergând pe cer? Chiar din orice mi-ai spune și orice mi-ai face Dar plecarea ta m-ar lăsa fără resurse să sper. Fără sprijin Ce rost mai am și de ce mai sunt, Dacă nu pot să-mi completez colțul
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
copil. MAMA: Mai suge o dată din țâța maică-sii și, cât ai clipi, dispare în dânsa. 1 iunie 1959. [...] BUNICA: Și tot așa: filmul se dă înapoi, înapoi, până când nu se mai vede decât așa, departe, o măicuță bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
cu noroiul pe cer). Intervine o clasicizare a retoricii hazardului, lascivitatea și palestra fuzionînd în avîntate versete suprarealiste: "tu în sandale cu tocul foarte înalt sandale cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al lucidității, cel dintîi, în pofida suprarealismului ortodox, posedînd totdeauna o disciplină subiacentă
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
lascivitatea și palestra fuzionînd în avîntate versete suprarealiste: "tu în sandale cu tocul foarte înalt sandale cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al lucidității, cel dintîi, în pofida suprarealismului ortodox, posedînd totdeauna o disciplină subiacentă, poezia în cauză își declară o ebrietate austeră a limpezimii
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
ale unui creator. Strălucirea critică nu e autonomă, ci în relație directă, așa zicând ombilicală, cu universul interior al operei comentate. Dacă între aceasta și paginile care o "explică" nu există decât legături vagi și întâmplătoare, fire slabe pe care aleargă suveica marelui stilist, ceea ce scrie el se citește, cel mult, ca un fragment de eseu ori de jurnal intelectual. Nu poate fi calificat cu sintagma, plată, a criticii literare. Un critic adevărat nu poate, chiar dacă ar dori-o cu tot
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
și noroiul de pe mine era luat uneori drept decență. - Așteptați aici! am strigat eu, așteptați aici. Mă întorc imediat. Așteptați-mă! Nu plecați! Mă întorc imediat. Mergem să mâncăm ca lumea. Da, mergem să mâncăm ceva ca lumea. Și-am alergat acasă, cum nu mai alergasem niciodată până atunci. Cu cornetul în mână.Dacă peste douăzeci de ani n-avea să se mai știe nimic despre acest amour fou, atunci înseamnă că totul fusese zadarnic. Biografii care aveau să intre în
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
luat uneori drept decență. - Așteptați aici! am strigat eu, așteptați aici. Mă întorc imediat. Așteptați-mă! Nu plecați! Mă întorc imediat. Mergem să mâncăm ca lumea. Da, mergem să mâncăm ceva ca lumea. Și-am alergat acasă, cum nu mai alergasem niciodată până atunci. Cu cornetul în mână.Dacă peste douăzeci de ani n-avea să se mai știe nimic despre acest amour fou, atunci înseamnă că totul fusese zadarnic. Biografii care aveau să intre în camera mea cu mănuși trebuiau
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Biografii care aveau să intre în camera mea cu mănuși trebuiau să poată spune: Aici a trăit Marek van der Jagt, vă rugăm să nu atingeți nimic, totul poate fi o rămășiță dintr-al său amour fou". - Mamă, strigam eu alergând pe scări în sus, mamă, mamă, mamă! Am dat buzna în dormitor. În balansoarul din dreptul balconului stătea un bărbat pe care nu-l cunoșteam. Era îmbrăcat într-un capot. Și citea ziarul. - Mamă! am strigat eu. - Maică-ta tocmai
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
moment dat, ajunsese să-i deteste. Am scos două broșe și un colier. Apoi am băgat restul la loc. - Salut-o pe mama din partea mea, am mai apucat eu să spun - și dus am fost. Cu cornetul în mână, am alergat în camera mea și l-am pus pe birou. - Pa, cornețel, am spus eu, stai cuminte culcat aici. Nimeni n-are voie să te mănânce și nici praful nu trebuie să te acopere. Tu ai adus fiorul de amour fou
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]