3,081 matches
-
pe fiica lui. Zmulgănd hârtia din mână Minei el citește: “Aroldo, eu nu mai sunt demnă de tine...“ Într-un lung duet Egberto o sfătuiește să nu trimită scrisoarea pentru că se teme că Aroldo, la aflarea adevărului va muri de amărăciune. Tabloul 2. Marea sală a palatului lui Egberto. Godvino pătrunde în sala cu mare precauție. Se aud voci care discută pe un ton ridicat. Godvino, observând că Mină îl ignoră în timp ce el arde de pasiune, se decide să-i scrie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ostateci. În final Faraonul îi oferă lui Radames mâna fiicei sale cu perspectivă că împreună cu această să moștenească într-o zi tronul Egiptului. Radames primește oferta nedorită cu consternare. În atmosferă de mare sărbătoare, numai Aida și Radames își exprimă amărăciunea provocată de decizia Faronului. Actul III. Templul lui Isis situat pe malul Nilului. În noaptea care precede ziua căsătoriei sale cu Radames, Amneris sosește într-o barcă la Templul zeiței Isis. Ea este însoțită de Ramfis împreună cu care se va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Iată cum interpretez eu lucrurile. O astfel de ocazie se convertește pentru absolvenți, de bună seamă, Într-un punct nodal al evoluției lor individuale și profesionale, nu lipsit de bucurii confuze, amestec dintre satisfacția atingerii unei ținte - absolvirea unei școli, amărăciunea unor nădejdi neîmplinite - se putea și altfel, grija unei evoluții individuale improbabile care se deschide (sau se Închide, după caz). Mulți dintre cei prezenți sunt cu gândul la examenele imediate sau la oportunitatea prinderii unei slujbe. Pentru dascăli, un astfel
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fapt, a citit numai el considerentele părții bulgare. Convorbirile le-am continuat în timpul mesei oficiale, la un restaurant pe Vitoșa. În autoturism, ne-a însoțit directorul adjunct, care a ținut să elogieze forma și conținutul intervențiilor noastre, după care, cu amărăciune a adăugat: Știți cum e la noi ? Eu sunt șef, tu ești prost; Tu ești șef, eu sunt prost". În urma acestor consultări, a apărut ideea ca să elaborăm un proiect de reguli de procedură, pentru uzul nostru intern. Directorul adjunct a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea care începuse a-i da târcoale în anii dinspre senectute, A. se cufundă în lectura unor clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe la patimile lumești, își găsește un aristocratic refugiu în studiu și creație. Prin Horațiu (din Fântâna Blanduziei, 1884), ca și prin Ovidiu (din
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
a prințului, nici micile Înfrângeri nu zdruncinaseră Încă, În acea vreme (1813), poziția lui Brummell. Mâna care-l Înălțase cândva, acum retrasă, nu Îl făcuse să cadă, iar saloanele Îi rămăseseră fidele. N-a fost de ajuns. Regentul vedea cu amărăciune un dandy pe jumătate ruinat, mândru de influența pe care o exercita, luptând Împotriva lui, omul cel mai de vază al Marii Britanii. Anacreon-Arhiloh Moore, care nu scria Întotdeauna pe hârtie bleu-ciel și a cărui ură irlandeză știa să găsească uneori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și schițe umoristice, Zigzaguri (1976), anunță un observator fin al oamenilor și al vieții și un hâr apreciabil de a releva ridicolul prin notații vii, succinte, apelând la poanta generatoare de haz. Atare calități au fost confirmate ulterior de volumele Amărăciunile dulcelui (1981), Hopuri (1983), de culegerile pentru copii Soarele și mama (1978) și Recreația veselă (1989). SCRIERI: Zigzaguri, Chișinău, 1976; Soarele și mama, Chișinău, 1978; Amărăciunile dulcelui, Chișinău, 1981; Hopuri, Chișinău, 1983; Recreația veselă, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Ion Ciocanu
DIORDIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286791_a_288120]
-
apelând la poanta generatoare de haz. Atare calități au fost confirmate ulterior de volumele Amărăciunile dulcelui (1981), Hopuri (1983), de culegerile pentru copii Soarele și mama (1978) și Recreația veselă (1989). SCRIERI: Zigzaguri, Chișinău, 1976; Soarele și mama, Chișinău, 1978; Amărăciunile dulcelui, Chișinău, 1981; Hopuri, Chișinău, 1983; Recreația veselă, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Dialog continuu, Chișinău, 1977, 247-248; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 221. I.C.
DIORDIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286791_a_288120]
-
felurite știri privitoare la nefericita campanie rusească a lui „Napoleon Bunăparte” (numit și „Reaparte”), la politica europeană și la aceea a Imperiului Otoman, vești despre lupta de eliberare a grecilor. Abuzurile și jafurile turcești, pe pământ românesc, îl umplu de amărăciune și de indignare. Pe boieri nu-i are la inimă, îi compătimește însă pe țărani, exploatați crunt sub domnia rapacelui Ioan Gheorghe Caragea. Dacă îl bucură faptul că s-au pus bazele învățământului superior, în schimb teatrul („capiștea dumnezeilor elinești
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
adolescenței, explodat după 1990 (Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Constantin Popescu, Ovidiu Verdeș ș.a.). Sunt trecute în revistă, cu o răbdare nevrotică și ură scârbită, medii diverse: cancelaria de provincie (mult mai caustic decât o făcuse Ioan Groșan în narațiunea Marea amărăciune), autostopiștii, tâmpirea programată a elevilor (dar și a cadrelor didactice) prin munca la câmp (romanul își plasează acțiunea pe ultimii metri ai regimului Ceaușescu), cârciumile pline de burlaci soioși, „trotilarea” sistematică și autodisolutivă, fauna șantierelor de construcții, aberațiile conversațiilor întâmplătoare
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
și posibil de îndeplinit. În cazul în care condiționările sunt neclare și nesigure, membrii echipei pot crede că sunt îndreptățiți să primească o recompensă sau un stimulent deși nu este așa. Aceasta poate crea o atmosferă nesănătoasă de scepticism și amărăciune în rândul membrilor echipei, ceea ce va distruge repede mândria și entuziasmul pe care le-a generat noul sistem de motivare. Dacă cerințele pentru întărire sunt nerealiste sau foarte greu de îndeplinit, comportamentul membrilor echipei se va stinge și ei pot
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Parafraza, sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se vrea o perpetuă frondă, jubilația lasă locul amărăciunii, lirismului cenzurat. Ironiei i se adaugă o sobrietate mimată. Prospețimea acestei poezii vine din amestecul dintre „realul cel mai palpabil cu imaginarul cel mai nesăbuit” (Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni sau în acest vers
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
ed. București, 1990; Lacrimi și sfinți, București, 1937; ed. București, 1991; Amurgul gândurilor, Sibiu, 1940; ed. București, 1991; Précis de décomposition, Paris, 1949; ed. (Tratat de descompunere), tr. Irina Mavrodin, București, 1992; Syllogismes de l’amertume, Paris, 1952; ed. (Silogismele amărăciunii), tr. Nicolae Bârna, București, 1992; La Tentation d’exister, Paris, 1956; ed. (Ispita de a exista), tr. Emanoil Marcu, București, 1992; Histoire et utopie, Paris, 1960; ed. (Istorie și utopie), tr. Emanoil Marcu, București, 1992; La Chute dans le temps
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
în dimensiunile lui spirituale?” Dezbaterea punct cu punct a ideilor controversatei „scrisori” implică și numeroase acuze („lipsă de delicateță sufletească”, „acrobație a sofismelor”, „insistență de a ne convinge că nu are nimic cu fosta lui patrie”), azvârlite cu o anume amărăciune, căci, declară Șeicaru, „Nu ne este, desigur, indiferentă atitudinea unui român care, izbutind să-și creeze un prestigiu literar, să obțină audiența elitei intelectuale franceze, accentuează renegarea prin insulte aduse neamului căruia, fatalitate biologică, aparține totuși”, De „cazurile” vieții literare
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
Debutul editorial îl constituie volumul Țepeneag. Introducere într-o lume de hârtie (1998; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române). Colaborează la „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Familia”, „Revue roumaine”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „Apostrof”, „Tribuna”, „Contemporanul. Ideea europeană”. A tradus Silogismele amărăciunii de Emil Cioran și diverse texte de Tristan Tzara, J.-F. Lyotard, M. Nadeau, I. P. Culianu ș.a. A prefațat sau a îngrijit ediții din opera unor scriitori precum Marin Preda, Petru Popescu, Nicolae Breban, Leonid Dimov, D. Țepeneag, Ionel Teodoreanu
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
2001. Ediții: I. L. Caragiale, Opere, I-II, pref. Eugen Simion, București 2000 (în colaborare cu Stancu Ilin și Constantin Hârlav); Leonid Dimov, Versuri, postfața edit., București, 2000; Dumitru Țepeneag, Prin gaura cheii, pref. edit., București, 2001. Traduceri: Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, București, 1992; ed. București, 2000. Repere bibliografice: N. Oprea, Țepeneag și onirismul estetic, „Calende”, 1998, 1-5; Octavian Soviany, Clasicul Țepeneag, CNT, 1998, 26; Costache Olăreanu, Aripile lui Țepeneag, ALA, 1998, 430; Daniel Cristea-Enache, Zâmbetul satisfăcut al criticii literare, ALA, 1998
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
trezită de valsul melancolic al caterincii vorbesc despre omenescul periferiei (La Filaret, Romanța). Alte asemenea momente se ivesc odată cu deșteptarea pământului în primăvară, când lumina invadează cadrele pustii care sunt personajele, biete făpturi uscate, fanfaroane și cu arțag, exprimând inconștient amărăciunea existenței, în ipostaza ei umilă și mediocră. Schematismul sufletesc lasă să se vadă nu individul, ci categoria: fata bătrână (Tușa Ruxăndrița, Domnișoara Bița), femeia bărbătoasă și agresivă (Cucoana Vastica), masculi masivi, grei de cap, cu ticuri milităroase (Focul lui Don
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
de vreo două sau trei ori la Paris, ducând-o acolo pe Charlotte. Dar planeta zăpezilor nu dezrobea niciodată sufletele subjugate de spațiile ei fără repere, de timpul ei adormit. De altfel, fiecare ședere la Paris era marcată de o amărăciune pe care istorisirile bunicii nu izbuteau să o ascundă. Vreo neînțelegere de familie ale cărei cauze nu ne era dat să le cunoaștem? Sau o răceală foarte europeană în relațiile dintre cei apropiați, de neconceput pentru noi, rușii, cu colectivismul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai regăsească niciodată portțigaretul, schimbat de Charlotte, în plin război, pe o pâine neagră. Cei mari vorbeau. Televizorul, cu actualitățile lui radioase, cu ecourile ultimelor performanțe ale industriei naționale, cu concertele de la Bolșoi, oferea un fundal sonor liniștit. Votca atenua amărăciunea trecutului. Iar eu simțeam că musafirii noștri, chiar și nou-veniții, o iubeau cu toții pe franțuzoaica aceasta care acceptase fără să crâcnească destinul țării lor. Istorisirile acelea mă învățau multe. Ghiceam acum de ce sărbătorile de iarnă erau străbătute întotdeauna, în familia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și crud însemna că războiul era departe, uitat de unii, lipsit de interes pentru ceilalți, pentru noi, cei tineri, născuți la vreo zece ani după Victoria lor. Și ca să nu pară patetici, mă gândeam eu, evocau trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am făcut-o pe jos. Era ca de aici până la Paris. Vezi, nici măcar n-aș avea nevoie de avioanele voastre... A zâmbit din nou, privindu-mă în ochi. Dar, în ciuda intonației voioase, am ghicit în vocea ei o undă de amărăciune profundă. Încurcat, am luat o țigară, am ieșit pe balcon... Acolo, peste întunericul înghețat al stepei, mi s-a părut că înțeleg, în sfârșit, ce însemna Franța pentru ea. IV 1 În Franța era să uit definitiv Franța Charlottei... În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
eram „un rus ciudat care se apucase să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că blestemul meu franco-rus era mereu prezent. Numai că, dacă în copilărie fusesem obligat să-mi ascund grefa franceză, acum „rusitatea” mea era cea care devenea condamnabilă. Seara, instalat pentru noapte, reciteam ultimele pagini din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
El vrea să se călugărească. Vrea ca la mormântul cel sânt să-și sfarme genunchii de marmură și, apucând crucea cu amândouă mînile, să ațintească ochii săi stinși înspre cer - căci sufletul său e sătul de lume, inima sa de amărăciunile ei. Petru Rareș e ca și mort, M[ăria] Ta. Aiurează. ARB[ORE] Nu zic asta, M[ăria] Ta... n-am voit s-o zic... Ș-apoi e un visător! Picioarelor ce li era dor de covorul tronului astăzi li
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mi s-a spus: Chipul tău e frumos, o, femeie... Tu ești frumoasă, femeie. Dă-te // cu trup și cu suflet și bărbatul tău va fi scăpat. O, mai bine moartea decât rușinea... Și totuși mai bine rușine, mai bine amărăciune... decât el în temniță... el, el? Sufletul meu... lumina mea apusă... Un trup făr' de voință - eu m-am dat... Celui mai mare din boierii de sfat... care-n noaptea când petrecea cu mine trimise un ucigaș ca să zugrume pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]