2,910 matches
-
răsturnat pe dosul celeilalte mîini, acoperindu-le. — Ce ai? Mi-am luat mîna și am văzut, pe moneda mare de argint, profilul de bebeluș al lui Alfonso al XIII-lea. — Cap, am spus. — Oh, ia jegurile astea și, dacă ești amabil, te rog să-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună? Nu, am spus. Dar, Luis, dacă ai nevoie de niște bani... Îi Întinsesem mia de pesete, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că are o față simpatică. Odgar nu reușea să marcheze și asta ajunsese să Însemne totul pentru el. Cu fiecare vară care trecea era tot mai afectat de chestia asta. Ți se făcea milă. Odgar era cît se poate de amabil și drăguț. Fusese mai drăguț cu Nick decît oricine altcineva. Acum, Nick ar fi putut marca dac-ar fi vrut. „Odgar s-ar omorî dac-ar ști“, se gîndi Nick. „MĂ-ntreb ce metodă ar alege“. Nu și-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-sa se luară după ea. CÎnd ajunseră pe trotuarul care ducea la magazia În care se ținea gheața, femeia se opri, Își băgĂ mîna-n buzunarul de la șorț și scoase un portofel. — Trebuie să pleci de-aici, spuse ea repede și amabil. Și cît mai curînd cu putință. De cît ai nevoie? — Am șaișpe dolari, spuse Nick. — Uite, mai ține douăzeci. Și n-o băga-n belea pe fetița asta. Las-o să se ducă acasă și să-i mai supravegheze pînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai potolit vîntul? Îl Întrebai pe un ton de conversație. Nu mi-a răspuns. — Nu vrei să vii? o Întrebă pe fată. Nu, spuse ea. MĂ Întorc cu ei. Ne vedem diseară la Club, Îmi spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată și ocolind locurile distruse de curînd. PĂrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă Încurcă cu nimic. N-am Întrebat-o niciodată dacă știe să tragă. Maică-sa trăgea destul de bine, cu tot cu transa aia de drogată În care era mereu. N-a fost Întotdeauna o femeie a dracu’. Era o femeie foarte drăguță, amabilă și cumsecade și bună la pat și am impresia că ea chiar credea toate lucrurile pe care le spunea oamenilor. Chiar cred că vorbea pe bune. Poate că de aia Îți dădea impresia că face ceva periculos. Oricum, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aia? — PĂi, să vedem. M-am dat jos din pat și am coborît scările, m-am Întîlnit cu proprietara, care m-a Întrebat ce-i cu madame. Era Îngrijorată, pentru că venise poliția și-i pusese ceva Întrebări, dar era totuși amabilă Încă. M-a Întrebat dacă am găsit valiza furată și eu i-am zis că nu și atunci ea a spus că-i un mare ghinion și m-a Întrebat dacă e adevărat că În ea era tot ce scrisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuneam eu că dedesubt era un mister. Mă duc grabnic la Auxerre, domnișoara Ingolf locuiește Într-o căsuță acoperită toată de iederă, cu o portiță de lemn Închisă cu o frânghioară și un cui. O domnișoară din alte vremuri, dichisită, amabilă, cu puțină cultură. Mă Întreabă imediat ce știu despre tatăl ei, iar eu Îi spun că știu numai că Într-o zi a coborât Într-o subterană la Provins și că tocmai scriu un studiu istoric despre zona aceea. Ea cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din strada Gualdi. Pentru a obține aprobarea, domnul Garamond trebuie să fi făcut salturi mortale și cred că a beneficiat de recomandarea unuia dintre autorii săi, funcționar la Geniul Civil. Am fost primiți imediat de doamna Grazia, gesturi de matroană amabilă, eșarfă la modă și taior de aceeași culoare cu pereții, care ne-a introdus cu un surâs prevenitor În sala mapamondului. Sala nu era imensă, dar amintea de salonul mussolinian din Palazzo Venezia, cu un glob pământesc la intrare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de metri. Împărțim la dublul Înălțimii și avem 3,14, numărul π. Splendid, nu?” Belbo zâmbea stânjenit. „Imposibil! Spuneți-mi cum faceți de...” „Lasă-l pe profesorul Agliè să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit În imagini ceea ce el se prefăcea că deshuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înghițind strepezit, în cușca toracică îngustă, gură după gură dureroasă de oxigen, avid, cu eforturi susținute, ca un biban pe uscat. Adriaaan...! Adiii...! Băiețică...! Te-ai și-ntors, dragule? Te-am auzit de-aici. Mai ești cu careva? Ești singur? Fii amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică înveterată a proprietăresei, Domnișoara Rodica, îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul închis al odăii, de valtrapurile de la ferestre. Păi... Noi ne-am cam duce, señorita, se ridică de la masă Dănuț, amabil și un pic jenat. Scuzați incidentul! Amoc... Căldura e de vină. O să mergem jos, să punem la punct un plan minimal de atac, ca să începem rapid investigațiile. Promitem! Sărut mâinile, au revoir și mersi de tratație! (Smintită bătrână! Sclerozato! Sclifosito
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa de grăbit? Poftim încoace nițel, că doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, cât sunt de idiot! 6 A doua zi, până la prânz, Grigore a isprăvit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat polița armeanului și a reținut pentru amortizarea datoriei numai cât i s-a oferit.) Trecu pe urmă, să zică bună ziua, pe la Victor Prede-leanu, prietenul lui cel mai bun, unde fu oprit la masă. Se simțea ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ocrotitor. Colonelul pensionar Ștefănescu, arendașul moșiei Vlăduța, își adusese toate trei fetele, deopotrivă de drăgălașe, în speranța că Nadina, cu relațiile ei în lumea bună, va fi adus de la București și tineri serioși. Nadina le-a îmbrățișat într-adevăr foarte amabil și a poruncit lui Raul să le facă curte, însărcinare de care el se achita conștiincios și cu cîte-o privire tainică desperată după Nadina. Căpitanul Lache Grădinaru, crezîndu-se irezistibil pentru că numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să înduplece până și pe Miron Iuga să facă un vals bătrânesc cu ea. Totuși aici rolul principal revenea lui Raul care, pentru a fi pe placul Nadinei, dansă pe rând cu toate cucoanele. Singură soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil că nu mai e în vârsta când unei femei îi șade bine să-și arate grațiile. Gogu Ionescu, în ciuda celor aproape cincizeci de ani, făcea o concurență redutabilă lui Raul; adevărat că el juca mai mult cu Eugenia și de dragul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de familie. Firește, Nadina e o femeie cam dificilă. Oricât obișnuiește dânsul să fie de rezervat față de afacerile intime chiar ale rudelor, ei i-a spus de mai multe ori, ca unei surori, că exagerează cochetăria și abuzează de toleranța amabilă a bărbatului ei... În sfârșit, se însărcină să se intereseze, din partea lui Grigore, la Nadina, dacă a început demersurile divorțului și-n ce stadiu se găsesc, înțelegînd perfect că Grigore, din moment ce a plecat din casă, n-ar mai vrea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și sub ochii lumii... Toată noaptea s-a zvârcolit fără somn, cercetând de nenumărate ori dacă e bine încuiată ușa și tresărind de groază la fiece zgomot de afară. Nu avea mare încredere nici în arendaș, oricât se arăta de amabil. Cine garantează că nu e și dânsul înțeles cu țăranii în taină, să se pomenească deodată cu tâlharii în cameră? Înainte de a coti pe poarta conacului, avocatul zări un grup de vreo cinci țărani într-o ogradă. ― Uite-i ș-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
salută cu mare plecăciune. După ce trecu bătrânul Iuga, zgomotul, care încetase o clipă, reîncepu. Se auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe mine? 5 Oricât se silea avocatul Stavrat să-și uite spaima și să fie numai amabil și curtenitor, îi era peste putință. Își zicea că ar da dovadă de mare nesimțire și cinism dacă, în împrejurările acestea, când toate primejdiile roiesc în aer gata să se abată asupra lui, s-ar mai putea gândi la aventuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era strict interzisă. Ca navigator al lui Nostromo, era răspunzătoare, cea dintâi, de întoarcerea lor integrală la cuibușor și nimeni de la bord nu-și putea închipui o perspectivă mai exaltantă și mai dorită. Brett era înregistrat ca simplu tehnician, modalitate amabilă de a spune că era necioplit ca Parker, dar mai tânăr. Cei doi formau o pereche de originali, discordantă, absolut diferită de tovarășii lor. Cu toate acestea, coexistau și funcționau împreună fără probleme. Înțelegerea lor la nivelul muncii și prieteniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
erau exacte, ceilalți vor afla cât de curând adevărul. Ash, instalat la pupitrul central al calculatorului medical, programa întrebare după întrebare. Obținea câteodată un răspuns semnificativ pe care-l confrunta cu celelalte. La sosirea lui Dallas își ridică ochii, surâse amabil, apoi fixă din nou lectorii și ecranele. Căpitanul se apropie privind succesiv datele, de cele mai multe ori de neînțeles, care se afișau pe ecrane și pe af ișierul științific care le decortica repede și calm. Numerele și diagramele care apăreau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
haz. Știe câte se întâmplă în blocul unde locuiește, deși nu aș spune că bârfește. Cum mă vede, mi se adresează:Dom’Minache, n-ai vrea să-mi faci un serviciu?Cum să nu?... Cu cea mai mare plăcere, răspund amabil. Și doamna Cocuța îmi spune că la magazinul cutare se vor scoate pui grill la promoție, mai ieftini cu doi lei și ceva la kilogram. Vreau doar vreo doi pui, nu mai mult. - S-a făcut, stimată doamnă! Cum să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mic WC și un soi de duș, doar că la noi se cere ca dușul să aibă capacitatea de 1,5 metri cubi sau cam așa ceva. Alea nemțești erau prea mici. Am găsit pe cineva la primărie care a fost amabil, m-a ascultat și a zis că e interesant, că o să meargă. Și-mi zice : — Trebuie să încercați, s-ar putea să cîștigați mai mult decît o să vă amendăm noi. Și dacă merge, avem și noi un motiv să schimbăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
datorez studentului Nathah Brasfiel care m-a ajutat să pregătesc indicii. În sfârșit, doresc să-mi exprim gratitudinea lui N.T. Wright și Craig Evans, nu numai pentru participarea în acest proiect în calitate de conferențieri și autori, dar și pentru apropierea lor amabilă, umilă și prietenoasă. Credința voastră în Isus nu are nevoie de cuvinte pentru a fi văzută și auzită. Troy A. Miller Sărbătoarea Paștelui 2008 Memphis, Tennessee Capitolul 1 Strigătul morții Craig A. Evans Cel mai vechi Crez (sau mărturisire a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fi estimat rolul pe care tânărul saxofonist l-a jucat în popularizarea giganticei opere și personalități a arhitectului. Încă de la primele note emise de orga acestuia, pe care le ascultă așezat pe canapeaua din față a mașinii, unde fusese invitat amabil, Profesorul avu intuiția a ceea ce se întîmpla de fapt, căci, după ce mai cântă de vreo două ori imnul orfic, pe neașteptate organistul trecu la altceva. Era o gamă nouă în repertoriul său, dar de fapt veche de mii de ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt de amabilul nostru amfitrion. Dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență metodă politică, și este ultima metodă politică pe care o mai putem încerca, poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]