7,971 matches
-
fi condamnabil (în Franța, orațiile funebre ale lui Bossuet, considerate lecții de artă literară, sunt studiate în școală). Ceea ce dezamăgește - și de la un moment dat exasperează - este caracterul convențional al panegiricelor lui Victor Stoleru. Conștiinciosul evocator și apologet al defuncților alunecă frecvent în grandilocvență și în poetizarea ieftină. Lipsesc definițiile precise, lipsesc metaforele cu putere de individualizare. „Ajuns la ora odihnii veșnice - clamează panegiristul -, profesorul G.G. Ursu, omul de știință, profesorul, poetul brândușilor sau florilor de brumă, lasă amintirea vie a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dispusă să o publice (Apologia lui Esau, eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Marineasa, Timișoara, 2001). Adjectivarea numelui unui poet fără mare valoare este propagandistică și abuzivă. Și mai este și caraghioasă. De altfel, în întregime, cartea lui Doru Timofte alunecă în ridicol, din cauza inadecvării la obiect. Înainte de a-și începe excursul apologetic, exegetul se mobilizează intelectual ca și cum ar avea de interpretat opera lui Shakespeare: „Mi-am propus, în cele ce urmează, o descifrare a întregii lirici docliniene, descifrare ce mi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
subiect-obiect în planul impresie-imagine pleacă de la considerarea sinelui. Din conștiința lor, a celor doi termeni, în care concordă superioara bucurie contemplativă avem, adeverită în adânc, în orizontul lor spectacular, desfacerea aristotelică - microcosm/macrocosm. Amprentată de conceptul de lărgire, distincție ce alunecă în pluralitate“ etc. etc. Stilul rămâne același, pompos-ridicol, fără priză la realitatea textului, indiferent dacă este vorba de Odobescu, Eminescu, Călinescu sau Bănulescu... Fraze grandilocvente - este adevărat, mai puține la număr - se găsesc și în romanul Septimiu de Augustin Popescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ascunsă și totuși n-a dat nimeni de ea. Ciudat. Bătrînul socotește că aceste ciuperci nu-i pot umple sacul și să le care pînă la locul lui era prea mare efortul. Le voi culege la întoarcere. Își reia drumul, alunecă de multe ori și înjură pe cel care l-a băgat în mizerie. După multă trudă, ajunge la locul lui secret. Lanul de ciuperci era cules pînă la ultimul exemplar. Într-un loc erau mormane de cozi și rădăcini. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Apoi i-a tocat ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion Bratu a surprins pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ciorapii și toate cele, iar la urmă îi îndeasă cușma pe cap, peste urechi. Să-mi faci un vin fiert și să mi-l aduci acolo. Cu scorțișoară? Da. Și cu cuișoare? Da. Ilarion iese pe trotuarul îngust din fața casei, alunecă și cade în fund. Catincooo! Ce vrei? iese baba în ușă. Ajută-mă să mă ridic. Baba îl pune pe picioare și se întoarce la ale sale, în timp ce moșul Ilarion curăță tacticos zăpada. Vecinii trec, îl salută și chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și cade jos. Văleu babo, s-a rupt ceva? Sufletul mi l-ai rupt tu! Începe să plîngă, fără a se ridica de jos. Să te ajut? N-am nevoie de ajutorul tău! Ai ajuns să-ți bîrfești copiii! Halal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora și uneori savurează durerea aproapelui. Profesorul alunecă încet spre o gîndire, care putea conduce la concluzia că omul este Satana. În fond, ce păcate a făcut Satana și nu le-a făcut omul? Am convingerea că omul a inventat păcate noi pe care Ucigă-l Toaca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cineva sub haină, lipit de suflet. O fotografie alb-negru cu inimă. S-a declanșat blițul. (Dispersia luminii este, de fapt, o resuscitare a sângelui.) Zâmbiți, vă rog, cu toate arterele deodată, zâmbiți, dragilor, chiar dacă sunteți fotogenici doar atunci când prin vene alunecă somnul, când sub unghii, noițele devin violacee, buzele pământenii, ochii două hăuri adânci, tot mai adânci! Avea brațele lungi, dezordonat căzute pe lângă corp, un fel de îmbrățișare pe verticală, ancore legate de niște grinzi invizibile. Cine s-ar fi încumetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare și o fugă din sine. Timpul, brazdă trasă de-a lungul și de-a latul frunții, în adâncimea frunții; timpul, o chestie lichidă ce aluneca printre degete, ce se evapora de pe epiderma sufletului precum un strat de rouă gelatinoasă, ce se scutura polen de pe gene dimineața; timpul, întrupare într-un contur de ceas fără cifre. Alerga umăr la umăr cu forma sa, se călcau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o hemoragie albă, prin ochiuri de geam fără sticlă, inunda prispa, o altă hemoragie, ca un fir de izvor izgonit în rădăcini, ca un șarpe, aluneca sub temelia casei. Pe cel mic nu l-a dorit: Doamne, nu o să am cu ce hrăni trei guri, mâine-poimâine rămân văduvă, cine o să mă ajute? Înfășurat într-un cearșaf plin de sânge, pruncul nu scotea un sunet, de parcă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în oglinda poți aluneca după bunul plac al gravitației fără implicarea lui Dumnezeu; în oglindă, starea de piatră se repeta cu fiecare lacrimă; o zgârietură în carnea luminii pune pauză mereu între două bătăi de inimă. La 20 de ani dependența de fereastră deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat plugul într-o intenție de primăvară; ursitoarele i-au semănat singurătate în scutece; lumea o burtă de cal mort, destinul un intestin putred. Copăcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer, ceva rece și alunecos îmi brăzdează palma. În fiecare ramură de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Și ce problemă aveți?... Problema asta! zise Sever și îi puse celuilalt sub nas un document bătut la mașină. Funcționarul îl parcurse în tăcere de două ori, apoi își drese glasul și tuși, potrivindu-și mai bine ochelarii, care-i alunecaseră pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să-i dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
multă vreme după aceea. 3 În vacanța dintre semestre, Victor plecă la munte cu Iulică geologul și cu politehnistul Tase, uitând necazul său cu Felicia. Avu, în schimb, alte griji și alte necazuri, pentru că, în timpul unei ascensiuni în Bucegi, Tase alunecă și se prăbuși peste un perete stâncos, alegându-se cu un picior rupt, plus sperietura și panica. Reveniți cu chiu și vai în tabără, avură multă bătaie de cap cu rănitul, care fu luat, după multe ore de așteptare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sub efectul anesteziei ? Există oare vreun sâmbure de adevăr în imaginile și gândurile care mă bântuie ? Sau a fost doar delirul unui creier agresat în același timp și de intervenție și de tranchilizante ?" Dintre hârtiile care îi trec prin mână alunecă un plic mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și vreau să sădesc și în tine inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iritat: "De s-ar întoarce Dora ; de când a plecat nimic nu mai are nici un gust și casa este goală." Publicitate, nimic decât publicitate, își spune luând brațul de hârtii pentru a le arunca la coș. Dar iată că dintre ele alunecă un plic subțire, lunguieț. Adresă scrisă de mână, scris necunoscut. Expeditor de asemenea necunoscut : Ciprian Frunză. "Ciprian ? Cine o mai fi și ăsta ? Iar vreo cerere de donație, nu trece zi să nu aducă poșta vreuna..." Încremenește cu foaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
taxi, dar a refuzat să intre și acum dârdâie în scara blocului. Înseamnă că este conștientă de prostia săvârșită, că s-a compromis iremediabil și acum ne cere o izbăvitoare înțelegere... Coboară urgent și spune-i să intre! Sorin a alunecat ca pe un tobogan pe balustrada scărilor de bloc pentru a-i aduce la cunoștință mamei încuviințarea primită. Și n-a lipsit mult să-și manifeste bucuria prin urale puternice, chiar cu riscul de a deranja somnul vecinilor. Dar... odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
steluțe voioase care râdeau și o chemau. Era o căldură plăcută lângă ele, iar dacă nu ar fi știut mai bine, o lume diferită se întrepătrundea în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-una într-alta, fără să pătrundă sau să înțeleagă vreuna cu adevărat. Și lumea trăia, suspendată, în spate. Sună telefonul și răspunse. Oftă. Era obosită, sau poate resemnată și ar fi vrut atât de multe, o lume mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic, dezagreabil. Copii. Copii distante. Vise. Vise de zi. Ruină. Ruina apasă, Iubire. Iubirea-i incertă. Mare. Marea-i furioasă. Fragmente. Fragmente-n durere, Lacrimi. Lacrimi alunecă, calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr. Luceafăru-i departe. Totu-i departe, totul e singur. De la distanță; ce-i înăuntru? Furnica. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]