2,101 matches
-
Rafaele, în apartamentul cu trei camere din Vitan, ca să reîntregești familia celor fără de familie ori familia destrămată de moartea maistrului militar - tot un drac. Scuteai banii de gazdă, în definitiv, și uite că ți-ar fi dat mâna să te amăgești și tu, cu bună știință altminteri, că la soră-ta ai avea un rost mai acătării: cum lucrai mai mult de noapte, până se întorcea Elenuța de la fabrică, îți treceai timpul cu gătitul și dereticatul și-o puneai la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de unde îi rupea. Păi, tainul ei și-al lui Mugurel, că nu dispunea nici Velicu să dea pe-afară. El le dădea să mănânce, Mirelo, așa că să fi fost mulțumită. N-avea decât să se restrângă și totodată să se amăgească, încă-i bine... Păi, cum dracu’ să nu fie bine? Plimbări, petreceri la greu... De câte o zi onomastică, de un Paști sau Crăciun, lui Velicu îi venea iar la-ndemână să calce-n gura lăcomiei și să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
făcând-o să se dezică de meteahna ei, și n-aveai decât s-o admiri cum se pocăia postind și miluind copiii cu mâncarea din sufertașe, adusă de-acasă. Îți făceai un merit din convertirea asta spectaculoasă și, totodată, te amăgeai cu gândul că găsiseși un înlocuitor de nădejde pentru Milică. Îi dădea femeii ce-i trebuia și-și spunea că-i spre binele copiilor, bineînțeles, în timp ce-i făcea și ei un mare bine, care bine s-o fi răsfrânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și ce dacă? Tot așa a tras nădejde și la moșteniri, umblând prin arhive de primării, da’ n-a fost să fie. N-are nimic, Rafaele, ducă-se, noi să fim sănătoși, dar el că nu, surioară, ei ne-au amăgit și ne-au încercat cu spoiala asta de belșug care ne-au băgat-o pe gât, și de-acum încolo ne așteaptă tot ce-i mai rău... Nu se lua însă Elenuța după mintea lui, care n-o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu s-o târâie. Deja o târâie când începe să se plângă că-i e greu, când se văicărește sau își muncește mintea cu tot felul de planuri și strategii, care pasămite l-ar scăpa de greutate. Omul se tot amăgește că într-o bună zi s-ar vedea scăpat de greutate, de cruce, de el însuși adică. El nu vrea să știe, se face că uită că doar în mormânt se eliberează cu adevărat, când ar rămâne din el doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
moartea-i cât capra pă capul nostru. Auzi ce-l frământă pă el, tot filozofii de doi bani. Cică omul, da’ mai dă-l dracului de om, că până la urmă-și merită soarta. — N-ar trebui ca omul să se amăgească făcându-și griji. Greutățile care-l apasă, fie că le duce ori le târâie, fie că le păcălește ori le ocolește, sunt totuna. Ba dac-ai sta nepăsător. Dacă n-ai fi în stare să te lupți, atuncea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de presă ale partidelor; ți se băga pe gât, ba înghițeai de bună voie, știai și nu știai, vedeai și nu vedeai sau nu vroiai să vezi, adulmecai și nu credeai, răul lua alte și alte înfățișări, ispitindu-te și amăgindu-te iarăși și iarăși. Îl recunoșteai sau doar ți se părea, era la tot pasul și, cel mai adesea, vorbea în numele lui Dumnezeu. Viclenia lui era inepuizabilă și vorbea prin gurile celor care se închinau și îngenuncheau la mormintele ucișilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
niște străini în lumea asta, patria noastră-i în altă parte, bine c-ai ajuns s-o afli pe propria-ți piele, plutind... Prea puțini ajung să înțeleagă și să țină cont, Mirelo, așa-i omul, veșnic dispus să se amăgească, lipindu-se de ce i se pare că i s-ar potrivi și i-ar îndulci amăreala - o familie, niște copii, o slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de vocabular În prezența lui Devon. — Ce dracu’ crezi că faci? Mă spinonezi pe mine? exclamă ea și a făcut doi pași În direcția mea. Asta e, nu-i așa? Pândești pe lângă casa mea, mă păcălești să-ți fac destăinuiri, amăgindu-mă că ești drăguță și Înțelegătoare... Cum Îndrăznești?! Deși reușisem să-mi păstrez calmul, acum Începusem și eu să mă enervez. Stai așa, i-am spus. Nu te-am păcălit să-mi povestești nimic. Ai făcut asta de bună voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai venea, câinele se uita la el. Poate cauza pentru care stăpânul era abătut era femeia care apăruse În parc, gândi, până la urmă nu era adevărat acel proverb care spunea că ceea ce ochii nu văd, inima nu simte. Proverbele ne amăgesc În mod constant, conchise câinele. Era ora unsprezece când sună soneria de la ușă. Vreun vecin cu probleme, gândi violoncelistul, și se ridică să se ducă să deschidă. Bună seara, spuse femeia din lojă, călcând pragul, Bună seara, răspunse muzicianul, forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îmi șoptea că, dacă voi fi fetiță cuminte, poate ne vom duce să locuim din nou cu tati, așa că eu mă trezeam dimineața devreme și duceam gunoiul, spălam vasele și făceam paturile, până când am înțeles că eram singura care se amăgea, crezând în promisiunile acelea nocturne, la beție, care se spulberau odată cu răsăritul soarelui. Bătăile în ușă sunt scurte, energice, asemenea acelora ale unor polițiști la ușa unei case în care știu că se ascunde un criminal. Unde este bolnavul, întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
una, nu el este cel care iese în dezavantaj. De-abia mă mai țin picioarele să ajung până la pat pe la unu și jumătate. Sunt sfârșită de oboseală, nefericită, simt dureri în tot corpul și reușesc să adorm doar după ce mă amăgesc cu gândul că Patrick se va întoarce la mine. În visele mele, nu mai știu care e Bobby și care e Patrick, iar când sună ceasul nu-mi vine să mă trezesc. Aș vrea să dorm pentru tot restul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și că a trebuit practic să-și muște buzele, ca să nu facă vreun gest necugetat, să nu profite de vulnerabilitatea mea, dar simțea că există ceva foarte puternic între noi doi și, deși încerca să-și spună că doar se amăgea singur, nu se putea abține să nu simtă ceea ce simțea și, în loc să urce în mașină și să plece, a venit să discute cu mine în seara asta, să vadă dacă și eu simt ceva sau doar el e dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
către capătul oricărui hotar, unde totul se confundă la orizont, al vinciurilor de ridicat pietre de la pământ, și al armelor, care preschimbă viața În moarte, și al pompelor de apă, care fac materia grea să devină ușoară, al filosofiei, care amăgește și Înșală... Și știi unde e pus astăzi Hermes? Aici, l-ați văzut la ușă, Îl numesc Exu, acest mesager al zeilor, mediator, comerciant, neștiutor de deosebirea dintre bine și rău”. Se uită la noi cu o neîncredere amuzată. „Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu mai am scăpare. M-a cuprins, mă simt din ce în ce mai crudă, mai fără viață, fără milă, fără nimic. Deja mă îmbrâncește. Am căzut în robia întunericului și mă simt o ființă fără suflet. Sunt ca o nălucă, umblând fără rost, amăgind pe cei pe care îi simt mai sensibili, mai nefericiți, făcându-i să creadă că nu mai au rost în viață. Sunt ca într-o prăpastie fără capăt, adormită de însuși întunericul.
Pasii intunericului. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2369]
-
am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-am fost eu? se amăgește el. Ba tu ai fost, boule! tună Poetul, înflamându-se. Tu ești de vină! Dereglatule! Idiotule! Pârlitule! Ba nu... Puteai să fi cerut și tu ceva util, pozitiv, pragmatic, cevașilea folositor. Sănătate, să se tămăduiască Silică de băutură, succes la femei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la fel de mare, cuvântează Arhanghelul. Loviturile pe care le-am resimțit mai devreme, sunt șuguieli. Simple avertismente! Noroc că jertfa nesăbuitului curajos, care i-a înfruntat, le va mai domoli râvna, fie și numai pentru câteva minute. N-am să vă amăgesc, de intrat, tot vor intra și vă vor spulbera! Vă vor rupe carnea și pielea, de pe oase! Se vor înfrupta din voi! Vă vor cotropi! Vă vor nimici! Vă vor tortura, vă vor vampiriza, la nivel sub-molecular și vă vor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îndemna să nu-și menajeze picioarele. Să alerge, cât Ripley de tare, fără a privi în urmă spre prietenul lui care... 11 Nu încrederea se putea citi de fețele personajelor adunate în jurul mesei de la popotă. Niciunul nu încerca să se amăgească, să-și ascundă frica. Mai ales Parker și Ripley Având ocazia să zărească întrucâtva vietatea pe care urma să o înfrunte, acum, pentru ei orice speranță de a se redresa situația, pierise. Dallas examina cu scrupulozitate un plan recent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajuns încă acolo. Lambert deschise palma. Trei capsule. Ripley le recunoscu instantaneu. Culoare roșie, marcate cu două oase încrucișate și cu un craniu. Cianură. Ripley se foia pe scaun. ― Ți-am spus că n-am ajuns încă acolo! Ai fost amăgită de vorbele lui Ash. A afirmat că este singurul care poate să-i vină de hac bestiei. Dar e singurul deconectat și neputincios! Noi ― nu! Noi avem altă alternativă, altă variantă. Să aruncăm nava în aer! ― Asta-i alternativa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
formă destul de comună de cercetare științifică, aparent sigură de sine și resemnată în fața misterului realității, dar care de fapt se agăță orgolios de domenii ale vieții pe care știe să le domine metodologic, în timp ce rămâne descoperită în fața a ceea ce se amăgește că poate uita. «Frumosul risc» al interpretării reînsuflețește discursul, dă elan, lărgește interesele pentru o lume mai amplă decât experiența, în care se află semne și simboluri, legate de exigențele cele mai firești modului nostru de a fi la nivel
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Moldovei a postelnicului Manolachi Drăghici - locuitorii moldoveni multă vreme au ținut pacea încheiată la București ca nestatornică, așteptând dintr-o zi în alta înapoierea pământului luat de către ruși și întregirea hotarului țării, precum au fost mai dinainte, dar s-au amăgit în ideile ce hrănia». În divanul domnesc, mitropolitul Veniamin Costachi și-a ridicat glasul împotriva înjumătățirii țării; mai apoi, intervențiile făcute pe lângă cancelarul Metternich spre a aduce chestiunea Basarabiei înaintea Congresului de la Viena (1814-1815) n-au avut nici un rezultat. „Vulturul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Drogurile m-au exilat între iluzii și lacrimi, mi-au ucis visele și mi-au întunecat amintirile ... Un mincinos diabolic care știe cum să ne amăgească, pentru că știe ce ne lipsește și ce ne dorim. Cimitirul tuturor viselor! Cea mai tristă amintire pe care o voi avea toată viața. Un călău crud căruia nu-o pasă că ești copil sau matur, fată sau băiat, bogat sau
Întuneric sau culoare?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MARIN FLORIN, MORARU CRISTINA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2039]
-
Nu fi furios, eu trebuie să organizez excursia, pentru că altfel n-ar face-o nimeni, tot așa cum eu trebuie să organizez masa de Crăciun, pentru că altfel n-ar face-o nimeni. Și după ce-o organizez, vă bucurați cu toții. Te amăgești singură. Tom propunea să închiriem corturi la mare și să dormim în camping. S-o facă el! O să pregătesc sendvișuri, o să mă ajute Ruby, știi ce mult îi place. Totdeauna îți imaginezi că oamenilor le place ceea ce-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
merg este mereu paralel cu șoseaua principală care te duce la Tarbes. Sunt puține mașini pe aceste străduțe laterale, așa că liniștea interioară și cea exterioară sunt asigurate. Timpul trece și mi se face foame, iar sandvișul primit dimineață doar îmi amăgește foamea. Toate cătunele prin care trec, liniștite, curate, toate sunt lipsite de orice magazin alimentar sau de orice altă natură. De fapt, aceasta este o problemă de care te lovești foarte des în Franța pe drumul de pelerinaj. Intrucât drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]