4,144 matches
-
cântece, Cluj, 1571-1575), polonă (Tatăl nostru, în transcrierea latină polonizantă a lui Luca Stroici, 1594), italiană sau germană. De asemenea, în zona Banat-Hunedoara, s-au redactat în secolul al XVIII-lea mai multe texte religioase și lexicografice în limba română cu alfabet latin, manuscrise sau tipărite (așa-numitul Catechism catolic al lui P. Canisius, tradus de Gheorghe Buitul, apărut la Cluj, în 1703; cele două dicționare bănățene, Anonymus Caransebesiensis și Lexicon Masilianum, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea etc.
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Dosoftei (Psaltirea în versuri, Viețile sfinților ș.a.), ale cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce ș.a., o parte din opera lui Dimitrie Cantemir, istoriile lui Gh. Șincai și Petru Maior, Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, au fost scrise cu alfabetul chirilic. Acesta a făcut obiectul unor expuneri teoretice în gramatici și dicționare slavone (Mardarie Cozianul, 1649; Staicu, grămăticul din Târgoviște, 1660-1670; gramatica slavonă a lui Meletie Smotrițki, cunoscută la noi și în ediția lui Antim Ivireanul, Snagov, 1697) și românești
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
sau Începere de învățătură celor ce vor să învețe carte cu slove slovenești, Iași, 1755; Dimitrie Eustatievici, Gramatica rumănească, 1757; Ienăchiță Văcărescu, Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orănduelelor gramaticii rumănești, Râmnic, 1787). Anul 1779 marchează începutul folosirii alfabetului latin în lucrări românești prin Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin a lui Samuil Micu (apărută la Viena), care cuprinde și prima explicare a ortografiei etimologice, propusă de autor pentru scrierea limbii române cu caractere latine. Expunerea teoretică a
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
postulat ortografii asemănătoare: Petru Maior (Dialog pentru începutul limbii române între nepot și unchi, 1819), Ioan Budai-Deleanu (Scrisoarea către P. Maior, post 1815, Temeiurile gramaticii românești, ante 1820). Abia Gramatica lui Ion Heliade-Rădulescu, apărută în 1828, pune bazele așa-numitului alfabet de tranziție, care va funcționa în cultura română până la 1860, fiind folosit și în Moldova (Gh. Asachi, C. Negruzzi, V. Alecsandri ș.a.), și în Muntenia (V. Cârlova, Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, D. Bolintineanu, N. Filimon ș.a.), dar și în Transilvania
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
cultura română până la 1860, fiind folosit și în Moldova (Gh. Asachi, C. Negruzzi, V. Alecsandri ș.a.), și în Muntenia (V. Cârlova, Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, D. Bolintineanu, N. Filimon ș.a.), dar și în Transilvania (Gh. Barițiu ș.a.). Este, de fapt, alfabetul chirilic, în care unele litere sunt înlocuite cu cele din alfabetul latin (d, e, i, n, t, z, ș. a.). În acest alfabet au fost publicate și unele periodice literare de mare circulație în epocă („Curierul românesc” și „Albina românească
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
C. Negruzzi, V. Alecsandri ș.a.), și în Muntenia (V. Cârlova, Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, D. Bolintineanu, N. Filimon ș.a.), dar și în Transilvania (Gh. Barițiu ș.a.). Este, de fapt, alfabetul chirilic, în care unele litere sunt înlocuite cu cele din alfabetul latin (d, e, i, n, t, z, ș. a.). În acest alfabet au fost publicate și unele periodice literare de mare circulație în epocă („Curierul românesc” și „Albina românească”, apărute în 1829, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1838, „Dacia
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
C. Bolliac, D. Bolintineanu, N. Filimon ș.a.), dar și în Transilvania (Gh. Barițiu ș.a.). Este, de fapt, alfabetul chirilic, în care unele litere sunt înlocuite cu cele din alfabetul latin (d, e, i, n, t, z, ș. a.). În acest alfabet au fost publicate și unele periodice literare de mare circulație în epocă („Curierul românesc” și „Albina românească”, apărute în 1829, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1838, „Dacia literară”, 1840, „Propășirea”, 1844 ș. a.), fapt care a contribuit la pregătirea opiniei
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
periodice literare de mare circulație în epocă („Curierul românesc” și „Albina românească”, apărute în 1829, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1838, „Dacia literară”, 1840, „Propășirea”, 1844 ș. a.), fapt care a contribuit la pregătirea opiniei publice pentru primirea și adoptarea alfabetului latin. În această perioadă, s-au manifestat și poziții extreme în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1838, „Dacia literară”, 1840, „Propășirea”, 1844 ș. a.), fapt care a contribuit la pregătirea opiniei publice pentru primirea și adoptarea alfabetului latin. În această perioadă, s-au manifestat și poziții extreme în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
pregătirea opiniei publice pentru primirea și adoptarea alfabetului latin. În această perioadă, s-au manifestat și poziții extreme în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care va intra oficial în vigoare prin „ordinul de zi” al lui Ion Ghica, din 8 februarie 1860; în
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care va intra oficial în vigoare prin „ordinul de zi” al lui Ion Ghica, din 8 februarie 1860; în biserică, alfabetul latin va fi introdus printr-o hotărâre din 1881 a Sinodului. Atât ortografia din 1860, cât
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care va intra oficial în vigoare prin „ordinul de zi” al lui Ion Ghica, din 8 februarie 1860; în biserică, alfabetul latin va fi introdus printr-o hotărâre din 1881 a Sinodului. Atât ortografia din 1860, cât și alte două care i-au urmat (1867, 1869) au fost etimologice. În 1881, ca urmare a fundamentării teoretice a lui Titu Maiorescu, realizată
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
și 1993, acestea cu concesii făcute etimologismului (România, iar din 1993 și formele sunt, suntem); tot acum se generalizează â în interiorul cuvântului, cu excepția cuvintelor compuse, și î la început și sfârșit de cuvânt. Notabilă pentru istoria literaturii române este prezența alfabetului chirilic ca „erou literar”, în opere ale unor scriitori români (în proză sau în versuri), ca urmare a faptului că, mai ales la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, litera chirilică era resimțită tot mai mult ca
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
nuvela Budulea Taichii a lui Ioan Slavici (1880), Școala acum 50 de ani de Ion Ghica (1880), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1881) ș.a. O problemă de constant interes pentru istoria literaturii române este editarea textelor vechi românești în alfabet chirilic. O ediție modernă, științifică, a oricărui text de acest fel, trebuie să cuprindă, în afară de facsimilul integral al operei, și transcrierea sau transliterarea în alfabet latin, la care se adaugă, evident, un studiu filologic, un studiu lingvistic, glosare, bibliografie, într-
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
O problemă de constant interes pentru istoria literaturii române este editarea textelor vechi românești în alfabet chirilic. O ediție modernă, științifică, a oricărui text de acest fel, trebuie să cuprindă, în afară de facsimilul integral al operei, și transcrierea sau transliterarea în alfabet latin, la care se adaugă, evident, un studiu filologic, un studiu lingvistic, glosare, bibliografie, într-un cuvânt, un întreg aparat critic, conform exigențelor actuale. Primul care și-a pus problema editării științifice a textelor vechi românești în alfabet chirilic, adoptând
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
transliterarea în alfabet latin, la care se adaugă, evident, un studiu filologic, un studiu lingvistic, glosare, bibliografie, într-un cuvânt, un întreg aparat critic, conform exigențelor actuale. Primul care și-a pus problema editării științifice a textelor vechi românești în alfabet chirilic, adoptând un sistem propriu de transliterare, a fost B. P. Hasdeu (Arhiva istorică a României, 1862-1865; Cuvente den bătrâni, 1878). Transliterarea are în vedere simpla înlocuire a grafemului chirilic cu cel latin, cu adăugarea unor semne diacritice acolo unde
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
filologic și lingvistic de Mariana Costinescu (1981), Texte românești din secolul al XVI-lea, coordonator Ion Gheție (1982), Mihail Moxa, Cronica universală, ediție critică și studiu introductiv de G. Mihăilă (1989). Repere bibliografice: I. Bogdan, De la cine au împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
-lea, coordonator Ion Gheție (1982), Mihail Moxa, Cronica universală, ediție critică și studiu introductiv de G. Mihăilă (1989). Repere bibliografice: I. Bogdan, De la cine au împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I: Privire generală, ed. 2, București, 1976
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
-lea, București, 1968, 437-446; Cornelia Bodea, Mihai Mitu, Ioan Budai-Deleanu, „Scrisoare către Petru Maior”, MS, 1972, 1; Slava veche și slavona românească, coordonator Pandele Olteanu, București, 1975, 18-28; Damian P. Bogdan, Paleografia româno-slavă, București, 1978, 131-256; G. Mihăilă, Ecouri ale alfabetului chirilic în literatura română din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului nostru, LR, 1997, 1-3; Enciclopedia limbii române, coordonator Marius Sala, București, 2001, 98, 99, 308, 309, 588; Ion Gheție, Al. Mareș, De când se scrie românește?, București, 2001
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
efectuează (Larousse, 2006). După Constantinovici și Adam (1997), este un proces ale cărui componente sunt înregistrarea, stocarea și regăsirea informației. La un bolnav se testează: memoria de lungă durată (data și locul nașterii, vârsta, domiciliul, locurile de muncă, să spună alfabetul, cântece din copilărie); memoria de scurtă durată (domiciliul actual, de cât timp este în spital, numele doctorului și al kinetoterapeutului care au grijă de el); memoria imediată (i se cere să memoreze trei cuvinte și să le repete mai târziu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
conduc și la unele erori; treptat, pe baza experienței dobândite, subiectul intercondiționează încercările, pe care la dirijează selectiv, având scheme bine organizate și fixate. TEHNICĂ (< fr. technique) - În kinetoterapie, elementele de bază, tehnicile de lucru, sunt - după T. Sbenghe (1987) - alfabetul terapiei prin mișcare. Analiza tehnicilor kinetologice trebuie să aibă ca punct de referință proprietățile și caracteristicile aparatului locomotor: activitatea preponderent motrică, posibilitatea de a fi mișcat pasiv, starea de repaus. Aceste considerente oferă posibilitatea de a evidenția sfera noțiunii de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Giacominetta”. Cum, însă, năbădăiosul nu fusese trimis la acel pension pentru a se bate cu băieții și a se îndrăgosti de fete, a trebuit să-și îndrepte atenția și forțele și către învățătură. A început, cum e și normal, cu alfabetul. Apoi, a prins a silabisi cuvinte și a învăța primele numere. Pentru toate acestea, mintea copilului se dovedea deosebit de deschisă, ceea ce i-a permis să se remarce și în domeniul învățăturii. în scurt timp, a mai căpătat un nume: Matematicianul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
clădire alăturată care găzduia Școala de Engleză Ford. Stătea la un birou, cu manualul deschis În față. Biroul părea să vibreze de-a curmezișul sălii cu viteza de doi kilometri pe oră a Liniei. Își ridica privirea spre chenarul cu alfabetul englezesc de pe pereții sălii de clasă. Pe alte rânduri, În jurul lui, alți bărbați stăteau aplecați deasupra unor manuale identice. Cu părul țeapăn de la sudoarea uscată, cu ochii roșii de la praful metalic, cu mâinile zdrelite, recitau supuși, ca niște copii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îngustă de lemn și dulăpioare care conțineau fișe cu titlurile și autorii cărților. Clasate Între „S“ și „Ș“, am găsit Înregistrări despre „Scriere automată“, o arhivă de descrieri de „mesaje din lumea nevăzută“. Acestea erau scrise În diverse limbi și alfabete, inclusiv chineză, japoneză și arabă, precizându-se că fuseseră transmise unor persoane care nu cunoșteau limbile În care primeau mesajul. Mesajele de la regi și regine și alte personaje faimoase se distingeau prin faptul că aveau semnături „verificate de experți“. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să ne aduci ploaie bună, orez bun, fără insecte care rod și nu prea multe ierburi care se lipesc. Și credeau și În Fratele Alb Mai Mic, care făcea parte din mitologia lor de sute de ani. Cândva avuseseră un alfabet elegant și nu mâzgăliturile ca niște picioare de găină pe care le foloseau unii dintre ei acum. Legendele lor erau adunate În trei volume de Mari Scrieri. În aceste scrieri se găsea puterea tribului, ele Îi protejau de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]